George Enescu

George Enescu s-a născut pe 19 august 1881, în zodia leului, la aceeași dată cu  Coco Chanel.

Marele compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, George Enescu, unul

dintre cei mai proeminenţi muzicieni de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din
prima jumătate a secolului XX, s-a născut la 19 august 1881 în comuna Liveni-
Vârnav din judeţul Botoşani. Astăzi, comuna în care a copilărit poartă numele său.
A fost al 12-lea copil al Mariei Cozmovici-Enescu şi al lui Costache Enescu,
ceilalţi unsprezece fraţi ai săi murind la vârste foarte fragede.
În 1884, după stabilirea la Cracalia (Botoşani) a părinţilor săi, Enescu va studia
pianul şi îşi va confecţiona singur o primă vioară. Aici va fi în contact permanent
cu muzica şi cu lăutarii satului. La patru ani primeşte o vioară şi începe să cânte, la
început, sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche, de la un vestit lăutar
din Dorohoi, Niculae Chiorul.
La cinci ani compune o primă lucrare, "Ţara Românească, operă pentru vioară şi
pian". În 1886, viitorul artist îl întâlneşte pe renumitul compozitor Eduard
Caudella, de la Iaşi, care îi va îndruma primii paşi în muzică, marcându-i hotărâtor
destinul. Criticii muzicali vienezi l-au numit "un Mozart român", fiindcă stăpânea
vioara şi pianul cu o maturitate şi o virtuozitate neverosimile pentru un copil.
Ecourile vieneze au ajuns şi în ţară, iar de acum cronicile din gazetele străine aveau
să fie reproduse periodic în ziarele româneşti.
Criticii muzicali vienezi l-au numit "un Mozart român", fiindcă stăpânea vioara şi
pianul cu o maturitate şi o virtuozitate neverosimile pentru un copil. Ecourile
vieneze au ajuns şi în ţară, iar de acum cronicile din gazetele străine aveau să fie
reproduse periodic în ziarele româneşti.
Drumul afirmării mondiale a lui George Enescu, în creaţia simfonică, a fost
marcat de "Rapsodiile române" (1901 şi 1902), prin acestea contribuţia sa artistică
în secolul XX fiind de necontestat. În ţară, prima audiţie a "Rapsodiei române nr. 1
în la major" a avut loc, la 21 ianuarie 1912, cu Orchestra "Philarmonia" din Arad.
Cea de-a doua rapsodie a fost auzită, pentru prima oară, la 7 februarie 1908, în sala
Gaveau din Paris. Compozitorul dirijează în premieră cele două rapsodii, la 22
martie 1908, la Roma, la Academia de muzică ''Santa Cecilia''. Drumul afirmării
mondiale a lui George Enescu, în creaţia simfonică, a fost marcat de "Rapsodiile
române" (1901 şi 1902), prin acestea contribuţia sa artistică în secolul XX fiind de
necontestat. În ţară, prima audiţie a "Rapsodiei române nr. 1 în la major" a avut
loc, la 21 ianuarie 1912, cu Orchestra "Philarmonia" din Arad. Cea de-a doua
rapsodie a fost auzită, pentru prima oară, la 7 februarie 1908, în sala Gaveau din
Paris. Compozitorul dirijează în premieră cele două rapsodii, la 22 martie 1908, la
Roma, la Academia de muzică ''Santa Cecilia''. Piesa "Oedipe" a fost dedicată de
compozitor Mariei Rosetti-Tescanu (1879-1968), cea care avea să-i devină soţie, la
4 decembrie 1937.
Enescu se mândrea cu tripla sa ipostază de compozitor, violonist şi dirijor. "Nu
mi-am servit ţara decât cu armele mele: condeiul, vioara şi bagheta", declara
artistul.
A fost unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani, sub bagheta sa
evoluând orchestre renumite din întreaga lume. Măiestria sa dirijorală se
caracteriza prin profunzimea redării sensului operei artistice şi prin limpezimea
concepţiei, prin sobrietatea, supleţea şi expresivitatea gestului.
Pentru încurajarea tinerelor talente şi a promovării artei componistice româneşti a
înfiinţat, în 1912, premiul naţional de compoziţie "George Enescu", din beneficiul
concertelor sale. Premiul a fost acordat, aproape anual, până în 1946, anul plecării
sale definitive din ţară.
În a doua parte a vieţii sale, George Enescu s-a dedicat pedagogiei. A susţinut
cursuri la Conservatorul de Muzică, dar şi în străinătate, ca profesor de interpretare
muzicală, la mari instituţii din Franţa, Italia, Marea Britanie sau la Universitatea
din Illinois (SUA), şi ca profesor de compoziţie, la Universitatea Harvard (SUA).
În septembrie 1946, decide să părăsească România, în care se instala cu rapiditate
regimul comunist. După încheierea unui mare turneu de concerte în Statele Unite şi
Canada, se stabileşte, cu soţia, la Paris. În ultimul deceniu al vieţii, continuă să fie
prezent pe marile scene lirice ale lumii, ca violonist şi pianist, dar mai ales ca
dirijor.
Răspândirea în lume a operei enesciene se datorează, în cea mai mare parte,
marelui dirijor Constantin Silvestri. De la "Rapsodiile române" până la "Suitele
pentru orchestră", de la "Octet" şi "Dixtuor" până la opera ''Oedip'', el a promovat
consecvent lucrările lui George Enescu. Ca dirijor al Orchestrei simfonice din
Bournemouth (Marea Britanie), în mai puţin de un deceniu, Constantin Silvestri a
reuşit să "ducă" muzica lui Enescu din America de Sud până la Polul Nord, din
Japonia şi Australia până în Mexic, alături de principalele centre artistice din
Franţa, Marea Britanie, Olanda, Elveţia, Spania, Germania, Italia, ca şi din
Danemarca, Suedia, Norvegia etc.
George Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, în apartamentul său din
Rue de Clichy nr. 26 din Paris. A fost înmormântat la 7 mai, în Cimitirul "Pere
Lachaise", din capitala Franţei.