MISTERELE PREISTORIEI

Revoluţia neoliticǎ. Implicaţiile apariţiei metalurgiei asupra societǎţii omeneşti

Studiu de caz: Rolul religiei în viața comunităților umane

Omul preistoric a încercat să reziste lumii ostile prin diferite mijloace. Forțele
potrivnice au fost îmblă nzite sau adorate.

Primele „religii“ sau culte erau asociate cu vâ nã toarea. Animalele care îi asigurau hrana
erau omorâ te simbolic prin practici magice (sacrificiile). Aceste animale erau pictate pe
pereții peșterilor. Scenele cu pră zi şi cele de vâ nă toare pictate pe pereţii peşterilor
puteau avea rolul de a invoca reuşita la vâ nă toare sau protecţia împotriva pră zii
periculoase. Astfel au apă rut și practicile religioase (rituri).

Cercetă torii consideră că o parte a pră zii era sacrificată unui zeu al vâ nă torii. Este
posibil să fi apă rut şi ritualuri legate de împă rţirea pră zii între membrii grupului şi de
pregă tirea hranei în jurul vetrei.

Odată cu apariția primelor așeză ri permanente, se produce un nou salt cultural: religia
organizatǎ . Credințele religioase erau de două feluri:
- animiste (fiecare lucru are un suflet);
- antropomorfe (fiecare divinitate era asemă nă toare omului).

Cultivarea plantelor şi creşterea animalelor induc omului credinţe în care el stabileşte

legă turi între fertilitatea şi fecunditatea pă mâ ntului şi atributele specifice femeii, ea
însă şi dă tă toare de viaţă . Apar simboluri ale fertilită ţii sau ale unei zeiţe-mame
(statuetele antropomorfe denumite de arheologi, în mod convențional, Venus).

În practicile religioase se înscriu mai multe culte:

- Invocarea magică a forțelor supranaturale;
- Cultul vâ nă torii;
- Cultul fertilită ții;
- Cultul soarelui;
- Cultul morților.
Practica acestor culte implică ceremonialuri sacre care se desfă șoară în spații speciale
sacre (sanctuare).

Treptat, spaţiile celor morţi – necropolele, sunt scoase în afara arealului locuit de cei vii.