1. Pierderea căldurii prin radiație, convecție, evaporare.

Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura și umiditatea aerului, de viteza

curenților de aer și de radiațiile calorice emise în zona de lucru.

2.
3.

4.

 substanțe cu acțiune nocivă directă, care pot cauza daune cu sau fără

reacție chimică prealabilă;

 materiale sensibile la apă, care reacționează în contact cu apa sau care

degajă căldură sau gaze inflamabile/explozive;
 agenți de oxidare, care produc oxigen în mod natural sau prin expunere la
căldură, sporind riscul de incendiu sau explozie; și
 substanțe toxice, care otrăvesc organismul prin inhalare, ingestie sau
absorbția prin piele.

5.

6.

 angajatorul evită utilizarea unui agent chimic periculos, inlocuindu-l cu un agent sau
proces chimic care, în condiţiile utilizării, nu este periculos sau este mai puţin
periculos pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, după caz.

 proiectarea unor procese de muncă şi control tehnic adecvate şi utilizarea

echipamentelor şi materialelor potrivite, astfel încît să se evite sau să se reducă la
minimum emiterea de agenţi chimici periculoşi care pot prezenta un risc pentru
sănătatea şi siguranta lucrătorilor la locul de muncă;

 aplicarea unor măsuri de protecţie colectivă la sursa riscului, cum ar fi ventilaţia

adecvată şi măsurile potrivite de organizare;

 aplicarea unor măsuri de protecţie individuală, inclusiv asigurarea echipamentului

individual de protecţie, dacă expunerea nu poate fi prevenită prin alte mijloace.
  supravegherea regulată a stării de sănătate

7.
1.Praful de producție prezintă prin sine particule solide minuscule, capabile să se afle timp îndelungat
în aer în stare de suspensie.

2.

3.Gradul de influență a prafului depinde de componența fizico-chimică a acestuia, de dimensiunea și

forma particulelor, de concentrația lui în aerul zonei de muncă.

4.

5.Concentrația prafului poate fi determinată prin metoda gravimetrică, de numărare.

6.Praful poate cauza îmbolnăviri, intoxicări, este cauza traumării căilor superioare de respirație,
ochilor, pielii și altor organe.

7.CMA se măsoară în mg/m3.

 8.Metoda gravimetrică constă în determinarea masei prafului reținut pe filtru la trecerea prin el a
unui volum bine determinat de aer exprimat în m 3.Proba de aer se ia, de regulă, la nivelul zonei
de respirație a muncitorului(1,5-1,7m).

9.Indicii ce determină condiții normale sunt: concentrația maximă admisă a prafului conform
normelor sanitare, presiunea, temperatura aerului în încăpere.

1. Parametrii care caracterizează microclimatul aerului zonei de muncă sunt: temperatura, umiditatea relativă,
viteza mișcării aerului.
2. Aparatele pentru măsurarea vitezeti mișcării aerului se numesc: anemometre, catatermometre, anemografe
etc. În lucrarea de laborator sunt utilizate anemometrele cu palete şi cu cupe care permit măsurarea vitezei
aerului pănă la 20 m/s.
3. Rezultatele măsurărilor se transformă din diviziuni pe secundă în m/s cu ajutorul graficului dependeței
numărului de diviziuni ale scării într-o secundă de viteza medie(m/s) a aerului.
4. Umiditatea aerului se măsoara cu ajutorul psihrometrelor şi higrometrelor (higrografelor).
5. Principiul lucrului acestor aparate constă în evaporarea apei de pe un substrat, în funcţie de cantitatea de
umezeală din aer, în mod obişnuit se folosește psihrometrul Assman.

Psihrometrul Assman este compus din două termometre identice cu mercur, montate într-o armătură
metalică, formată din 2 tuburi cu pereţi dubli, nichelaţi, cu suprafaţa lucioasă pentru proiecţia împotriva
radiaţiilor termice. La extremitatea superioară este prevăzut un ventilator de aspiraţie a aerului, pus în funcțiune
pe cale mecanică sau electrică. Rezervorul unui termometru este acoperit cu un manşon de tifon numit
termometrul umed, care se umezeştc cu apă distilată cu ajutorul unei pipete.

Psihrometrul August este format din doua termometre identice fixate pe un suport. Unul din termometre are
rezervorul infasurat in tifon, care se prelungeste sub forma unui fitil, al carui capat patrunde intr-un paharel cu apa
distilata sau de ploaie, care se afla sub rezervorul termometrului, la distanta de aproximativ 2 cm, distanta care
asigura circulatia aerului in jurul rezervorului termometrului.

Din cauza evaporarii produse in jurul rezervorului termometrului umed, fenomen ce absoarbe caldura, se produce o
scadere a temperaturii acestui termometru.

Evaporarea si scaderea temperaturii fiind proportionale cu gradul de uscaciune al aerului, din indicatiile celor doua
termometre se deduce umezeala aerului, folosind tabelele psihrometrice.

6. 1,8-2,7 m/s
7. Pentru măsurarea temperaturii aerului sunt folosite termometrele cu lichid (mercur, spirt colorat),
termometrele electrice termografele.
Determinarea temperaturii aerului în lucrarea de laborator se efectuează conform indicaţiei termometrului
uscat al psihrometrului.
8. Determinarea umidităţii relative se efectuează dc asemenea după tabelul şi graficul psihrometric.
Determinarea umidităţii relative după graficul psihrometric se efectuează în modul următor:

pe axa temperaturilor notăm temperaturile ce corespund indicaţiilor termometrelor uscat (liniile verticale) şi umed
(liniile înclinate), iar pe grafic găsim punctul de intersecţie al verticalei T us cu linia înclinată T um, care ne va
indica valoarea umidităţii relative, exprimată în procente (pe axa umidităţii).

9. Prin echivalență se subînțelege temperatura aerului nemişcat şi saturat cu umezeală până la 100 % la care
omul îmbrăcat normal se simte aproximativ aşa precum la temperatura şi umiditatea apreciate.
10. La determinarea temperaturii echivalent-efective printre factorii apreciaţi este inclusă şi viteza aerului.
11. Determinarea temperaturilor echivalentă și echivalent-efectivă se efectuează după nomograma
temperaturilor echivalentă echivalent-efectivă.
12. Actele normative ce reglementează condițiile meteorologice la locurile de muncă sunt Codul muncii, HG
nr. 353 din 05.05.2010

13.Pentru aprecierea umidității sunt folosite următoarele noțiuni:

umiditatea maximală (punctul de rouă) – cantitatea maximală de apă în grame ce se poate conține într-un m 3 de aer
la temperatura dată;

umiditatea absolută – cantitatea reală de apă în grame ce se poate conține într-un m3 de aer la temperatura dată;

umiditatea relativă – raportul exprimat în % dintre umiditatea absolută și maximală.

14. Pentru o activitate vitală normală a organismului uman, acesta este necesar să elimine surplusurile de căldură
ce se formează în timpul procesului de muncă, transmițând-ule mediului înconjurător.În condiții
confortabile căldura cedată de organism trebuie să fie egală cu căldura ce se formează în el, menținând
temperatura corpului în jurul a 36,6 oC.

Pierderea căldurii prin convecție este direct proporțională cu diferența dintre temperatura pielii și cea a
aerului înconjurător.Cu cât este mai scăzută temperatura aerului înconjurător, cu atât e mai mare pierderea
de căldura prin convecție.

Pierderea căldurii prin radiație.Odată cu creșterea temperaturii corpului uman sporește radiația calorică. Cu
cât este mai mare diferența de temperatură dintre corpul uman și obiectele înconjurătoare, cu atât e mai
mare pierderea de căldura prin radiație și devine egală cu zero atunci când obiectele înconjurătoare ating
temperatura corpului.

15.Lucrările după pierderile de energie la executarea lor se împart în pierderea de energie prin conveție,
radiație, evaporare.