Muntii Bugeci

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaților

Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului și Valea Ialomiței la
vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de
curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare
complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la
1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele
de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a
antroponimicului Bucșa[1] sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac "un complex de mai mulți
mușchi care formează un covor verde si moale"[2]. În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia,
se spune că mănăstirea a fost ridicată "la pustie sub muntele Buceciul". Numele de Buceci în loc de
Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de
pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și locuitorii Branului de Jos, îi
numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun ca huceagul sau buceagul este un păduriș
des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu
buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau in județele Constanța, Ialomița
și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista.
Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil
Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își
are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă
de la Buc cu același sufix ca în Măneciu sau Moeciu[3].

n munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de

acumulare. Conformația masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea și
direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este Râul
Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare înălțime
de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru
că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor. Numeroși
afluenți cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea
debitului râului colector. Menționam printre
ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe
dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. În general, afluenții sunt
seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torențial.

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Bucegii au puține bogății naturale, folosindu-se piatră pentru construcții și pășunile pentru oi, parte
din transhumanță.

 exploatări forestiere, Fabrica de Hârtie Bușteni - desființată în 2008

 calcare, cariera Lespezi ce alimentează Combinatul de la Fieni
 calcare, în 1878 Azuga avea o fabrică de var
 ape, 1899 fabrica de bere Azuga (în prezent închisă)
Iordachiusi Cristiana Ionela