Sunteți pe pagina 1din 7

PSIHOLOGIE PEDAGOGICĂ

RAISA CERLAT
(Republica Moldova)

FACTORI DETERMINANŢI AI STABILITĂŢII EMOŢIONALE


A CADRELOR DIDACTICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Rezumat. Stabilitatea emoţională este o caracteristică importantă a cadrelor didactice din învăţământul primar. Articolul
dat prezintă o analiză a factorilor determinanţi ai stabilităţii emoţionale: factori interni, externi şi combinaţi. Opiniile
cercetătorilor vizavi de rolul şi importanţa acestor factori sunt diferite. Cunoaşterea lor va contribui la consolidarea stabilităţii
emoţionale, dar şi la eficientizarea rezultatelor activităţii didactice.
Cuvinte-cheie: stabilitate emoţională, învăţământ primar, factori determinanţi, gestionare a emoţiilor, motivaţie
profesională, transformări sociale.
Noile provocări cu care se confruntă învăţământul în 1. Factori interni. Printre factorii interni,
societatea de astăzi impun responsabilităţi tot mai mari capabili de a influenţa nivelul stabilităţii emoţionale în
învăţătorului, adecvate ritmului înalt al schimbărilor activitatea pedagogică, evidenţiem.
sociale. „Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui 1.1. Tipuri de sistem nervos (puternic – slab,
om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele echilibrat – neechilibrat, mobil – inert).
elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de OM” În activitatea pedagogică prioritate i se acordă
(D. Salade) [15]. Este necesar ca activitatea învăţătorului tipului de sistem nervos puternic. Învăţătorul trebuie
să nu fie axată doar pe problemele actuale, dar să poată să aibă o mare capacitate de muncă, să reziste la
face faţă şi provocărilor de viitor. Societatea noastră acţiunea unor stimuli puternici, să fie mereu activ,
înaintează o serie de cerinţe cadrului didactic, fără însă energic, să poată menţine un nivel emoţional ridicat
a-i asigura şi condiţii optime de muncă. În asemenea pe tot parcursul zilei. În acelaşi timp, este necesar
circumstanţe, învăţătorul are nevoie nu doar de o echilibrul proceselor nervoase: să fie discret în situaţiile
pregătire intelectuală foarte bună, dar şi de un nivel de conflict, răbdător şi disciplinat, cumpătat şi liniştit
înalt al stabilităţii emoţionale. în condiţiile schimbătoare ale activităţii. Mobilitatea
Stabilitatea emoţională este o caracteristică proceselor nervoase ajută pedagogul să îndeplinească
integrativă a personalităţii, care asigură realizarea repede munca, să treacă uşor de la o activitate la alta,
optimală şi de succes a scopurilor într-o situaţie să se adapteze cu uşurinţă la circumstanţe noi.
emotiv complicată. Persoana emoţional stabilă Or, citându-l pe H. Аминов, constatăm că nici tipul
se caracterizează prin maturitate emoţională, slab al sistemului nervos nu prezintă un impediment
adaptabilitate, lipsa rigidităţii şi a anxietăţii; prin pentru o activitate pedagogică de succes. Învăţătorul
prezenţa calităţilor de lider şi sociabilitate [10, p. cu un astfel de tip al sistemului nervos va avea o
202]. Problematica dezvoltării stabilităţii emoţionale e subtilitate emoţională mai înaltă, va fi mai receptiv în
actuală în ştiinţa psihologică contemporană, ea fiind comunicare, iar nivelul toleranţei şi al empatiei va fi
considerată una dintre cele mai importante calităţi sporit [11, p. 71].
personale şi profesionale. 1.2. Particularităţi afective (sensibilitate
Sinteza cercetărilor întreprinse în domeniul emoţională, excitabilitate emoţională, rigiditate
studierii sferei afective a cadrelor didactice ne-a condus şi labilitate emoţională, stare afectivă dominantă,
la evidenţierea a trei categorii de factori determinanţi stereotipuri emoţionale).
ai stabilităţii emoţionale: factori interni, factori externi Activitatea pedagogică optează pentru o stare
(condiţionaţi social) şi factori combinaţi. emoţională pozitivă a cadrului didactic, care poate
contribui la evitarea sau depăşirea iritabilităţii şi
80 UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016
Raisa Cerlat FACTORI DETERMINANŢI AI STABILITĂŢII EMOŢIONALE A CADRELOR DIDACTICE DIN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

eliminarea stresul profesional inutil. În ceea ce priveşte nivelul culturii generale, a culturii profesionale, a
sensibilitatea emoţională, V. Boico consemnează culturii emoţionale, caracteristici ale sferei volitive,
că un nivel excesiv al sensibilităţii emoţionale experienţa acumulată, particularităţi individual-
poate provoca o trăire intensă a evenimentelor, o tipologice etc. Autoreglarea emoţională este procesul
diminuare gradată a resurselor emoţionale, ceea prin care persoana încearcă să-şi influenţeze emoţiile pe
ce poate conduce, în timp, la sindromul arderii care le trăieşte, momentul în care să le trăiască, precum şi
emoţionale. Pe de altă parte, menţionează acelaşi modul în care trăieşte şi exprimă aceste emoţii” [3, p. 275].
autor, persoanele foarte rezervate emoţional sunt Reglarea emoţională poate influenţa, schimba, reduce,
mai predispuse sindromului arderii emoţionale bloca, sau intensifica experienţa emoţională, precum
[12, p. 243]. şi corelatele sale comportamentale şi psihofiziologice.
Labilitatea emoţională. Învăţătorul labil Drept strategii de reglare emoţională sunt considerate
emoţional reacţionează rapid la schimbarea situaţiei, acţiunile comportamentale şi mentale întreprinse pentru
a circumstanţelor sau partenerilor, trece uşor gestionarea emoţională: reevaluare şi supresie, distragere
de la unele stări emoţionale la altele. Labilitatea a atenţiei, detaşare, umor, ruminaţie, concentrare,
emoţională excesivă însă, poate complica relaţiile acceptare şi distanţare etc.
cu ceilalţi, persoana devenind reactivă şi impulsivă Pus în faţa unui eveniment care declanşează un
[13, p. 228]. Calitatea opusă labilităţii este rigiditatea răspuns emoţional, un învăţător are mai multe modalităţi
emoţională. Ea denotă reacţii emoţionale reduse, prin care ar putea modifica răspunsurile emoţionale în
inflexibile, selective, inadecvate (temporal) la diferiţi procesul de generare al acestora. În primul rând el ar
stimuli interni sau externi. Mai poate fi numită putea selecta situaţia cu care se confruntă (bunăoară,
vâscozitate emoţională şi presupune fixarea atenţiei prin evitare) sau ar putea modifica un anumit aspect al
pe evenimentul stresant, insucces etc. şi menţinerea ei acestei situaţii. O altă opţiune ar fi focusarea atenţiei pe
indiferent de împrejurări. În popor se spune: „Fiecare un aspect diferit al situaţiei (prin distragerea atenţiei şi/
vorbeşte despre ceea ce-l doare”. sau reorientarea ei). Mai pot fi modificate şi evaluările:
Monotonia emoţională. Reacţiile emoţionale sunt schimbare cognitivă sau reevaluare. Chiar şi dacă
lipsite de flexibilitate, nu depind de influenţele factorilor răspunsurile emoţionale au fost generate, învăţătorul
▶▶ STARTED AT 21.00 PM. FINISHED AT 22.12 PM

externi sau interni. Emoţiile sunt uniforme, nu există poate gestiona în continuare aceste emoţii, în sensul
răspunsuri emoţionale la evenimentele, mesajele sau de blocare sau de reducere a exprimării acestora
stările celor din jur. Energia stimulilor nu se transformă [3, p. 271]. La locul de muncă toţi suntem, în moduri
în energie emoţională [12, p. 81]. O astfel de calitate diferite, manageri ai emoţiilor. A controla emoţiile pe
este foarte rar întâlnită în şcoala primară şi însoţeşte de care le trăim sau le afişăm solicită uneori la fel de mult
obicei epuizarea profesională. efort ca şi desfăşurarea muncii fizice sau intelectuale.
1.3. Caracteristici emoţional-volitive (capacitatea 1.4. Tipul de personalitate
de-a supune caracteristicile emoţionale unor forme Teoria personalităţii susţine faptul că fiecare individ
raţionale de comportament, prezenţa competenţelor are un mod primar, dominant de a acţiona privind:
de auto-control şi autoreglare emoţională). 1. fluxul de energie: extravertit (orientat spre exterior)
Atitudinea pozitivă şi empatică a pedagogului va şi introvertit (orientat spre interior);
contribui la creşterea autoaprecierii elevilor, dar şi la 2. modalitatea de asimilare a informaţiei: senzorial (pe
profilaxia stărilor stresante care pot apărea în procesul baza celor 5 simţuri) sau intuitiv (pe baza intuiţiei);
instructiv-educativ. 3. modalitatea de a lua decizii: reflexiv (se bazează
O condiţie importantă a stabilităţii emoţionale pe logică şi pe considerentele obiective) şi afectiv
este şi autoreglarea stărilor emoţionale. (bazându-se pe experienţa personală şi propriul
Autoreglarea este determinată de mai mulţi factori: sistem valoric);

UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016 81


Psihologie pedagogică

4. stilul de viaţă cotidian pe care îl abordează: cadrului didactic – din acest punct de vedere,
judecativ (organizat, orientat spre îndeplinirea poate cel mai contradictoriu rol al pedagogului
sarcinilor şi structurarea lucrurilor) şi perceptiv este acela de formator al generaţiei în creştere
(flexibil, confortabil, mai puţin stresat cu pentru integrarea într-o societate mereu în
termenele-limită, mai puţin structurat şi iubitor schimbare, pentru o societate a viitorului
de varietate). necunoscut, fapt ce solicită responsabilităţi şi
Combinarea celor patru categorii determină tipul competenţe complexe cadrului didactic.
de personalitate care ne caracterizează (16 tipuri – – Schimbarea atitudinii societăţii faţă de şcoală
după C. Jung). Deşi activăm folosind tot spectrul – nu de puţine ori şcoala şi profesorii sunt
funcţiilor menţionate anterior, fiecare individ este blamaţi de politicieni, mass-media şi de părinţi
caracterizat firesc de o funcţie dominantă care îl pentru o varietate foarte mare de deficienţe
conduce fie într-o direcţie fie în alta – pe axa celor sociale. S-a schimbat şi politica de finanţare a
patru categorii. şcolilor, lăsând de multe ori cadrele didactice
1.5. Particularităţi intelectuale (nivelul fără mijloacele şi condiţiile necesare unei
cunoştinţelor profesionale, al erudiţiei generale; activităţi de succes.
flexibilitate şi lipsa stereotipurilor în gândire, simţ – – Îndoiala cu privire la rezultatele
al umorului). învăţământului – cunoştinţele oferite astăzi
de şcoală nu mai garantează inserţia viitorului
2. Factori externi
absolvent pe piaţa muncii. De aici rezultă o serie
2.1. Factorul social (situaţia socio-economică,
de probleme legate de motivarea elevilor puşi în
sistemul valorilor sociale, nivelul crescut al
faţa unor experienţe de învăţare.
stresului psiho-emoţional al vieţii moderne, lipsa
– – Deteriorarea imaginii cadrului didactic –
prestigiului profesiei didactice, subestimarea
adesea această deteriorare este produsă de
importanţei profesiei date, anturaj social
asocierea învăţătorului cu stereotipurile livrate
preponderent feminin la serviciu).
de media în legătură cu această profesie: violenţa
J. Esteve a identificat cinci schimbări majore la
fizică şi verbală a unor pedagogi în clasă, salarii
nivelul societăţii care au impus o serie de presiuni
foarte mici, lipsa dotărilor şi a materialelor din
asupra cadrelor didactice, creând, în consecinţă,
şcoli, lipsa de atractivitate financiară a acestui
raţiuni ce justifică interesul tot mai crescut pentru
domeniu profesional pentru cei mai buni dintre
cercetarea stabilităţii emoţionale în acest domeniu:
absolvenţi etc. [9, p. 7].
– – Transformarea rolului tradiţional al
Amintim aici şi implementarea concepţiei
pedagogului ca simplu agent de integrare socială
educaţiei incluzive în şcolile din Republica
a tinerei generaţii. Astăzi pedagogii se găsesc
Moldova, care solicită redefinirea competenţelor
în faţa unei dileme referitoare la distribuirea
didactice ale învăţătorilor astfel încât aceştia să
echilibrată şi echitabilă a resurselor de timp şi
poată valoriza incluziunea în practicile de predare–
energie de care dispun în direcţia activităţii de
învăţare–evaluare. Astfel, învăţătorii trebuie să
instruire, dar şi în direcţia cercetării ştiinţifice.
participe la diverse activităţi de formare care
Pe de altă parte, familia şi comunitatea acceptă vizează atât dimensiunea teoretică a incluziunii
din ce în ce mai puţină responsabilitate în ceea ce educaţionale, cât şi cea aplicativă.
priveşte formarea tinerei generaţii, transferând 2.2. Factorul material (condiţiile de viaţă
aproape integral acest rol şcolii şi profesorului şi sociale şi cele particulare, de zi cu zi; condiţiile
având aşteptări pe măsură de la aceştia. tehnico-materiale cu care este asigurat locul de
– – Sporirea contradicţiilor referitoare la rolul muncă; salariul mic al învăţătorilor etc.).

82 UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016


Raisa Cerlat FACTORI DETERMINANŢI AI STABILITĂŢII EMOŢIONALE A CADRELOR DIDACTICE DIN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

2.3. Factorul responsabilităţii (nivelul ridicat În studiul UNESCO (2006), următoarele motive
al responsabilităţii pentru bunăstarea şi sănătatea sunt considerate satisfăcătoare pentru cadrul
fizică şi psihică a discipolilor, şi pentru asimilarea didactic, ca elemente de echilibrare şi de susţinere a
cunoştinţelor prevăzute de curriculum). dezvoltării în carieră:
2.4. Factorul interacţiunii (atmosferă psihologică • dedicarea pentru profesie şi pentru activitatea cu
tensionantă, posibilitatea apariţiei neînţelegerilor sau copiii;
conflictelor în sistemele: subaltern–conducător, coleg– • succesul obţinut în sala de clasă – recompensele
coleg, învăţător–elev, învăţător–părinţi). profesionale pe care cadrul didactic le primeşte
2.5. Factorul organizaţional-administra- prin aceea că observă realizările elevilor;
tiv (sarcini dificile în exces, lecţii publice, consilii • statutul obţinut în comunitate, prin aceea că
pedagogice, inovaţii neclare, număr prea mare de elevi exercită o profesie respectată;
în clasă etc.). • pregătirea obţinută prin formarea iniţială şi
continuă în domeniu;
3. Factori combinaţi
• condiţii de muncă favorabile exercitării în
3.1. Factori motivaţionali (montaje pozitive în
bune condiţii a profesiei (unde intră atât
activitatea pedagogică, interesul şi dragostea faţă de
disponibilitatea materialelor didactice necesare
copii, tendinţe spre autocunoaştere şi autodezvoltare,
cât şi sprijinul oferit din partea managementului
autoapreciere adecvată, trebuinţa de autorealizare
şcolar, implicarea părinţilor etc.);
profesională).
• posibilitatea de promovare şi avansare în carieră
„Motivaţia este ceea ce energizează, direcţionează şi
[8].
susţine un comportament” (R.M. Steers şi L.W. Porter)
De ce aleg subiecţii cariera didactică? În studiul
[apud 6, p. 256). Există o legătură pozitivă între motivaţia
Motivation of primarytraineeteachers in England,
elevilor şi motivaţia cadrelor didactice. Astfel, cadre
autorii au identificat mai multe tipuri de factori [2,
didactice motivate înseamnă elevi motivaţi. Şi invers,
p. 37]:
cadrele didactice nemotivate pot conduce destul de uşor
1. Factori pragmatici: flexibilitatea programului
la apariţia lipsei de motivaţie şi la elevii cu care lucrează
şi existenta unor vacanţe lungi ori compatibilitatea
[4, p. 5].
▶▶ STARTED AT 21.00 PM. FINISHED AT 22.12 PM

profesiunii didactice cu o viaţă de familie armonioasă;


Motivaţia pentru muncă a unei persoane este
uşurinţa cu care se obţine acest loc de muncă, odată
determinată de o serie de factori motivaţionali:
ce ai calificarea necesară;
intrinseci (interni) şi extrinseci (externi). În modelul
2. Factori sociali: sprijinul pe care profesia
general al motivaţiei (A. Rotaru, A. Prodan) prezentat
didactică îl oferă la progresul societăţii; faptul că este
mai jos observăm cum combinarea acestor factori va
social meritoriu să ai o astfel de profesie; profesia
determina un comportament individual motivat (sau
didactică presupune o considerabilă varietate şi
nu) în vederea obţinerii performanţelor aşteptate [6].
provocare, pot fi predate diverse subiecte;
Figura 1. Modelul general al motivaţiei
3. Factori legaţi de activitatea cu copiii:şcolile
sunt locuri de muncă plăcute; activitatea de predare
în sine este un demers plăcut; plăcerea oferită de
activitatea cu o categorie specifică de vârstă (copiii);
dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes;
4. Factori extrinseci: încurajarea provenită de
la alte persoane pentru a urma cariera didactică;
în viziunea unora dintre cei intervievaţi cariera
didactică devine o trambulină pentru alte cariere;

UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016 83


Psihologie pedagogică

alegerea profesiei didactice este generată de predomină asupra fricii, iar la femei – cea în care
perceperea subiecţilor că se află în imposibilitate de dominante sunt bucuria şi frica.
a urma o altă profesie; Sentimentul vinovăţiei la femeile angajate.
5. Factori subiectivi: experienţele anterioare ca Cercetătorii occidentali au acordat o atenţie
elev au generat dorinţa de a fi profesor; pasiunea deosebită sentimentului de vinovăţie resimţit de
pentru domeniul care urmează să fie predat. către femeile angajate. Acesta apare ca rezultat al
Există şi o analiza a motivaţiei pentru care conflictului interpersonal când femeia tinde să
persoanele nu doresc să îşi construiască un fie o bună familistă, dar şi o buna profesionistă.
traseu profesional în arealul didactic – aceasta Aceste două roluri impun cerinţe distincte, uneori
îmbracă următoarele realităţi: condiţiile de muncă chiar contradictorii şi deseori femeilor nu le ajung
(neatractive), consideraţii salariale şi oportunităţile resurse fizice şi psihice pentru a îndeplini cu succes
pe care alte locuri de muncă le au în ochii celor ambele activităţi. Înţelegând acest lucru, femeia se
intervievaţi. simte vinovată sau faţă de copii, sau faţă de soţ, sau
3.2. Anturaj social preponderent feminin la faţă de şefii de la serviciu; lucru care poate să dea
serviciu naştere unor afecţiuni psihosomatice.
Mai mulţi cercetători au ajuns la concluzia Sentimentul vinei faţă de copii (resimţit cel mai
că există diferenţe gender ale sferei emoţionale, intens atunci când femeia, după naşterea copilului,
explicate, în cea mai mare parte, prin educaţia se întoarce din nou la serviciu) produce anumite
primită sau apartenenţa culturală (şi mai puţin pattern-uri comportamentale, în special, tendinţe
ereditar). Deoarece marea majoritate a cadrelor de compensare a timpului petrecut departe de copil.
didactice din învăţământul primar sunt femei, vom Femeile prin acest sentiment se autoneglijează,
expune, în continuare, concepţiile unor cercetători pentru ca soţul şi copiii să nu rămână fără atenţie
vizavi de aceste diferenţe. [13, p. 414].
• В.Г. Пинигин: Femeile sunt mai sensibile şi mai Acest factor este considerat mixt fiindcă îmbină
instabile emoţional decât bărbaţii. aspectele emoţionale, personale (factor intern) cu
• П.А. Ковалев: Femeile acordă mai multă feminizarea şcolii primare (factor social).
atenţie aspectelor emoţionale ale relaţiilor 3.3. Cultura emoţională
interpersonale şi propriilor trăiri emoţionale. Ancorate cultural, emoţiile, pe de o parte
Se consideră că ele sunt mai empatice. Şi constituie expresia culturii, iar pe de altă parte
excitabilitatea emoţională este mai pronunţată la dobândesc semnificaţie în contextul dinamic creat
femei. Bărbaţii în schimb sunt mai răzbunători. de cultură.
Ei sunt şi mai agresivi fizic şi verbal [13, p. 409]. Potrivit opiniei cercetătoarei M. Cojocaru-
• К.Н. Суханова: Bărbaţii sunt mai rezervaţi în Borozan, cultura emoţională a cadrelor didactice
manifestarea emoţiilor decât femeile (60% la constituie o subcomponentă a culturii profesionale
40%). Bărbaţii ignoră mai frecvent decât femeile de natură psihopedagogică şi sociopedagogică,
problemele emoţionale (80% la 30%). Femeile formaţiune dinamică a personalităţii, reflectată
se implică emoţional în careva relaţii mai puţin în unitatea dimensiunilor intrapersonală cu
decât bărbaţii (40% la 60%). Bărbaţii au tendinţa următoarele componente structurale subordonate:
să mascheze problemele emoţionale sau acestea imaginea de sine (consideraţia de sine şi de alţii,
se reflectă asupra nivelului autoaprecierii asertivitatea), componenta motivaţional-nor-
[14, p. 257]. mativă (principii, reguli, funcţii ale expresiilor
• А.А. Плоткин: La bărbaţi este frecvent întâlnită emoţionale didactice), cognitivă (cunoştinţe şi
structura emoţională în care furia şi bucuria experienţe emoţionale), conotativă (semnificaţii

84 UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016


Raisa Cerlat FACTORI DETERMINANŢI AI STABILITĂŢII EMOŢIONALE A CADRELOR DIDACTICE DIN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

atribuite conduitelor emoţionale) şi dimensiunea manifestarea calităţilor volitive şi a capacităţii


comunicativ-relaţională, având următoarele de control conştient a emoţiilor apărute.
componente: discursivă (vizând funcţionalitatea • Л.М. Аболин, П.Б. Зильберман afirmă că
strategiilor discursive aplicate), managerială (arta stabilitatea emoţională este o calitate integrativă,
gestionării emoţiilor), integratoare (ingineria determinată de combinarea particularităţilor
emoţională declanşând premise ale inteligenţei psihologice ale personalităţii care îi vor asigura
sociale), axiologică (valori emoţionale pedagogice succesul în situaţii cu impact emoţional.
reflectate în comportamentul deontologic) • Б.А. Вяткин, В.И. Рождественская susţin că
reprezentate într-un sistem de variabile stabilitatea emoţională este determinată de tipul
afective elaborate/ adoptate de pedagogi pentru temperamentului.
maximizarea eficienţei profesionale/sociale • H. Eysenck, И.П. Павлов consideră că stabilitatea
integrate într-un stil charismatic de comunicare emoţională depinde de proprietăţile sistemului
pedagogică, catalizator de confort profesional şi nervos; de procesele de excitaţie şi inhibiţie dar
valori emoţionale [1, p. 32]. şi de mobilitatea proceselor nervoase.
Învăţătorul cu un nivelul ridicat al culturii • D. Rashton, D. Rouse relatează că stabilitatea
emoţionale demonstrează de regulă şi un nivel înalt emoţională este determinată genetic.
al stabilităţii emoţionale în activitatea profesională. Analiza acestor teorii denotă faptul că opiniile
Problematica stabilităţii emoţionale este una cercetătorilor vizavi de rolul factorilor ce contribuie
dintre cele mai complexe şi actuale în ştiinţa la formarea stabilităţii emoţionale sunt diferite.
contemporană. Vom enumera în cele ce urmează La fel, în literatura de specialitate nu există nici
câteva abordări ale factorilor constituenţi ai o ierarhizare a importanţei acestor factori, fapt
stabilităţii emoţionale. ce ar facilita dezvoltarea stabilităţii emoţionale în
• Н.Д. Левитов, R.B. Cattell, I.P. Guilford consideră contextul activităţii pedagogice.
stabilitatea emoţională drept caracteristică a
sferei emoţionale a persoanei. Concluzii şi recomandări:
• O.A. Сиротин la baza stabilităţii emoţionale –– Activitatea pedagogică se caracterizează prin
▶▶ STARTED AT 21.00 PM. FINISHED AT 22.12 PM

plasează forţa şi mobilitatea sistemului nervos. frecvente tensiuni emoţionale, eficienţa sa


• Г.Б. Суворов evidenţiază importanţa fiind determinată în mare măsură de gradul de
autocontrolului în dezvoltarea stabilităţii dezvoltare al stabilităţii emoţionale.
emoţionale. –– În cadrul structurii şi dinamicii profesiei
• Л.М. Аболин explică în lucrările sale că tipul didactice, stabilitatea emoţională constituie
sistemului nervos are un rol major în stabilitatea o variabilă majoră, care depinde de o serie de
emoţională doar la tineri (stabilitate emoţională factori interni, externi şi combinaţi.
naturală). La persoanele mai experimentate, –– Analiza factorilor stabilităţii emoţionale ne oferă
stabilitatea emoţională se bazează pe parti- posibilitatea creării unui model de ameliorare a
cularităţile psihice ale activităţii (planificare, stărilor psihologice ale angajaţilor.
orientate, strategii de mişcare etc. – stabilitate –– Desfăşurarea unei cercetări având drept scop
emoţională dobândită). ierarhizarea factorilor stabilităţii emoţionale
• Е.П. Ильин remarcă că stabilitatea emoţională va permite cercetătorilor din domeniu să
depinde de intensitatea şi durata factorul stabilească direcţiile prioritare în dezvoltarea
stresant. sferei emoţionale a cadrelor didactice, ceea ce
• В.Л. Марищук, К.К. Платонов relevă că va conduce în timp, la eficientizarea rezultatelor
stabilitatea emoţională este asociată cu activităţii pedagogice.

UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016 85


Psihologie pedagogică

–– Aplicarea unui program psihopedagogic orientat spre pentru studenţi, cât şi pentru învăţători) va contribui
dezvoltarea stabilităţii emoţionale şi a capacităţilor la depăşirea stresului profesional şi la prevenirea
de autoreglare în situaţii profesional-pedagogice (atât apariţiei sindromului arderii profesionale.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Cojocaru-Borozan M. Metodologia cercetării culturii emoţionale. Chişinău, UPS
„Ion Creangă”, 2012;
2. Denis H. Recruitment and retention: Insight in to the motivation of primary
trainee in England. Research in Education Magazine, University of
Plymouth, 2004;
3. Gross J. The emerging field of emotion regulation: An integrative review. In:
Review of General Psychology, 1998, 2 (3), Stanford University;
4. Pânişoară I., Pânişoară G. Motivarea pentru cariera didactică. Bucureşti,
Editura universităţii, 2010;
5. Rotaru A., Prodan A. Managementul resurselor umane. Iaşi, Editura Sedcom
Libris, 1998;
6. Sall F., Knight P. Industrial organizational psychology: Science and practice.
Pacific Grove, Brooks/Cole Publication, 1988;
7. Samson A., Gross J. Humour as emotion regulation: the differential
consequences of negative versus positive humour. Stanford University,
2012;
8. UNESCO. Guidebook for Planning Education in Emergencies and
Reconstruction. Teacher Motivation. Compensation and Working Condition.
Paris, International Institute for Educational Planning, 2006;
9. Zvâncu D. Predictori ai stresului ocupaţional în organizaţia universitară.
Bucureşti, 2010;
10. Айзенк Г., Айзенк М. Исследования человеческой психики. Москва,
ЭКСМО-Пресс, 2002;
11. Аминов H. Психофизиологические и психологические предпосылки
педагогических способностей. B: Вопросы психологии, 1988, nr. 5, c.
71-79;
12. Бойко В. Энергия эмоций в общении: взгляд на себя и на других. Москва,
Информационно-издат. дом «Филинъ», 1996;
13. Ильин Е. Эмоции и чувства. СПб., Питер, 2001;
14. Суханова К. Гендерные проблемы эмоций. B: Психология XXI. Тезисы
Международной межвузовской научно-практической конференции
студ. и аспирантов, 12-14 апреля 2001 г. СПб, Изд-во Санкт-Петерб.
ун-та, 2001, с. 257-258;
15. ht t p : / / e j o u r n a l . e d u p r o j e c t s . n e t / c s ap s c 1 2 / i n d e x . p hp ? a c t i -
on%5B%5D=IArticleShow::showArticle(59512).

Recenzent: Nicolae BUCUN,


doctor habilitat, profesor universitar, IŞE

86 UNIVERS PEDAGOGIC NR 1 (49) 2016

S-ar putea să vă placă și