FEBRA

AFTOASĂ
(Foot-and-mouth disease)
 Una dintre cele mai contagioase boli ale
animalelor cu o importanță economică
deosebită – mortalitate mică dar
morbiditate crescută

 familia Picornaviridae
 genul Aphtovirus

 virus ARN lipsit de anvelopă, alcătuit din:

 capsidă formată de 4 proteine structurale (VP1
responsabilă de puterea imunogenă, VP2, VP3 şi
VP4);
 proteine nestructurale implicate în replicarea virală.
ETIOLOGIE
 prezintă pluralitate antigenică: 7 tipuri virale
imunologic distincte → A, O, C, SAT1, SAT2, SAT3,
ASIA1.
 varietatea antigenică se datorează unui proces
continuu de modificare a genomului viral mai ales prin
procesul de drift (alunecare) genetic.
 variabilitatea se observă şi în cazul tipurilor,
deosebindu-se subtipuri sau variante.
 datorită deosebirilor imunologice, în cazul trecerii prin
boală a animalelor, aceste tipuri nu conferă imunitate
unul faţă de celălalt, dar determină imunitate totală
faţă de ele însele şi parţială faţă de subtipurile
aceluiaşi tip.
 Europa O,A,C
Asia O,A,C,Asia1

Africa O,A,C,SAT1,SAT2,SAT3

America de Sud O,A,C

America de Nord si indemna

Centrala

Australia indemna din 1880

 Surse de infecţie:
 animalele infectate (chiar cu 24-48 h înaintea apariţiei semnelor
clinice);
 animalele bolnave cu semne clinice de boală ce excretă virusul
prin: salivă, sânge, urină, fecale, jetaj, lapte, spermă şi lichidul din
aftele sparte;
 animalele sacrificate sau moarte;

 animalele trecute prin boală;

 animalele persistent purtătoare de virus aftos;

 insectele hematofage
CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
 Modul de transmitere:
 Direct: de la animalul bolnav sau purtător la animalul
sănătos receptiv;
 Indirect: prin intermediul vectorilor:
 animaţi: animalele nereceptive, insecte hematofage, omul
 neanimaţi: apa şi furajele contaminate, vehicule nedezinfectate,

carne şi produse din carne, lapte şi produse din lapte provenite de

la animalele infectate.
 Calea de pătrundere:
 digestivă
 respiratorie
 intradermică
DIAGNOSTICUL CLINIC
Perioada de incubație de 2 – 7 zile.
 boală eruptivă ce evoluează în 3 faze:
 faza febrilă iniţială,
 eruptivă secundară
 complicaţii septice ale leziunilor în final.

 prezintă manifestări cutanate şi pe mucoase sub

formă de afte ( virus epiteliotrop).
 acţiunea miotropă determină sechele cardiace
grave, în special la tineret.
ASPECTE CLINICE
 LA BOVINE- forma benignă
 la nivel bucal se observă semne funcţionale (sialoree abundentă,
scrâşniri din dinţi, prehensiune dificilă, masticaţie lentă) şi
anatomoclinice (afte – vezicule cu centrul palid şi bombat,
confluente); după 3-5 zile veziculele se deschid producând ulcere
superficiale pe toată suprafaţa mucoasei bucale.

Afte

Eroziuni

Hipersalivaţie
Aspecte clinice – localizarea bucală
 la nivel podal: sensibilitate la apăsare sau presiune;
prezenţa de afte la nivelul coroanei şi interdigital, ce se
suprainfectează ca urmare a acţiunii florei bacteriene,
producându-se ulcere profunde.

Afte Eroziuni
 la nivel mamar: prezenţa de afte la nivelul
mamelonului, orificiului canalului galactofor, ce
antrenează durere şi respingerea mulsului.
TABLOUL CLINIC – LA OVINE
 LOCALIZAREA BUCALĂ
 LOCALIZAREA PODALĂ
TABLOUL CLINIC - LA PORCINE
 foarte receptivi la această boală;
 leziunile podale sunt grave şi frecvente – “mersul ca pe
ace”;
 mortalitate crescută se înregistrează la purcei.

Leziuni bucale

Leziuni podale
TABLOUL CLINIC – FORMA
MALIGNĂ

 FORME DIGESTIVE
 FORME RESPIRATORII

 FORME SEPTICEMICE: cu localizare în miocard,

sistemul nervos şi glandele endocrine.
 Forma malignă
 mortală la tineret;
 erupţii la nivelul mucoaselor interne: digestivă şi
respiratorie.
 leziuni cardiace: miocardita parenchimatoasă.
TABLOUL ANATOMOPATOLOGIC
 LEZIUNI ERUPTIVE
 EXANTEM
 ENANTEM

 LEZIUNI NEERUPTIVE
 PROCESE DEGENERATIVE ŞI INFLAMATORII ÎN
MUŞCHII SCHELETICI ŞI MIOCARD

Miocardita parenchimatoasă
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL SE FACE FAŢĂ
DE:

 stomatita veziculoasă
 boala veziculoasă suină
 exantemul veziculos suin
 pesta bovină
 rinotraheita infecţioasă bovină
 bluetongue
 mamilita herpetică bovină
 diareea virală bovină-boala mucoaselor
 DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR, PROFILAXIA
ȘICOMBATEREA ÎN FEBRA
AFTOASĂ
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

 Probe biologice care se recoltează:

 limfă din afte nedeschise, lambouri epiteliale în soluţie glicerinată
50% şi tamponată. Dacă animalul este bolnav de mai mult de 15
zile se recoltează 10 ml de sânge pentru examenul serologic.
Examenul virusologic:
 izolarea virusului prin pasajul broiajului pe culturi celulare,
iar dacă efectul citopatic nu apare după 48 de ore rezultatul
este negativ dacă apare efectul citopatic se realizează testul
ELISA pentru tipizarea virusului.
 reacţiei de fixare a complementului poate oferi un
rezultat în 2 ore, dar nu se poate aplica pentru toate tipurile
virale.
 tehnica RT-PCR permite detecţia ARN-ului genomic
viral utilizand diferiţi primeri.
Evidențierea efectului citopatic (ECP)

Celule tiroidiene bovine

Efectul citopatic
înainte de infecția cu virusul
febrei aftoase
 Teste rapide de identificare a virusului aftos la animale
cu semne clinice
 Materalul patologic folosit: lichid din afte
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Diagnosticul purtătorilor
asimptomatici
 pentru depistarea purtătorilor de
virus la nivel faringeal se
utilizează “probang test”. Raclatul
de mucoasă faringiană este
inoculat pe culturi celulare
tiroidiene de viţel (cele mai
sensibile la acţiunea virusului
aftos) cu scopul evidenţierii
efectului citopatic după 5 zile de
la inocularea celulelor.
 Examenul serologic
 depistarea anticorpilor specifici induşi de proteinele
structurale (SP) se realizeaza utilizând testul ELISA
şi confirmarea prin seroneutralizare .
PROFILAXIA
 Măsuri generale
 supravegherea frontierelor;
 interzicerea importului şi tranzitului de animale şi produse
de origine animală din ţările afectate;
 distrugerea resturilor alimentare de la vagoanele
restaurant internaţionale şi dezinfecţia autovehiculelor de
transport;
 instituirea de zone de supraveghere şi apărare
antiepizootică, de-a lungul frontierelor
 Măsuri specifice
 utilizarea de vaccinuri inactivate, însă acestea nu
împiedică multiplicarea şi excreţia virusului, de aceea
ţările indemne ale Europei nu mai folosesc vaccinarea.
 în cazul în care se aplică vaccinarea, aceasta trebuie
realizată după vârsta de 2 luni, cu rapel la 6 luni.
COMBATEREA

 se instituie comandamentul antiepizootic;

 se declară oficial boala şi se instituie
carantina;
 se delimitează focarul şi zona de protecţie
antiepizootică;
 se aplică măsuri restrictive cu privire la
circulaţia animalelor şi a produselor de origine
animală;
 se examinează clinic toate animalele receptive
din focar;
 sacrificarea tuturor animalelor din focar
(stamping-out);
 dezinfecţia riguroasă a adăposturilor.
DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR, PROFILAXIA ȘI
COMBATEREA ÎN BOALA
VEZICULOASĂ A PORCULUI

(SWINE VESICULAR DISEASE)

DEFINIŢIE

 Boala veziculoasă a porcului este o boală

infectocontagioasă specifică suinelor, produsă de un
enterovirus, serotipul 9, caracterizată clinic prin febră
şi erupţii veziculare pe rât, mucoasa bucală şi linguală,
ongloane şi mamele.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

 Probe biologice care se prelevează:

 Pentru izolare virala se vor preleva :
 Lichid vezicular
 Epiteliul de la nivelul veziculelor

 Probe de sange integral, recoltate în perioada febrilă;

 Probe de fecale de la animalele cu şi fără simptome de boală.

 Pentru examenul serologic :

 Probe de ser, 1-2 ml;
 Deasemenea se vor preleva si probe de la porci asimptomatici, in

eventualitatea descoperirii formelor subclinice de boală.

 Izolarea şi identificarea agentului cauzal
 Izolarea in culturi celulare (derivate din celule de porc –
PK15)
 Identificarea virusului prin seroneutralizarea pe culturi
celulare, RFC , ELISA directă sau utilizând tehnicile de
biologie moleculară (PCR);

 Testele serologice
 Testul de seroneutralizare
 ELISA indirectă
PROFILAXIE
 Măsuri generale
 păstrarea indemnităţii ţării prin realizarea de importuri de
animale din regiuni indemne şi respectarea carantinei
profilactice timp de 30 de zile pentru animalele nou
achiziţionate;
 controlul deplasărilor efectivelor de animale

 Măsuri specifice
 Nu se aplică în ţările indemne;
 În unele ţări ale Europei a fost utilizat un vaccin inactivat
ce oferea protecţie timp de 6 luni.
COMBATERE
 Carantina efectivului;
 Sacrificarea porcilor cu semne clinice şi a celor suspecţi
de contaminare şi distrugerea carcaselor;
 Sterilizarea termică a carcaselor provenite din tăierea
animalelor înainte de diagnosticarea bolii;
 Dezinfecţia riguroasă a adăposturilor şi a materialelor
posibil contaminate.
DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR, PROFILAXIA ȘI
COMBATEREA ÎN STOMATITA
VEZICULOASĂ
(VESICULAR STOMATITIS)
DEFINIŢIE
 Stomatita veziculoasă este o boală infecţioasă ce
afecteză mai multe specii de animale (cabaline, bovine
şi suine) şi se caracterizează prin apariţia unei erupţii
veziculoase pe mucoasa bucală, ocazional pe
mameloane şi pe pielea extremităţilor.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Probele care se recolteză:
 ţesut epitelial ce acoperă veziculele conservat în
soluţii de glicerol sau congelate;
 lichid vezicular recoltat aseptic şi congelat.
 Examenul virusologic:
 Izolarea şi identificarea virusului:
 virusul se izolează prin inocularea pe ouă embrionate, şoarece,
culturi celulare (fibroblaste de pui de găină, celule renale de purcel,
linia BHK-1 şi VERO);
 detecţia antigenului viral utilizând reacţia de fixare a
complementului sau reacţia de neutralizare pe culturi celulare, ouă
embrionate sau şoricei sugari.
 Examenul serologic:
 Reacţia de virus neutralizare
 ELISA
 Reacţia de fixare a complementului
 Cu toate că nivelul anticorpilor serici atinge un
titru crescut pot apărea reinfecţii.
PROFILAXIE
 Măsuri generale
 păstrarea indemnităţii ţării prin realizarea de importuri de
animale din regiuni indemne şi respectarea carantinei
profilactice timp de 30 de zile pentru animalele nou
achiziţionate;
 controlul deplasărilor efectivelor de animale.

 Măsuri specifice
 vaccinuri inactivate şi atenuate au fost testate
experimentale, însă in prezent nu există încă un produs
comercial disponibil.
COMBATERE
 se aplică tratament simptomatic însoţit de
tratamentul cu antibiotice ( ce previne doar apariţia
infecţiilor secundare în ţesuturile afectate);
 când boala apare într-o ţară indemnă, animale bolnave
şi cele suspecte de contaminare sunt izolate şi
sacrificate, iar cadavrele se distrug;
 deplasările de animale sunt interzise iar diagnosticul
de laborator trebuie efectuat rapid;
 se efectuează dezinfecţia riguroasă a spaţiului unde au
fost cazate animalele infectate, dejecţiile provenite de
la animalele infectate şi vehiculelele cu care au fost
transportate aceste animale.
BIBLIOGRAFIE
 Daneş, M., Doina Daneş – Febra aftoasă, Ed. Medicală Veterinară,
Bucureşti, 1997.
 DEFRA - FMD ageing of lesions, ianuarie 2005.
 EUFMD – Vademecum for FMD outbreak investigation (12/2009).
 OIE - Manualul de testelor de diagnostic şi vaccinurilor pentru
animale terestre, ediţia 2014,
 Perianu, Tudor,(2012) – Bolile infecţioase ale animalelor, Viroze,
vol. II, Ed. Universitas. XXI
 Planul de contingenţă al României pentru febra aftoasă – versiunea
26 februarie 2009.