Carpații Românești

- Numele provine de la apelativul ,,karpate,, care în limbajul iliro-tracic înseamnă

,,stâncării,,- consemnat pentru prima dată de Ptolemeu și preluat în sec XVI de către
Mercator sub denumirea de ,,Carpathus Mons,,
- Ocupă în sistemul alpino-carpatic sectorul N-E al acestuia, formând o unitate bine
individualizată d.p.d.v geografic
- Trăsăturile genetice comune cu Alpii sunt:
 Catene muntoase cutate începând din Cretacicul superior
 Prezența pânzelor de șariaj
 Catene peneplenizate și ridicate în bloc la sfârșitul neozoicului (faza valahă)
 Depresiuni interne bine conturate de dimensiuni variabile
 Piemonturi de acumulare marginale
- Originalitatea Carpaților este exprimată prin:
 Structura peisajului
 Trăsături fizico-geografice și socio-economice
 Valorificarea economică accesibilă a resurselor naturale

Limite

- Se desfășoară între depresiunea(bazinul) Vienei(îi separă de Alpi) și Valea Timokului(îi

separă de Balcani)
- Se desfășoară pe teritoriul Slovaciei, Poloniei, Ungariei, Ucrainei, României
- Lungimea lanțului carpatic este de 1500km, fiind cel mai extins lanț muntos din Europa –
depășind vecinii lor Alpii -1000km, Alpi Dinarici-800km, Stara Planina (Balcanii)-
500km, Pirineii- 450km.
- Suprafața este de 170.000km², comparativ cu Alpii -140.000km²

Diviziunile lanțului carpatic

- Carpații nord-vestici, cu masiviate pronunțată- se întind până la pasul Dukla, cu munți

ce au înălțimi mici în V, N și S (700-1400m , m-ții Tatra Mică, m-ții Metaliferi, C.Mici,
C.Albi, Beschizii), m-ții Tatra în centru (alt.max. 2655m, în vf. Gerlachovka, relif glaciar
complex)
- Carpații de mijlocii, cu relief mai coborît , cu înălțimi sub 1000m, dominat alcătuiți din
fliș – se desfășoară între pasul Dukla și culoarul Rica-Svică
- Carpații sud-estici(Carpații românești)- sectorul cel mai întins 54%. Au structura,
evoluția și alcătuirea cea mai complexă
 Carpații românești. Caractere fizico-geografice

- Situați în centrul României și înconjoară Dep. Transilvaniei.

- Concentrază în jurul lor marile unități morfologice ale dealurilor, podișurilor și câmpiilor
- Alcătuiesc cea mai înaltă treaptă de relif
- Au jucat un rol important în formarea unităților înconjurătoare, atît ca sursă
sedimententelor acumulate în ariile depresionare joase dinnjur, cît și ca pivot rigid, având
consecințe evidende în dirijarea evoluției geologice și în formarea reliefului mai tînăr
- Reprezintă un bogat castel de ape. Din care rîurile se îndreaptă către Tisa, Dunăre și Prut.
- Carpații Românești ocupă o suprafață de 66.303 km² - adică 27,8% din suprafața țării
- Se desfășoară pe o lungime de 910km între V.Tisei, Defileul Dunării (Svinița) și Valea
Someșului
- În lungul lor, Carpații au lățimi variabile:
 80km între Oravița și Drobeta-Turnu Severin
 70 km între Novaci și Petrști
 110km în regiunea curburii – Prundu Bîrgăului și Gura Humorului
 140 km în m-ții Apuseni între localitățile Miniș și Alba Iulia și 110 km pe
aliniamentul Oradea-Turda
 Lățimea cea mai mică în secotorul Făgăraș -40km

Relieful

- Se desfășoară sub forma unui lanț sinuos, determinat de dispoziția platformelor rigide
din fața lor și de scufundare
- S-au ridicat în faze orogenetice succesive și alcătuiție din formațiuni geologice eterogene,
- Deși masivi în ansamblul lor, văile transversale adânci ale unor rîuri ca Dunărea, Jiul,
Oltul, Mureșul și Someșul au separat, în cadrul ramurilor carpatice, unități muntoase bine
individualizate
- Dep. Tectonice și de eroziune ocupă 23% din arealul muntos
- Carpații Orientali ocupă 55% , C.Meridionali- 21% și C.Occidentali -24%
- Fac parte din categoria munților cu altitudine mijlocie și mică – înălțimea medie este de
840m și 90% din suprafața lor se situează sub 1500m
- Altitudinile medii: 1136 în C.M, 950m în Orientali, 654m în Occidentali
- Relieful Carpaților Românești se caracterizează printr-o fragmentare accentuată datorată
în special văilor fluviatile
- De-a lungul Carpaților se disting numeroase noduri orografice din care se desprind culmi
secundare.
- Caracteristice sunt culmile rotunjite, prelungi și slab ondulate care domină văile adînci
Geneza

- sunt un segement al sistemului alpino-carpato-himalayan și au apăru în condițiile

genarate de deplasarea plăcilor euro-asiatice și africane , precum și a microplăcilor Mării
Negre, moesice, transilvane și panonice, în strănsă legătură cu evoliția rifturilor
- configurația actuală , extensiunea și structura lor geologică se datoreză unei evoluții
îndelungate, care începe la sfărșitul cretacicului și pe parcursul neozoicului
- în orogenezele precretacice s-au format șisturile cristaline prin metamorfozarea unor
sedimente vechi
- istoria Carapților începe cu orogeneza alpină desfășurată în mai multe faze
- cutările din faza Austrică ( din cretacicul mediu) și Laramică (la începutul neozoicului )
au dus la prima conturare a Carpaților, prin formarea unor pânze de șariaj* - Pânza getică
în C. Meridionali, pânzele de Biharea și Codru în m-ții Apuseni și cutele solzi din C.
Orientali – concomitent cu scufunarea dep.Transilvană și Panonică , cu cutarea flișului
cretacic și alipirea lor la cristalinul mezozoic
- în Paleogen - șirul unitar de munți a fost nivelat și s-a format peneplena* carpatică –
respectiv complexul scultural Borăscu
- în faza Savică (la începutul Oligocen superior –adică sf. Paleogenului ) are loc o înălțare
generală a Carpaților, iar ramura lor orientală capătă noi dimensiuni prin cutarea și
alipirea flișului paleogen la vechiul teritori montan
- în Miocen și Pliocen ( din Neogen) eroziunea a dus la formarea nivelelor complexelor
sculpturale Rîu Șes și Gornovița
- fazele orogenetice Stirică, Atică și Valahă din Neogen s-au manifestat sub forma unor
miscări epirogenetice *, care au înălțat treptat edificiul montan, împreună cu suprafețe lor
de netezire, deformându-le
- de asemenea în neogen au loc erupții vulcanice care au adăugat Carpaților Orientali șirul
de munți vulcanici pe latura lor Transilvană , iar în m-ții Apuseni aparatele vulcanice din
m-ții Metaliferi
- în urma înălțării din faza valahă (neogen –pliocen), Carpații au dobândit înălțimea și
dimensiunea loc actuală

! peneplenă – câmpie de eroziune, slab ondulată care rezultă în finalul eroziunii unui

munte în timp de sute de milioane de ani

! mișcări epirogenetice – mișcări tectonice care produc ridicarea sau coborărea unor
porțiuni din blocurile continetale fără a le modifica structura geologică. Cele pozitive
determină retragerea nivelului mării (regresiuni)și cele negative produc inundarea de către
apa mării a regiunilor joase (transgresiuni)
- mișcările epirogenetice au înălțat treptat Carpații și au menținut în permaență o diferență
altitudinală între aceste regiuni și regiunile învecinate
- Carpații se conturează ca o regiune expusă eroziunii , în timp ce regiunile periparpatice
au constituit domenii de sedimentare marină, lacustră sau piemontană
- În fazele de formare Carpaților au existat condiții prielnice pentru geneza unor roci și
substanțe minerale utile pentru economie:
 Șisturile cristaline, sedimentele paleozoice și triasice și intruziunile de banatite
conțin zăcăminte de : mangan, cupru, fier, bauxită,
 Roci utile – feldspat, mică, talc, azbest, argile refractare, marmură, calcare
 După fazele orogenetice din Cretacic, în bazinele intramontane invadate de ape s-
au format zăcăminte de cărbuni superiori- Petroșani, Comănești
 Erupțiile vulcanice au o deosebită importanță în formarea minereurilor auro-
argintifere și a celor de sulfuri metalice
 Rocile eruptive -andezite, bazalte, caolin,
 Izvoare minerale și mofetele ca manifestări post vulcanice