PERFORMANȚELE TRADUCTOARELOR

Performanţele traductoarelor pot fi apreciate pe baza următoarelor caracteristici:

Natura fizică a mărimilor şi de ieşire de intrare (presiune, debit, tempe-ratură,
deplasare etc., respectiv rezistenţă electrică, curent, tensiune etc.);
Puterea consumată la intrare şi cea transmisă elementului următor (de
sarcină); de obicei, puterea de intrare este relativ mică (câţiva waţi, miliwaţi sau chiar mai
puţin), astfel încât elementul următor în schema de automatizare este aproape totdeauna
un amplificator;
Caracteristica statică a traductorului - este reprezentarea grafică a relaţiei
generale de dependenţă dintre mărimea obţinută la ieşirea traductorului şi mărimea
aplicată la intrarea sa; este prezentată în figura de mai jos:

X
e

X
e max

X
e min
α

Xi min Xi max Xi

Liniaritatea - se referă la aspectul caracteristicii statice a elementelor şi,

această caracteristică nu trebuie să prezinte curburi şi histerezis pe tot domeniul de
variaţie al mărimilor de intrare şi ieşire.
Sensibilitatea absolută sau panta Ka - este raportul dintre variaţia mărimii de
ieşire şi a mărimii de intrare:
ΔX
K a= e %
ΔX i
Sensibilitatea - reprezintă limita raportului dintre variaţia infinit mică a mărimii
de ieşire şi cea de intrare, când ultima tinde spre zero, adică:

ΔX e
lim
ΔXi → 0 ΔX i

Panta medie (Km) - se obţine echivalând caracteristica statică cu o dreaptă

având coeficientul unghiular:

Km = tg α ≈ Ka
 Domeniul de măsurare - definit de pragurile superioare de sensibilitate Xi max şi
Xe max şi de cele inferioare Xi min şi Xe min; reprezintă intervalul în care variază mărimea de
intrare şi în care traductorul are precizia cerută.
Precizia – definită în funcţie de eroarea relativă a traductorului, exprimată în
procente:
ΔX
P= e %
Xe
Rapiditatea sau timpul de răspuns - reprezintă intervalul de timp în care un
semnal aplicat la intrare se va resimţi la ieşirea elementului; acest timp poate fi oricât de
mic, dar niciodată nul, putând fi asimilat cu inerţia.
Fineţea sau gradul de fineţe - se caracterizează prin cantitatea de energie
absorbită de traductor din mediul de măsură, recomandându-se să fie cât mai mică pentru
a nu influenţa desfăşurarea procesului; alegerea traductorului se va face în funcţie de
parametrul reglat, în funcţie de mediul de măsură, în funcţie de tipul semnalului: continuu,
electric sau neelectric, discontinuu, ş.a.
Comportarea dinamică - caracteristică ce se referă la capacitatea elementului
traductor de a reproduce cât mai exact şi fără întârziere variaţiile mărimii măsurate.
Reproductibilitatea - reprezintă proprietatea elementelor de a-şi menţine
neschimbate caracteristicile statice şi dinamice pe o perioadă cât mai lungă de timp, în
anumite condiţii de mediu admisibile.