CARPAŢII OCCIDENTALI

- Sunt amplasaţi în partea de V a arcului carpatic pe care îl închid

- Ocupă o suprfaţă de 17.714 km² ( 26,7% din totalul masei muntoase)
- Sunt formaţi din noduri orografice, culmi prelungi şi ataşate, munţi insulari , depresiuni şi
bazinte
Limite
- S- Valea Dunării
- N- Valea Someşului
- V- au o desfăşurare neregulată datorită întrepătrunderii golfurilorde Cîmpie printre
pintenii montani
- E- Depresiunea Transilvaniei
- Către Carpaţii Meridionali, delimitarea o formează Culoarul Timiş-Cerna şi Valea
Bistrei
Evoluţia geologică
- Se înscrie în etapele genetice ale Carpaţilor , fiind strâns legată de dinamica plăcilo
şi microplăcilor care au acţionat asupra geosinclinalului carpatic
- În cadrul Carpaţilor Occidentali , dinamica plăcilor a contribuit la formarea
autohtonului de Bihor, a pânzi de codru Moma(caracteristice m-ţilor Apuseni) şi a
autohtonului Danubian din m-ţii Almâj şi a pânzei Getice
- Conturarea propriu-zisă începe cu Orogeneza Alpină desfăşurată în mai multe faze-
Austrică şi Laramică (Cratacic)
- În Paleogen acţiunea subaeriană a contribuit la formarea platformei de eroziune de
altitudine
- În fazele ulterioare (Savică, Stirică, Attica şi Valahia) din Paleogen superior au avut
loc o serie de cutări, însoţite de puernice mişcări tectonice şi erupţii vulcanice care
au generat aparatele vulcanice din m-ţii Metaliferi, şi erupţiile de nanatite din m-ţii
Banatului
- Intensitatea fenomenelor magmatice este evidenşiată de prezenţa zăcămintzelor de
Fe din m-ţii Poiana Ruscă, neferoase (pirită calcopirită , galenă şi blendă) –Poiana
ruscă şi calcopirită din m-ţii Banatului
- Vulcanismul neogen a condus la formarea zăcămintelor de origine hidrotermală şi
auro-argintiferă de la Baia de Arieş, Zlatna şi săcărâmb
- Materialele de construcţii sub formă de marmură de Ruşchiţa , calcarele cristaline
policrome din m-ţii Codru-Moma , rocile magmatice şi calcarle din m-ţii Trascău
constituie alte resurse legate de geneza lor
Alcătuire petrografică
- O mare diversitate de roci, dispuse variat în raport şi alcătuind un adevărat ,,mozaic
petrografic,, format din şisturi cristaline, roci magmatice, roci sedimentare sub formă de
calcare, gresii, conglomerate, între care ponderea o deţin calcarele ( prezenţa reliefului
carstic)
Altitudinea
- Este mai coborîtă decât a celorlate ramuri carpatice având doar 18% din suprafaţa lor
alt.de peste 1000m iar 40% între 500-1000m
- Cele mai meri sunt vîrfurile : Bihor(1849m), Vlădeasa (1836m), Buteasa (1790m) iar la
S- Semenic (1447m) şi Padeş 1374m
Masiviatatea
- Este accentuată în unele masive, datorită rocilor dure (Vlădeasa- Bihor-Găina) sau în S –
Almăj-Locvei
- Gradul de fragmentare ridicat apare datorită prezenţei depreiunilor golf
- Fenomenele glacio-nivalke sunt identificate în m-ţii Bihor sub forma de circuri glacio-
nivale
Vegetaţia
- predominant cea de pădure, în special fag şi fag în amestec cu stejar, gorun, cer
 - în m-ţii Banatului apar şi specii submediteraneene: mojdreanul, cărpiniţa, liliacul
sălbatic, castanul dulce;
Fauna
- cuprinde: viezurele, ursul brun, cerbul, căprioara, jderul,
- păsări: ciocănitoarea, cinteza, mierla,
- faună submedit. – scorpion, vipera-cu-corn, broasca ţestoasă.
Solurile
- argilovisoluri: brun –roşcate de pădure;
- cambisoluri: brune şi brun-acide.
Aşezările rurale
- urcă pe văile rîurilor pînă la altitudinea de 1600m . cele mai multe se află în Ţara Moţilor
şi Bazinul Arieşului
Resursele naturale
¥
Economia se bazează pe :
- industria extractivă
- industria metlurgică
- industria energiei electrice
- agricultură – creşterea animalelor şi cultura plantelor
Potenţialul turistic- foarte însemnat prin fondul natural şi cel antropic
- se menţionează staţiunile climaterice – Stăna de Vale, Semenic şi Crivaia şi staţiunile
balneoclimaterice Moneasa, Geoagiu-Băi, Vaţa de Jos

Munţii Banatului
Limite
- sud- valea Dunării ( defileul Dunării)
- est- culoarul Timiş- Cerna ( Depresiunea Haţeg)
- V- Dealurile Banatului
Litologia
- prezintă o varietate petrografică, un adevărat mozaic de roci;
- fundamentul m-ţilor Banatului este alcătuit din şisturi cristaline, rocile sedimentare sunt
foarte bine reprezentate – conglomerate, gresii, marne, argle
- rocile magmatice străbat atât rocile sedimentare căt şi şisturile cristaline
- rezistenţa diferită a rocilor la eroziune dă reliefului un aspect variat.
Geneza
- genetic, aparţin unor orogeneze vechi precambriene şi hercinice, materializate în
fundamentul cristalin, urmate de ciclul alpin, care prin cutări repetate şi erupţii vulcanice
au creat sinclinale suspendate şi intruziuni granitice
- mişcările tectonice dela sfărşitul miocenului şi din Pliocen au afundat zonele
depresionare, după acre modelarea a format suprafeţe de nivelare
- în ansamblu m-ţii Banatului apar ca o asociere de horsturi , semi-horsturi şi grabene
Relieful
- înălţimile m-ţilor Banatului coboară în trepte spre vest;
- partea centrală este cea mai înaltă – m-ţii Semenic- 1446m ( vf. Semenic);
- se învecinează cu m-ţii Almăjului de care sunt despărţiţi prin dep. Almăj ( 1224m);
- în vest lor, se află m-ţii Locvei ( altit. Max. 727m);
- m-ţii Semenic sunt mărginiţi la vest de m-ţii Aninei ( 1160m);
 în fundament se află şisturi cristaline , peste care s-au cutat rocile sedimentare
calcaroase. Apar şi gresii, conglomerate, şisturi argiloase şi cărbuni superiori
 calcarele mezozoice au o mare răspândire care dau un relief specific – lapiezuri,
doline, chei: Cheile Caraşului ( 19km), Nerei (18km), Minişului(14km), , peşteri
(655 la număr din cele 908 din m-ţii Banatului )- cele mai lungi – Buhui (6547m)
  şi Comarnic (5229m)
- la contactul cu dealurile de vest se află m-ţii Dognecei. Alt. max 615m
- varietatea reliefului este datorată prezenţei calcarelor; cea ce duce la formarea unui relief
carstic ce cuprinde : chei , doline, peşteri; lapiezuri, grote. De remarcat pe;tera Comarnic,
cheile Nerei
- varietatea reliefului decurge şi din extinderea depresiunilor şi a văilor;
- depresiuni: Almăjului ( Bozovici – denumită și Țara florilor de măr, ca urmare a
extinderii livezilor) ) şi Caraş- Ezeriş.
Defileul Dunării de la porţile de Fier
 se desfăşoară între localităţile Baziaş şi Gura Văii pe o lungime de 135 km
 este săpat transversal într-o masă muntoasă alcătuită din şisturi cristaline, roci
magmatice şi roci sedimentare mezozoice şi neozoice
 formează limita de sud a m-ţilor Banatului
 în lungul defileului se ânlănţuie o alternanţă de sectoare înguste şi lărgiri direcţionate de
structura petrografică
o sectoare înguste- Berzasc-Iuţi, Cazanele Mari, Cazanele Mici, Porţile de fier
o sectoare mai largi – Moldova, Liubcova, Dubova, Orşova- Bahna
Clima
- climat de munţi joşi cu temperaturi medii anuale de : 2-6gC; precipitaţii abundente: 800-
1000mm/an şi vânturi din sud- vest;
- se resimt influenţele maselor de aer vestice şi SV
- apar influenţe submediteraneene, cu precip. mai abundente( 1200mm/an);
- la nivelul depresiunilor apar inversiuni de temperatură.
Apele
- reţeaua hidrografică este foarte bogată şi apele sunt colectate de Dunăre;
- Timişul, Bârzava şi Nera izvorăsc din m-ţii Semenic;
- Timişul străbate culoarul Timiş- Cerna, pe direcţia sud- nord; Bărzava drenează dep.
Caraş – Ezeriş;
- Din m-ţii Aninmei izvorăşte Caraşul care traversează dep. Caraş- Ezeriş;
- În sudul grupei , Dunărea îşi formează defileul ;
- Apele stătătoare: lacuri antropice de interes energetic: Porţile de Fier pe Dunăre .
Aşezărilor
- Au o mare densitate
- Utilizarea terenurilor predomină fondul forestier (50%), păşuni şi fâneţe(30%) terenuri cu
pomi fructieri, terenuri arabile în depresiuni
Resurse naturale
- Exploatarea minereurilor şi a cărbunilor a favorizat apariţia celui mai mare centru
metalurgic – Reşiţa

Munţii Poiana Ruscă

Limite
- nord- valea Mureşului;
- sud- culoarul Bistrei;
- V- dealurile Lugojului şi dealurile Făgetului
- E- dep. Haţegului şi Culoarul Streiului
Litologia
- sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din şisturi cristaline, cu intercalaţii de calcare şi
dolomite cristaline
- minereurile de Fe, piritele, calcopiritele, galena, blenda, calcitul reflectă efectele
metamorfismului concentrat în partea centrală şi estică
- rezistenţa diferită a rocilor la eroziune dă reliefului un aspect variat.
Relieful
- deşi sunt masivi, au altitudini scăzute : max 1374- vf. Padeşu;
 - apare şi relieful modelat pe calcare li dolomite, sub formă de lapiezuri , văi oarbe,
sohodoluri, chei şi defilee mici, în special sectorul Sohodol-Telic
- relieful modelat pe şisturi cristaline dă forme greoaie de formă piramidală, iar cel pe
gresii şi conglomerate are aspect de culmi bombate şi interfluvii înguste
- la est se găseşte dep. Haţeg .
Clima
- climat de munte , cu temp. medii anuale de : 2-6gC, precip. Abundente: 800-1000mm/an,
iar vânturile sunt din vest;
- apar influenţe oceanice ; cu precip. Peste 1000mm/an
Apele
- precipitaţiile bogate fac din această grupă un adevărat castel de ape, din care izvorăsc
afluenţii Mureşului, Bistrei, Timişului şi Bega;
- de aici izv. Cerna
Vegetaţia
- predomină cea de pădure;
- păduri de fag şi de gorun.
Fauna
- cuprinde: viezurele, ursul brun, cerbul, căprioara, jderul,
- păsări: ciocănitoarea, cinteza, mierla,
Solurile
- argilovisoluri: brun –roşcate de pădure;
- cambisoluri: brune şi brun-acide.
Resurse naturale
- minereurile de Fe se exploatează de la Ghelari, Telic, Vadu Dobrii, Ruşchiţa
- minereurile neferoase de la Băiţa, Muncelu Mic
- marmură – Ruşchiţa şi Alun
- pe baza acestor resurse s-au dezvolatat centre industriale în ariile învecinate, în cadrul m-
ţilor Poiana Ruscă , fiind centrul Nădrag – unde se produc laminate şi produse metalice

Munţii Apuseni
- se caracterizează printr-o mare complexitate
- apar ca un bloc unitar
Limite
- sud –valea Mureşului;
- nord – valea Someşului şi a Barcăului
- V- limita faţă de Dealurile Criţanei este dată de o serie de denivelărifaţă de formaţiunile
deluroase şi faţî de ,,golfurile,, de cîmpie care pătrund pe văile răurilor până în interiorul
munţilor
- în nord- est se află jugul intracarpartic ,veche punte de legătură cu Carpaţii Orientali.
Această zonă a fost supusă mișcărilor și ulterior scufundărilor, rămânând astăzi un
aliniament de spinări muntoase și măguri ce închid o serie de depresiuni. Astfel, la V sunt
măguri, spinări de roci dure, mai joase (Măgura Șimleu, dealul Codru) , care se includ
dealurilor de V, iar la E puntea este alcătuită din m-ții Meseș, dealul Prîsnel, Dealul
Mare, dealul Preluca, culmea Brezei, formate din șisturi cristaline și calcare, înconjurate
de dealuri , alcătuite din formațiuni sedimentare necutate și depresiuni- dep. Șimleu ,
delurile Sălajului, dep. Baia Mare
Trăsături generale
- etajarea în trepte a reliefului cu 3 nuclee mai ănalte – Bihor, Vlădeasa, Gilău şi cu
celelalte compartimente periferice mai cobărâte
Litologia
- prezintă o mare diversitate petrografică, un adevărat mozaic de roci : roci metaforfice-
roci cristaline în partea centrală- pe care se dezvoltă un relief de interfluvii cu văi adînci
 şi înguste; roci sedimentare între care predomină calcare şi dolomite mezozoice, roci
eruptive ( vulcanice) cu forme caracteristice – neckuri şi dykeuri;
- extensiunea considerabilă a calcarelor şi dolomitelor clacaroase au favorizat fenomenele
de exocarst şi endocarst de interes ştiinţific, peisagistic şi turistic.
- aproape de m-ţii Vlădeasa se află peştera Meziad ( în m-ţii Pădurea Craiului)cu stalactite
şi stalagmite iar dintre peşteri mai importante sunt: Vadul Crişului, Peştera cu Apă,
peșterea Vîntului
- M-ţii Apuseni deţin căteva superlative geografice legate de elemente carstice
 cea mai lugă peşteră din ţară – Peştera Vîntului -32km( m-ţii Pădurea craiului)
 cel mai adănc aven #- Avenul Stanu Foncii de 325m( m-ţii Pădurea craiului)

 cel mai lung curs de apă subteran – Valea Topei cu izbucul Aştileu de 11,35km
 cumulează cele 5 peşteri cu gheţari din carpaţi situate pe platoul carstic Padiş,
Peştera Urşilor
 ca fenomene originale sunt izbuxurile intermitente Călugări, din zona carstică a
Vaşcăului Bujorel de pe Valea Posăgii din m-ţii Trascău
- culmile nu mai păstrează continuitatea;
- sunt foarte fragmentaţi. Fragmenatrea decurge nu numai din diversitatea mare a
depresiunilor ci și din prezența culoarelor de vale, a pasurilor și trecătorilor, străbătute de
druri ce leagă asezările între ele
 pasul Ciucea – leagă dep Huedinși dep.Vad
 pasurile Bucium și Vălișoara – în m-ții Metaliferi
- sunt mai vechi decât C. Orientali şi Meridionali;
- densitatea ridicată a populaţiei şi a aşezărilor umane care urcă pe versanţi şi interfluvii
- au înălţimi mai mici faţă de celelalte grupe- sunt frecvente altitudinile mici şi mijlocii,
cele mai mari fiind de 1849 m în culmea Bihor, 1836 în Vlădeasa şi 1828 în Muntele
Mare
- în masivele periferice altitudinile se menţin sub 1200-1300m şi chiar sub 1000m
- absenţa reliefului glaciar , a celui periglaciar şi crio-nival
- consrvarea suprafeţelor de modelare policiclică
- prezintă ,, depresiuni golf,, ;
- sunt bogaţi în zăcăminte minerale- minereuri neferoase, auroargintifere, minereuri
complexe- dominat cuprifere, bauxite ; roci de construcţii
- masivele pornesc radiar din centru:
- partea centrală corespunde m-ţilor Bihor- cea mai mare altitud. din Apuseni: 1849m vf
Bihor;
- la sud se continuă cu muntele Găina , iar in est se află m-ţii Muntele Mare şi m-ţii
Gilău, în nord se găsesc m-ţii Vlădeasa;
- în această parte calcarele apar frecvent şi creează un relief pitoresc: peştera Scărişoara cu
gheţarul instalat acolo( m-ţii Bihor), şi platoul Cetăţile Ponorului;
- în sud-est se află m-ţii Trascăului , iar în sud m-ţii Metaliferi( alcătuiţi din roci eruptive);
- în vest se găsesc m-ţii Crişurilor: m-ţii Zarand, m-ţii Codru Moma, m-ţii Pădurea
Craiului – aflați între dep. Beiuș și dep. Vad –Borod, alcătuiți mai ales din calcare.
Aproape decontactul cu m-ții Vlădeasa se află peștera Meziad cu stalactite și
stalagmite ce rivalizeaza cu peșterile din Alpii Dinarici
- m-ţii Plopiş, cu înălţimi reduse şi întrepătrunşi de dep. Golf ;
- depresiuni: dep.Zarandului, străbătută de Crişul Alb ; dep. Beiuş intre m-ţii Codru Moma
şi m-ţii Pădurea Craiului, traversată de Crişul Negru; dep. Vad- Borod, traversată de
Crişul Repede;
Turismul
- sunt foarte pitoreşti;
- fondul turistic naural şi antropic este bogat şi diversificat, reprezentat de elemente şi
fenomene carstice, ape minerale, rezervaţii naturale (Cheile Turzii, Scărişoara, Meziad,
 Urşilor), obiective social –istorice –Avram Iancu. Ţebea, Albac; manifestări folclorice –
Tărgul de Fete de pe muntele Găina
- staţiuni balneoclimaterice – Stâna de Vale la 1100m alt. Vaţa de Jos( m-ţii Metaliferi)
- Muzeul aurlui de la Brad
- Mormântul lui Avram Iancu, gorunul lui Horea de la Ţebea
- M-ţii Trascău potenţialul turistic este dat în primul rând de relieful carstic conturîndu-se
următoarele zone turistice:
 Cheile Turzii- ca rezervaţie botanică şi peisagistică; defileul Haşdatelor
 Zona Arieş –Bedeleu, legată de defileul Arieşului
 Zona Rîmeţ – cu monumentul istoric din sec XIII – Mânăstirea Râmeţ
Clima
- climat de munte , cu temp. medii anuale de : 2-6gC, precip. Abundente: 800-1000mm/an,
iar vânturile sunt din vest;
- apar influenţe oceanice ; cu precip. Peste 1000mm/an.
Apele
- reţeaua hidrografică este densă: precipitaţiile bogate fac din aceşti m-ţi un adevărat castel
de ape, din care izvorăsc numeroşi afluenţi ai Crişurilor, Someşului şi Mureşului;
- Barcăul – izvorăşte din m-ţii Plopiş;
- Crişul Repede- izvorăşte din m-ţii Vlădeasa, drenează dep. Huedin şi formează un defileu
la Ciucea, între m-ţii Vlădeasa şi m-ţii Plopiş;
- Crişul Negru izv. din m-ţii Bihor, străbate dep. Beiuş;
- Crişul Alb, izv. din m-ţii Bihor şi străbate dep. Brad şi Gurahonţ;
- Arieşul afluent al Mureşului izv. din m-ţii Bihor
- Ampoiul izv. din m-ţii Trascău;
- Someşul Mic- format prin unirea Sămeşului Cald cu Someşul Rece;
- În sudul Apusenilor curge Mureşul , ce-si formează un defileu;
- Lacuri calcaroase: Vărăşoaia în m-ţii Bihor;
- Lacuri antropice de interes energetic şi de alimentare industrială_ lacul Leşu, lacul Iada,
lacul Fântânele.
Vegetaţia
- predominant cea de pădure- etajul fagului şi etajul coniferelor;
- pajiştile alpine ocupă suprafeţe reduse.
Fauna
- cuprinde: viezurele, ursul brun, cerbul, căprioara, jderul,
- păsări: ciocănitoarea, cinteza, mierla,
Solurile
- argilovisoluri: brun –roşcate de pădure;
- cambisoluri: brune şi brun-acide.