„Moara cu noroc” este o nuvelă de analiză psihologică , care se axează pe o problemă gravă

a societății , adesea asociind averea cu fericirea și cu împlinirea sufletească . În opinia mea , averea
nu este reprezentată de bani , pană la urma banii sunt doar niște bucăți de hârtie fără valorare , noi
le dăm valoare banilor , consider că averea omului este reprezentată de cunoștințele acestuia redat
prin sintagma „averea mea este ce am eu în cap”.

Triumful cărții este reprezentat de eșecul personajului principal. Pe parcursul operei se

observă degradarea morală considerabilă a personajului principal, Ghiță ajunge de la un om viteaz și
iubitor la un criminal și la un om însetat de bani. Prin monologul interior al lui Ghiță : „Ei! Ce să-mi
fac?... Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e ceva în mine mai tare decât voința mea?” , de
aici ne dăm seama de caracterul său slab , de „muiere” , de lipsa de voință și își pune problemele
interioare pe baza Lui Dumnezeu. Ghiță este învăluit de potențialul câștig de pe urma tovărășiei cu
Lică și își neglijează familia , punând banii pe primul loc și familia pe locul doi.

Statutul psihologic este reprezentat de frământările sale interioare și de relația cu nevasta

lui. Iubirea puternică și aprinsă dintre cei doi soți de la începutul operei s-a transformat ușor , ușor în
scena unei crime odioase. Ghiță , având gândirea consumată de patima banilor, îi ascunde soției sale
frământările sale sufletești astfel relația dintre cei doi se răcește simțitor . Caracterul său s-a
degradat pe parcursul nuvelei , Ghiță ajungând să aibă un cracter sărac , fără principii și moralități ,
care se bazează doar pe statutul său social , nu pe împlinirea lui sufletească.

În concluzie, opera „Moara cu noroc” accentuează o învățătură puternică , prin distrugerea

caracterului personajului principal doar pentru avuții și statut social . De aceea eșecul personajului
principal este , de fapt , triumful operei.