CONCEPTUALIZAREA STABILIT II EMO IONALE

A CADRELOR DIDACTICE DIN ÎNV MÂNTUL PRIMAR

RAISA CERLAT, drdă,

Institutul de Ştiin e ale Educa iei

Résumé. La stabilité émotionnelle est l'une des plus importantes qualités

professionnelles des enseignants. Cela contribue à maintenir l'activisme et la
capacité de travail et nous aide à interagir efficacement avec les élèves et les
collègues. Une personne émotionnellement stable à une très bonne condition
physique et mentale, et le travail effectué l’apporte de satisfaction professionnelle.
La stabilité émotionnelle contribue à prévenir l'épuisement professionnel.

Procesul didactic modern impune cerin e mai mari personalit ii

cadrului didactic, îndeosebi aspectelor de interac iune eficient cu discipolii.
Printre multiplele calit i pe care trebuie s le posede un profesor, iese în
eviden – stabilitatea emo ional .
Stabilitatea emo ional este o calitate integratoare a personalit ii,
caracterizat printr-o combina ie de caracteristici psihologice, capabile s
men in productivitatea activit ii cadrului didactic în condi ii stresante.
Termenul de „stabilitate emo ionala" a ap rut în mare parte din cauza
interesului cercet torilor pentru particularit ile comportamentului uman în
situa ii extreme, precum şi studierea diferitor modalit i de autoreglare
emo ional în astfel de circumstan e. În ultimul timp, aceast problematic a
c p tat o r spândire mai larg , incluzând cercetarea stabilit ii emo ionale, a
regl rii emo ionale, la studen i, militari, sportivi, aviatori, profesori, educatori,
lucr tori medicali etc. Dintre cercet torii care au abordat aceste aspecte, se
impun: J. Gross, G. Ayzenk, I. Gilford, R. Kettell, V.E. Milman, V.G.
Norakidze, A.S. Slavina, P. Fress, A.A. Derkacha, E.A. Klimova, V. Boico, G.
Eber etc. În R. Moldova, stabilitatea emo ional este mai pu in studiat . Au
fost îns efectuate cercet ri în domeniul inteligen ei emo ionale, a culturii
emo ionale şi regl rii emo ionale de c tre: M. Cojocaru-Borozan, O. Coroi, E.
Rusu, C. Zagaievschi etc.
Problema stabilit ii emo ionale este una dintre cele mai actuale şi
complicate în ştiin a contemporan . În pofida apropierii sau chiar a
coinciden ei pozi iilor metodologice şi a abord rilor ştiin ifice ale stabilit ii
emo ionale, între ele exist o anumit discrepan : unii studiaz stabilitatea
emo ional ca proprietate integral a personalit ii, al ii, accentuând specificul
stabilit ii emo ionale, acord aten ie studiului regl rii emo ionale a
comportamentului în func ie de for a, labilitatea şi con inutul emo iei; a treia
categorie consider c stabilitatea emo ional este capacitatea de dep şire a
excit rii emo ionale excesive în îndeplinirea unei activit i complicate, punând
290
accentul pe studiul autocontrolului voluntar; a patra categorie caut sursa
stabilit ii emo ionale în rezervele de energie nervoas şi mental .
În continuare prezent m câteva viziuni asupra acestui concept.
Descriind fenomenul de stabilitate/instabilitate emo ional , Eysenck utilizeaz
termenul „nevrotism”, explicând astfel stabilitatea emo ional cu ajutorul
indicatorilor de labilitate ai sistemului nervos. El men ioneaz c stabilitatea
emo ional contribuie la men inerea unui comportament organizat, la o
concentrare conjunctural atât în situa iile obişnuite, cât şi în cele cu un grad de
emotivitate crescut. Persoana stabil emo ional se caracterizeaz prin
maturitate emo ional , adaptabilitate, lipsa rigidit ii şi a anxiet ii, dar şi prin
prezen a calit ilor de lider, sociabilitate [3].
P. Fress expune stabilitatea emo ional drept caracteristica cea mai
important a sferei emo ionale. El o descrie ca norm a sensibiliz rii
subiectului în situa ii cu un grad de emotivitate ridicat, ca capacitate de
autoapreciere şi autocontrol în astfel de situa ii [13].
Dj. Ghilford explic stabilitatea emo ional prin echilibru emo ional,
dispozi ie preponderent optimist , capacitate de auto-control [5].
Cercet tori americani J. Cacioppo, B. Berntson ş.a. elucideaz
stabilitatea emo ional printr-un model integral, luând la baz aspectele
fiziologice în asociere cu experien a social , ob inut de-a lungul vie ii într-un
anumit context sociocultural [1].
B. Vardanian descrie stabilitatea emo ional drept caracteristic a
personalit ii, capabil s asigure o rela ie optim între toate componentele
activit ii într-o situa ie stresant şi contribuie la realizarea cu succes a acestei
activit i [6].
E. Iliin caracterizeaz stabilitatea emo ional ca o proprietate menit
s împiedice perturb rile din sfera emo ional dup apari ia factorului stresant,
comparând – o cu un prag emo ional [9].
P. Ziliberman explic stabilitatea emo ional drept caracteristic
integrativ a personalit ii, caracterizat prin interac iunea componentelor
volitive, intelectuale şi motiva ionale ale activit ii psihice, care asigur o
realizare optimal şi de succes a scopurilor într-o situa ie emotiv complicat .
Nivelul stabilit ii emo ionale este influen at de abilit ile şi competen ele
dobândite pe parcursul vie ii. „O persoan bine instruit de ine un set substan ial
de mecanisme social reglatorii, care vor asigura stabilitatea emo ional chiar şi în
situa ii de reactivitate emo ional ridicat ”, remarc autorul [8].
În consonan cu P. Ziliberman, M. Dieacenco şi V. Ponomarenco,
propunem urm toarele componente ale stabilit ii emo ionale [7]:
⋅ Componenta motiva ională este explicat ca o for a motivelor, ce
determin într-o m sur semnificativ nivelul stabilit ii emo ionale.
Unul şi acelaşi om poate manifesta stabilitate emo ional diferit în
291
 dependen de motivele care au stat la baza activit ii. Schimbând
motiva ia, putem modifica nivelul stabilit ii emo ionale.
⋅ Componenta emo ională presupune, dup p rerea autorilor, experien a
emo ional a personalit ii acumulat în procesul de dep şire a
influen elor negative în situa iile extremale.
⋅ Componenta volitivă este exprimat prin capacitatea de autoreglare
conştient a ac iunilor, adaptarea lor în dependen de circumstan e şi
cerin ele situa iei.
⋅ Componenta intelectuală presupune aprecierea şi în elegerea cerin elor
situa iei, prognozarea posibilelor schimb ri, luarea deciziilor cu
referire la modalit ile de ac iune [7].
Stabilitatea emo ional îndeplineşte 2 func ii de baz : homeostatic şi
adaptativ .
Func ia homeostatică a stabilit ii emo ionale are rolul de reglare şi
stabilizare, permite men inerea echilibrului emo ional, împiedic creşterea
necontrolat a tensiunii emo ionale pân la nivelul dezorient rii, al
dezorganiz rii activit ii şi al tr irilor emo ionale frustrante.
Parametri ai func iei homeostatice:
1. Capacitatea reflexiv de apreciere a propriei st ri emo ionale, ce
poart un caracter situa ional, permite conştientizarea modific rilor
st rii emo ionale, detectarea şi aprecierea cauzelor ce au provocat
aceste schimb ri.
2. Reflexia deciziei cu referire la modalit ile de ac iune într-o situa ie
emo ional tensionat permite aprecierea propriei st ri emo ionale şi a
situa iei exterioare create, conştientizarea propriilor capacit i pentru a
putea lua decizii corecte.
3. Locul controlului intern presupune o motiva ie mai înalt pentru
autocontrol în compara ie cu locul controlului extern [4].
4. Nivelul autocontrolului se exprim în capacitatea de reglare a
reac iilor emo ionale, adaptarea lor la necesit ile situa iei şi a
particularit ilor individuale, permite controlul emo iilor exprimate în
comunicarea cu al i oameni.
5. Autoaprecierea pozitiv . Încrederea în sine fortific motiva ia pentru
succes, iar subaprecierea şi neîncrederea în sine m resc anxietatea şi
teama de eşec.
6. Predominarea emo iilor pozitive. Pentru stabilitatea emo ional este
caracteristic dominarea clar a emo iilor pozitive [11].
Func ia adaptativă a stabilit ii emo ionale permite adaptarea adecvat
la schimb rile survenite f r consecin e negative. Contribuie la men inerea
echilibrului dinamic între starea intern şi cea extern şi atingerea unei

292
eficien e maximale în reac iile emo ionale şi de comportament în situa iile
schimbate.
Parametrii func iei adaptative constau în:
1. Aprecierea reflexiv a succesului autoregl rii emo ionale. Stabilitatea
emo ional determin coresponden a dintre competen a de-a aprecia
emo ional situa ia şi caracterul adecvat al reac iilor emo ionale [10].
2. Nivelul adapt rii sociale se exprim în asimilarea cunoştin elor şi
competen elor necesare într-o situa ie concret şi aplicarea lor sigur
pentru rezolvarea cu succes a situa iilor problematice ap rute.
3. Nivelul expectan elor. Un nivel adecvat al expectan elor permite
minimalizarea reac iilor frustrante, care pot fi observate atunci când
expectan ele sunt foarte mari.
4. Nivelul de flexibilitate în gândire şi comportament. Un nivel înalt al
flexibilit ii presupune reac ionarea adecvat la schimb ri ceea ce
faciliteaz procesul de adaptare.
Stabilitatea emo ional este determinat într-o mare m sur de
caracteristicile dinamice (intensitate, flexibilitate, labilitate) şi
substan iale(tipuri de emo ii şi sentimente, nivelul acestora) ale procesului
emo ional. De aceea, cunoaşterea naturii sale necesit studiul introspectiv al
legilor genezei, al func ion rii şi dinamicii diferitor clase de fenomene
emo ionale. Un factor important al stabilit ii emo ionale este con inutul şi
nivelul emo iilor, sentimentelor şi tr irilor în circumstan e extreme [7].
Noi în elegem prin stabilitate emo ional o caracteristic func ional ,
dinamic , integrativ a sferei emo ionale a personalit ii, ce contribuie la
realizarea cu succes a obiectivelor în situa ii emo ional dificile şi ne permite s
reac ion m flexibil în situa iile noi, p strând echilibrul emo ional interior.
În concluzie, putem men iona c stabilitatea emo ional este una dintre
cele mai importante calit i profesionale ale cadrelor didactice din
înv mântul primar. Aceasta contribuie la men inerea activismului şi a
capacit ii de munc , la interac iunea eficient cu discipolii şi colegii, la
ob inerea satisfac iei profesionale, la men inerea într-o form fizic şi mental
foarte bun , la evitarea stresului profesional şi a arderii emo ionale.

Referin e bibliografice:
1. Cacioppo J.T., Berntson G.G., Larsen J.T., Poehlman. The
Psychophysiology of emotion. In: Lewis M., Haviland-Jones J. (ed.).
Handbook of Emotions. New-York, 2000, p. 173-191.
2. Luminet O. Psychologie des émotions: Confrontation et évitement. De
Boeck, 2008, p. 112-123.
3. , . И .
.: - , 2002, p. 202.

293
 4. . ., . ., . . И
. : . ., 1981,
№ 4, p. 81-84.
5. . ., . . -
. .: , 1999. p. 29.
6. . .
. : , .
. , 1983, p. 542-543.
7. . ., . .
: , 1990, №1,
p. 106-112.
8. . . Э . :
. . . . .: ,
1974, p. 138-172.
9. . .Э . .: , 2002. p. 192.
10. . .
. .: . .:
, 1983. p. 24-47.
11. . .Э . .: , 1983, p. 49-49.
12. . .
. : . 1986, .7,
№5, p. 62-72.
13. . .Э . : . ., 1973, p.
149-152.

SPECIFICUL ASISTEN EI PSIHOLOGICE

ÎN PROCESUL DE ADOP IE

INA MORARU, drdă, lec. sup.,

ULIM

Abstract. Adoption is the final form of placement, which, by the

complexity of the involved issues, implies much responsibility and dedication of the
entire team of specialists.
The psychologist job focused on the relationship with the child given for
adoption implies a great responsibility identifying precisely the child needs. The
child’s welfare and protection depend very much of the efficient usage of the
available resources and of the positive resolution of any conflict of interests.
Thus, psychologists and all other professionals, who participate at the
first meeting with the potential parents, are responsible for the successful ending of

294

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)