Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modernitate În Spaţiul Românesc La Începutul Secolului Al 19
Modernitate În Spaţiul Românesc La Începutul Secolului Al 19
secolului al 19-lea
Modernitatea a fost un mod nou de a privi lumea în care individul avea drepturi şi libertăţi
fundamentale şi nicio autoritate nu avea voie să i le încalce.
1
Îndrăznesc să-i spun ”Românie” pentru că un grec, Phlippide, foloseşte pentru prima
dată în 1816 termenul de ”România” care se referea la această zonă în care locuiau
preponderent românii. Ipsilanti vine din Rusia pe pâmântul Principatelor, întâi în
Moldova şi apoi la Bucureşti, în speranţa că ridicând un popor creştin, fiind înconjurat
de grecii lui, Rusia va interveni şi-l va ajuta. Nu s-a întâmplat aşa, mişcarea lui eşuează
cum, din nenorocire, a eşuat şi mişcarea lui Tudor Vladimirescu. Între cei doi lucrurile
n-au mers deloc bine, Tudor fiind ucis de oamenii lui Ipsilanti.”
Trebuie să mai ştim că nu toţi francezii care vin în spaţiul românesc sunt revoluţionari,
sunt şi foarte mulţi refugiaţi. Revoluţia franceză, poate una dintre cele mai sângeroase,
între paranteze fie spus toate sunt sângeroase dar cea franceză cu precădere a fost
sângeroasă, a făcut ca foarte multă lume să se refugieze şi să-şi caute de lucru. Mulţi
francezi devin secretari, profesori, funcţionari mărunţi pe la diverse administraţii,
“cinovnici” cum li se spunea, dar mai ales sunt insistent căutaţi pentru a deveni
profesori particulari în familii. Acest spirit francez se impune. Dar alţi francezi sunt
revoluţionari, lume de toate felurile pleacă din Franţa şi se adăposteşte şi la Bucureşti.”
Ideile modernităţii iradiază mai pregnant din Franţa în Europa datorită campaniilor
militare ale împăratului Napoleon I care bulversează vechea ordine politică. Către Anglia
în vest, trecând prin spaţiul german şi până în est, în Rusia şi în Imperiul otoman,
Europa este cuprinsă de agitaţia pe care Franţa o dispersează cu frenezie. Georgeta
Penelea-Filiti consideră că, la avântul politic francez al schimbării din temelii a Europei,
au contribuit, în spaţiul românesc, şi noile generaţii de tineri studioşi care de obicei sunt
fermentul transformărilor:
“Se poate vorbi, şi a şi fost în mintea multora, să creeze aici la Bucureşti, un centru de
efervescenţă de asemenea natură încât să genereze o revoluţie, dar era greu de făcut.
Napoleon sigur că a vârât băţul, cum se spune, printre ulucile gardului, dar un lucru
foarte important este că foarte mulţi studenţi din spaţiul românesc care încep să înveţe
în străinătate. Şi aceştia fac tot ce pot să se adreseze împăratului, în care vedeau un
salvator. La 1813 de pildă, la Halle, se duc să studieze foarte mulţi români şi grecofonii
stabiliţi în spaţiul românesc, aromânii printre ei. E o pleiadă de doctori care studiază la
Halle, la Gottingen, la Viena, unul dintre ei fiind Apostol Arsachi. El are ocazia, atunci
când împăratul trece prin Halle, să ţină un discurs în faţa lui. Este un discurs foarte
frumos, înflăcărat, în care spune “Majestate, salvaţi-i pe creştinii din Imperiul otoman!”
Sunt adresate zeci şi zeci de apeluri lui Napoleon care, sigur că era un bun creştin, dar
era şi împărat dominator, dictator, şi-şi urmărea propria politică.”
Modernitatea românească prindea contur în primele două decenii ale secolului al 19-lea.
Însă până la materializarea idealurilor acesteia, românii mai aveau de luptat şi
aşteptat.