CAMERA PRELIMINARĂ

● Camera preliminară reprezintă o etapă intermediară a procesului penal care intervine între faza
de urmărire penală şi faza de judecată.
Pe parcursul acestei etape procesuale judecătorul de cameră preliminară exercită funcţia de
verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată.

● Art. 342 NCPP – reglementează obiectul procedurii camerei preliminare, care constă în:
- verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei,
precum şi
- verificarea legalităţii administrării probelor
şi
a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

→ Obiectul procedurii camerei preliminare, reglementat de dispoziţiile art. 342 NCPP, NU se

suprapune întocmai cu competenţa judecătorului de cameră preliminară, reglementată de art. 54
NCPP, potrivit căruia:

● Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit

competenţei acesteia:
a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;
b) verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de
urmărire penală;
c) soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;
d) soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.

Concluzie:
Competenţa judecătorului de cameră preliminară este mai cuprinzătoare decât obiectul
procedurii de cameră preliminară.

Aşadar, obiectul procedurii în camera preliminară se poate concretiza, potrivit legii, DUPĂ
trimiterea în judecată a cauzei, soluţie dispusă de procuror.

- Judecătorul de cameră preliminară VERIFICĂ următoarele aspecte:

- competenţa instanţei;
- legalitatea sesizării instanţei;
- legalitatea administrării probelor;
- efectuarea actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală.

● Judecătorul de cameră preliminară are aceeaşi competenţă cu instanţa din care face parte şi
care a fost învestită cu soluţionarea cauzei, în urma sesizării, aspect ce-i conferă acestuia
prerogativele de verificare a competenţei materiale, personale, teritoriale.

● Verificarea legalităţii sesizării instanţei urmăreşte legalitatea şi regularitatea actului de sesizare

– a rechizitoriului – care trebuie să îndeplinească aspectele de fond şi de formă prevăzute de lege
→ art. 328 NCPP şi trebuie să fie întocmit de un procuror din parchetul care funcţionează pe
lângă instanţa sesizată din care face parte judecătorul de cameră preliminară.

● Verificarea administrării probelor, precum şi verificarea efectuării actelor de organele de

urmărire penală NU trebuie confundată cu verificarea legalităţii sesizării instanţei.
● Această activitate de verificare a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire
penală, presupune o verificare a mijloacelor de probă prin care probele au fost aduse în procesul
penal, precum şi a procedeelor probatorii folosite şi NU de verificare a probelor din punct de
vedere al pertinenţei, concludenţei şi utilităţii acestora în dosarul cauzei.

Termen

● Procedura în camera preliminară trebuie să se desfăşoare într-un interval de timp limitat, care
este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă.
- Acest termen este un termen de recomandare → fără sancţiune dacă este depăşit (sancţiune
prevăzută în mod expres, altfel pot fi incidente dispoziţiile art. 282 ce reglementează nulitatea
relativă ce poate fi invocată atunci când există un interes procesual propriu în respectarea
dispoziţiei legale încălcate).

● Măsurile premergătoare în procedura de cameră preliminară (art. 344 NCPP)

- Sesizarea instanţei
- Înstanţa de judecată este sesizată prin rechizitoriul întocmit de procuror;
- Înregistrarea dosarului;
- Odată ajuns la instanţă dosarul este repartizat aleatoriu;
(Repartizare aleatorie)
- Rechizitoriul este însoţit şi de un număr de copii certificate, precum şi de traducerea autorizată
a acestuia, atunci când este cazul (inculpatul nu cunoaşte limba română sau aparţine unei
minorităţi şi nu înţelege limba română).

● – Judecătorul de cameră preliminară primind dosarul ce i-a fost repartizat comunică

inculpatului:
● – copia certificată a rechizitoriului şi dacă este cazul traducerea autorizată a acestuia;
● – comunicarea se face la locul de deţinere (dacă inculpatul este deţinut)

sau, după caz,

- la adresa unde locuieşte

sau
- la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură

● – obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul ân

care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea
administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
- stabileşte termenul pentru dezbaterea cererilor şi excepţiilor, termen care, în funcţie de
complexitatea şi particularităţile cauzei NU poate fi mai scurt de 20 de zile;
- în cazurile de asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului (art. 90 NCPP)
judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi
stabileşte termenul în care acesta (apărătorul din oficiu) poate formula în scris cereri şi excepţii
cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire
penală, care însă NU poate fi mai scurt de 20 de zile [art. 344 alin. (3) NCPP].

- Potrivit art. 344 alin. (4) → Judecătorul de cameră preliminară este obligat ca la expirarea
termenelor menţionate să comunice parchetului:
- cererile şi excepţiile formulate de către inculpat;
ex.: - excepţii de necompetenţă a organelor de urmărire penală, nelegalitatea strângerii şi
administrării probelor, nelegalitatea efectuării actelor de cercetare penală.
- excepţiile ridicate din oficiu;

- În acest caz, parchetul poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.

● Potrivit Deciziei nr. 641/2014 – publicată în M. Of. nr. 887/5 decembrie 2014 dispoziţiile art.
344 alin. (4) sunt neconstituţionale, întrucât contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea
fundamentală, care prevăd dreptul la un proces echitabil – dispoziţiile art. 344 alin. (4) – prevăd
că procedura se desfăşoară exclusiv în formă scrisă şi fără să dea curs principiului
contradictorialităţii specific fazei de judecată.

Potrivit art. 345 alin. (1) – În ipoteza în care inculpatul a făcut cereri sau a invocat excepţii
sau
Judecătorul de cameră preliminară din oficiu a infocat excepţii, ACESTA
- se pronunţă asupra lor, prin încheiere motivată,
- în camera de consiliu,
- fără participarea procurorului şi a inculpatului
la expirarea termenului în care parchetul putea răspunde în scris (în termen de 10 zile de la
comunicare).

● Încheierea judecătorului de cameră preliminară în acest caz, poate fi de:

- admitere a cererilor sau excepţiilor
- respingere a cererilor sau excepţiilor

→ Prin Decizia nr. 641/2014 publicată în M. Of. nr. 887/5 decembrie 2014, Curtea
Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 345
alin. (1), potrivit cărora, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea
procurorului şi a inculpatului” sunt neconstituţionale → întrucât este încălcat dreptul la un proces
echitabil.

- Curtea apreciază necesitatea prezenţei părţilor şi a procurorului în această etapă procesuală, cu

posibilitatea ca la momentul finalizării procedurii camerei preliminare, judecătorul să poată da
soluţia şi fără participarea părţilor → cu condiţia ca ele să fi fost citate.

Astfel – procedura în camera preliminară va respecta întocmai dispoziţiile Deciziei Curţii

Constituţionale nr. 641/2014 în sensul că:
- procedura se va desfăşura nepublic în cadrul unei şedinţe de judecată la care:
- sunt citate părţile şi subiecţii procesuali principali (inculpat, parte civilă, parte responsabilă
civilmente, persoana vătămată)
- participarea procurorului este obligatorie
- judecătorul de cameră preliminară acordă dreptul la cuvânt celor prezenţi, în vederea susţinerii
sau a respingerii cererilor şi excepţiilor invocate;
- dacă apreciază ca fiind util
- administrează probe în sprijinul controlului administrării materialului care a făcut obiectul
excepţiilor.

- Soluţionând cererile şi excepţiile invocate judecătorul de cameră preliminară poate constata

următoarele situaţii [art. 345 alin. (2)]:
1. Judecătorul de cameră preliminară poate constata neregularităţi ale actului de sesizare
ex.: neregularităţi – întocmirea rechizitoriului fără respectarea condiţiilor de fond şi formă
prevăzute de lege (art. 328 NCPP)
- întocmirea de către un procuror ce nu a participat la desfăşurarea urmăririi penale
- lipsa menţiunii verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic
superior.

→ Neregularităţile actului de sesizare trebuie să fie evidente şi să nu presupună administrarea de

noi probe,
ci
numai remedierea lor de către procurorul care a întocmit rechizitoriul, deci, care a efectuat
urmărirea penală sau a supravegheat urmărirea penală.

→ Constatarea neregularităţilor se trece în încheierea de şedinţă care este comunicată de îndată

parchetului care a emis rechizitoriul.

Potrivit art. 345 alin. (3) → procurorul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii trebuie
→ este obligat să remedieze neregularităţile actului de sesizare (menţionate în încheiere) şi să
comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată
sau solicită restituirea cauzei.

→ Termenul de 5 zile în care procurorul este obligat să remedieze neregularităţile actului de

sesizare este un termen de decădere (art. 268 NCPP), sancţiunea constând în soluţia judecătorului
de cameră preliminară de restituire a cauzei la parchet.

- În acest sens – art. 346 alin. (3) prevede că „Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza
la parchet, DACĂ:
c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3) ori NU răspunde în
termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii;”

2. Judecătorul de cameră preliminară sancţionează actele de urmărire penală efectuate cu

încălcarea legii, potrivit art. 280 – 282 NCPP.
- Actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii pot fi sancţionate cu nulitatea absolută
(art. 281 NCPP) sau cu nulitatea relativă – pot fi anulate (art. 282 NCPP).

→ Judecătorul de cameră preliminară trebuie să declare nulitatea pentru a-şi produce efectele şi
în încheiere să motiveze sancţionarea cu nulitatea pentru fiecare act, separat.

3. Judecătorul de cameră preliminară poate, în urma verificării probelor să excludă una sau mai
multe probe administrate, DAR numai din punct de vedere al legalităţii administrării, NU şi al
temeiniciei – întrucât nu s-a intrat pe fondul cauzei.

→ Excluderea intervine, potrivit art. 102 NCPP, în cazul în care probele au fost obţinute prin
tortură,
- în mod nelegal
sau
- sunt probe derivate obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi
obţinute în alt mod.

- Pentru toate situaţiile ivite în urma verificării, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă
prin încheiere, care este comunicată de îndată parchetului care a emis rechizitoriul [art. 345 alin.
(2) teza finală].

4. Există şi o altă situaţie care poate să apară în urma verificării efectuate de către judecătorul de
cameră preliminară [art. 346 alin. (6)]
- în cazul în care judecătorul de cameră preliminară apreciază că instanţa sesizată nu este
competentă, procedează potrivit art. 50 şi 51 NCPP.

Remedii ale competenţei →

- declinarea de competenţă (art. 50 NCPP)
- conflictul de competenţă (art. 51 NCPP)

→ Şi în această situaţie judecătorul de cameră preliminară se pronunţă printr-o încheiere.

- Art. 346 alin. (1) prevede că:
„Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte: prin încheiere motivată
- în camera de consiliu
- fără participarea procurorului şi a inculpatului”.

- Prin Decizia C. C. nr. 641/2014, publicată în M. Of. nr. 887/5 decembrie 2014, a fost admisă
excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă prevăzută în art. 346 alin.
(1) NCPP este neconstituţională, întrucât se încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil,
nepermiţându-se participarea la procesul penal a procurorului, inculpatului, părţii civile şi a părţii
responsabile civilmente.

- Soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunţa la finalul fazei (etapei)
procesuale a camerei preliminare sunt:

● – începerea judecăţii
sau
● – restituirea cauzei la parchete.

● Judecătorul de cameră preliminară poate dispune începerea judecăţii în următoarele ipoteze

[art. 346 alin. (2)]:
a) – dacă se constată legalitatea sesizării instanţei,
- legalitatea administrării probelor
- legalitatea efectuării actelor de urmărire penală
în sensul că NU au fost ridicate excepţii cu privire la aceste instituţii;

b) dacă au fost respinse cererile sau excepţiile ridicate;

c) dacă judecătorul a exclus una sau mai multe probe administrate (probele excluse nu pot fi
avute în vedere la judecata în fond a cauzei) – art. 346 alin. (5);

d) dacă a sancţionat cu nulitatea absolută sau relativă actele de urmărire penală efectuate cu
încălcarea legii;

e) dacă se constată neregularităţi ale actului de sesizare, DAR care au fost remediate de către
procuror, sau nu au fost remediate DAR nu concură la imposibilitatea stabilirii de către instanţă a
obiectului cauzei sau a limitelor judecăţii.
Potrivit alin. (7) al art. 346 – Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii
exercită funcţia de judecată în cauză.
Dispoziţiile art. 346 alin. (7) derivă din conţinutul art. 3 alin. (3) [Separarea funcţiilor judiciare],
potrivit căruia în desfăşurarea aceluiaşi proces penal exercitarea unei funcţii judiciare este
incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit.
c) care este compatibilă cu funcţia de judecată.
- art. 3 alin. (1) lit. c) „funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată”.
Potrivit Deciziei C. C. nr. 552/2015 publicată în M. Of. nr. 707/24 septembrie 2015, dispoziţiile
art. 3 alin. (3) teza a II-a au fost declarate neconstituţionale: „exercitarea funcţiei de verificare a
legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată”.

- În susţinerea argumentaţiei Curtea Constituţională invoca dispoziţiile art. 64 alin. (5) şi (6)
NCPP, potrivit cărora judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor
de neurmărire sau netrimitere în judecată NU poate participa în aceeaşi cauză la judecata în fond
sau în căile de atac.
- În acest sens, judecătorul care dispune începerea judecăţii, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c)
NCPP este incompatibil să exercite şi funcţia de judecată, altfel s-ar aduce atingere dispoziţiilor
art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală
pentru toţi.

● Restituirea cauzei la parchet [art. 346 alin. (3)]

Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte restituirea cauzei la parchet DACĂ:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror
în termenul prevăzut de lege – 5 zile de la comunicare → Art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea
atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

- în conţinutul acestei situaţii există două condiţii, care trebuie să fie îndeplinite în mod
cumulativ.

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori NU răspunde în
termenul prevăzut de aceleaşi condiţii.
→ este situaţia în care procurorul primind rezultatul verificării efectuate de către judecătorul de
cameră preliminară cu privire la regularitatea actului de sesizare, procurorul solicită restituirea în
vederea îndreptării neregularităţilor constatate.

- Restituirea cauzei la parchet, de către judecătorul de cameră preliminară creează „Reluării

urmăririi penale în caz de restituire” (art. 334 NCPP)

- Încheierile prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra soluţiilor în

procedura camerei preliminare sunt diferite ca şi efecte.
- Astfel – încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în legătură cu
declinarea de competenţă [art. 346 alin. (6) coroborat cu art. 50 NCPP] este definitivă.

Art. 348 alin. (1) – încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă la cerere
sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a
măsurilor preventive nu sunt definitive, putând fi atacate (art. 207 NCPP coroborat cu art. 205
NCPP).

- Soluţiile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară nu sunt definitive putând fi atacate

conform art. 347 alin. (1) cu contestaţie.

Obiectul contestaţiei – modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor

- soluţia de restituire a cauzei la parchet – art. 346 alin. (3) – (5).

Termen de depunere → 3 zile de la comunicarea încheierii prin care dispune una dintre soluţii
(începerea judecăţii
sau
restituirea cauzei la parchet).

Competenţa de soluţionare → Contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră

preliminară se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic
superioară celei sesizate.
- în ipoteza în care Î.C.C.J. este instanţa sesizată, contestaţia se judecă de către completul
competent, potrivit legii.

- Dispoziţiile art. 347 alin. (3) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia C. C. nr. 641/2014,
având aceeaşi raţiune juridică ce a stat la baza declarării neconstituţionalităţii art. 344 alin. (4),
345 alin. (1),
R.I.L. → admis → prin Decizia nr. 5/2014 → M. Of. nr. 80/30 ianuarie 2015, I.C.C.J. → a
stabilit
„Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin
care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa de a se pronunţa
asupra măsurilor preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive
în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute în art. 347
NCPP.

- Decizia nr. 552/2015 → 16 iulie 2015, publicată în M. Of. nr. 707/21 septembrie 2015.