Conferinţa Ştiinţifică Internaţională

INTERFERENŢE PSIHOSOCIALE ALE STABILITĂŢII EMOŢIONALE

ŞI SATISFACŢIEI ÎN MUNCĂ
LA CADRELE DIDACTICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

RAISA CERLAT
(Republica Moldova)

Résumé: L’article présente une recherche d’interférences psychosociales de la stabilité émotionnelle et du

satisfaction professionnelle des enseignants du primaire. Selon les résultats obtenus, il existe une différence significative
entre les enseignants émotionnellement stables et émotionnellement instables en termes de satisfaction du travail
professionnel aux échelles d’organisation et de communication, au leadership et aux relations interpersonnelles et à
la satisfaction générale ; les enseignants émotionnellement stables se déclarèrent plus satisfaits. En ce qui concerne la
rémunération et la promotion au travail, leur niveau de satisfaction est similaire.

Actualmente, o mare parte din activitatea noastră este dedicată muncii. În aceste condiţii,
satisfacţia în muncă devine un aspect foarte important al activităţii profesionale, cu un impact
substanţial atât la nivel personal, cât şi organizaţional [8 p. 185]. Prin satisfacţie în muncă înţelegem
starea emotivă pozitivă, care rezultă din opinia personală a angajatului asupra muncii sale sau a
climatului de muncă; o stare de echilibru la care ajunge individul în momentul în care răspunde
unor nevoi sau aşteptări, conştiente sau inconştiente” [1, p. 17]. Asemenea cercetători ca G. Johns,
T. Constantin, M. Borg etc. consideră că anumiţi oameni sunt predispuşi, în virtutea personalităţii
lor, să fie mai mult sau mai puţin satisfăcuţi comparativ cu alţii, deşi condiţiile obiective în care
muncesc sunt similare. Astfel spus, sunt oameni care, pe de o parte, independent de circumstanţe,
apreciază şi amplifică momentele pozitive, demonstrând echilibru emoţional în situaţiile stresante,
declarându-se astfel satisfăcuţi profesional şi, pe de altă parte, oameni anxioşi, care depăşesc cu
dificultate situaţiile solicitante cu care se confruntă, demonstrând o gestionare emoţională precară
şi adaptându-se cu dificultate în situaţiile noi, fiind preponderent insatisfăcuţi profesional. Prin
urmare, în condiţiile în care nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm, am presupus
existenţa unei corelaţii semnificative între stabilitatea emoţională şi satisfacţia în muncă.
Pentru cercetarea stabilităţii emoţionale, am utilizat chestionarul de personalitate Eysenck.
Eşantionul a fost constituit din 200 cadre didactice din învăţământul primar (mediul rural şi urban).
Am optat pentru acest segment profesional fiindcă, conform literaturii de specialitate profesia
didactică este supusă frecvent stresului profesional şi chiar sindromului burnout. În condiţiile în
care învăţătorul îşi petrece o mare parte a timpului în mediul profesional, considerăm că relaţia
dintre stabilitatea emoţională şi satisfacţia în muncă este una de influenţă reciprocă şi presupunem,
în demersul nostru investigativ, că învăţătorii stabili emoţional vor prezenta un nivel mai înalt al
satisfacţiei (faţetare, dar şi generale) în muncă comparativ cu învăţătorii cu un nivel al neuroticismului
crescut.
Rezultatele investigării stabilităţii emoţionale a învăţătorilor prezintă următorul tablou
interpretativ (Figura 1): 11% din eşantion o constituie învăţătorii cu un nivel înalt al stabilităţii
emoţionale, ceea ce înseamnă, conform concepţiei autorilor: comportament organizat, concentrare
conjuncturală ridicată atât în situaţiile obişnuite, cât şi în cele cu un grad de emotivitate crescut.
Persoana stabilă emoţional se caracterizează prin maturitate emoţională, adaptabilitate, lipsa
rigidităţii şi a anxietăţii, dar şi prin prezenţa calităţilor de lider, sociabilitate [4, p. 202].
La celălalt pol, cu 25% se situează învăţătorii cu in nivel înalt de instabilitate emoţională. Un
scor înalt al instabilităţii emoţionale indică hipersensibilitate emoţională şi dificultăţi în restabilirea
426
 La celălalt pol, cu 25% se situează învăţătorii cu in nivel înalt de instabilitate emoţională. Un
scor înalt al instabilităţii emoţionale indică hipersensibilitate emoţională şi dificultăţi în restabilirea
în situaţii
echilibrului emoţionalEvaluarea stresante.educaţional:
în sistemul Astfel de persoane se actuale
deziderate plâng frecvent de dereglări
somatice difuze cum ar fi: dureri de cap, tulburări digestive, insomnii, ameţeli. Pe plan psihic acuza
oechilibrului
stare de emoţional
anxietate, însunt stresante.deAstfel
preocupaţi
situaţii tot felul de griji
de persoane si sentimente
se plâng neplăcute.
frecvent de dereglări Reacţiile
somatice
difuze cum puternice
emoţionale ar fi: dureri
aledeinstabilului
cap, tulburări digestive,
interferă insomnii,sa
cu adaptarea ameţeli.
slabă, Pe plan psihic acuza
conducându-l o stare de
spre răspunsuri
anxietate, sunt preocupaţi de tot felul de griji si sentimente neplăcute. Reacţiile emoţionale puternice
iraţionale, uneori rigide [2, p. 82]. Valori medii au obţinut 64 % dintre învăţători, 23% dintre care
ale instabilului interferă cu adaptarea sa slabă, conducându-l spre răspunsuri iraţionale, uneori
rigide
sunt [2, p. 82]. Valori
preponderent stabilimedii au obţinut
emoţional, 64 %
iar 41% dintre învăţători,
– preponderent 23%emoţional.
instabili dintre care sunt preponderent
stabili emoţional, iar 41% – preponderent instabili emoţional.

41%
45%
40%
25%
35% 23%
30%
25%
11%
20%
15%
10%
5%
0%
S.E. nivel înalt S.E. nivel mediu I.E. nivel mediu I.E. nivel înalt
Figura 1. Stabilitatea emoţională a cadrelor didactice din învăţământul primar
Figura 1. Stabilitatea emoţională a cadrelor didactice din învăţământul primar

Satisfacţia profesională
Satisfacţia profesionalăa fost cercetată
a fost utilizând
cercetată chestionarul
utilizând „Satisfacţia
chestionarul în muncă”
„Satisfacţia în elaborat
muncă”
de Ticu Constantin [8, p. 285]. În literatura de specialitate întâlnim două abordări în conceptualizarea
elaborat de Ticu Constantin [8, p. 285]. În literatura de specialitate întâlnim două abordări în
şi măsurarea satisfacţiei în muncă: abordarea globală, care conceptualizează satisfacţia generală în
şi măsurarea
muncă şi abordarea
conceptualizarea satisfacţiei
particulară care în muncă:
examinează abordarea
pattern-ul globală,
de atitudini care oconceptualizează
pe care persoană le are
faţă de diferite faţete ale muncii (în cazul nostru: remunerare şi promovare, conducere şi relaţii
satisfacţia generală în muncă şi abordarea particulară care examinează pattern-ul de atitudini pe
interpersonale, organizare şi comunicare). Reprezentarea grafică a acestor faţete, numite în chestionar
care o persoană
factori le are
ai satisfacţiei în faţă de diferite
muncă, faţete ale
este reflectată muncii
în figura 2: (în cazul nostru: remunerare şi promovare,
80%
conducere şi relaţii interpersonale, organizare şi comunicare). Reprezentarea grafică a acestor faţete,
69%
70%
numite în chestionar factori ai satisfacţiei în muncă, este reflectată în figura 2:
60%

50%
41%
40% 34%
29% 29% 29%29%
30% 26% 26%

20%
16% 16% 13%
11% 10% 12%
10% 5% 4% 3%
0% 3%
0% 2
Remunerare si promovare Conducere si relatii cu colegii Organizare si comunicare Satisfactie in munca generala

1S.foarte slaba 2 S. slaba 3S. medie 4S. intensa 5S. Foarte intensa

Figura 2. Satisfacţia
Figura înînmuncă
2. Satisfacţia muncăaacadrelor didactice
cadrelor didactice

Scala Remunerare şi Promovare exprimă insatisfacţia angajatului (scoruri mici) sau satisfacţia
Scala Remunerare şi Promovare exprimă insatisfacţia angajatului (scoruri mici) sau
acestuia (scoruri mari) cu privire la recompensarea muncii pe care o prestează (salarizare sau alte
satisfacţia acestuia (scoruri mari) cu privire la recompensarea muncii pe care o prestează (salarizare
427
sau alte beneficii financiare; recunoaştere sau posibilităţi de promovare). Astfel, proporţionalitatea
satisfacţiei învăţătorilor vizavi de factorul respectiv este: foarte slabă (40,5%), slabă (29%), medie
(15,5%), intensă (10,5%) şi foarte intensă (4,5%). În linii mari, 69,5% dintre învăţători nu sunt
 Conferinţa Ştiinţifică Internaţională

beneficii financiare; recunoaştere sau posibilităţi de promovare). Astfel, proporţionalitatea satisfacţiei

învăţătorilor vizavi de factorul respectiv este: foarte slabă (40,5%), slabă (29%), medie (15,5%), intensă
(10,5%) şi foarte intensă (4,5%). În linii mari, 69,5% dintre învăţători nu sunt satisfăcuţi, 15% au un
nivel mediu al satisfacţiei, iar 15% – sunt satisfăcuţi de remunerarea şi promovarea pe care le-o oferă
munca în mediul educaţional.
Se observă aici o discrepanţă clară între dinamica cererii şi cea a ofertei în profesiunea
pedagogică. De obicei, perturbarea acestui „contract social” generează o emoţionalitate foarte
puternică. Respectiv, dacă considerăm că costurile sunt mult mai mari decât beneficiile, conotaţia
emoţionalităţii va fi negativă. În aceeaşi ordine de idei, când o organizaţie exterioară este mai
atrăgătoare, oferind condiţii materiale mai avantajoase, este foarte probabil că unii învăţătorii îşi
vor părăsi locul de muncă în favoarea ofertelor mai tentante. Este şi cazul migraţiei, fenomen foarte
răspândit în R. Moldova, unde foarte mulţi învăţători îşi părăsesc locul de muncă, dar şi ţara, pentru
a-şi putea susţine material familia.
Analiza statistică a relaţiei dintre stabilitatea emoţională şi datele obţinute la scala Remunerare
şi Promovare denotă lipsa unei relaţii de interdependenţă între aceste variabile (tabelul 1). Astfel, cu
toate că mai mult de jumătate de învăţători sunt insatisfăcuţi de remunerarea muncii executate, acesta
nu este unul dintre factorii care influenţează semnificativ stabilitatea emoţională. În aceeaşi ordine
de idei, nici modificarea nivelului stabilităţii emoţionale nu va influenţa perceperea remunerării şi
promovării profesionale.
Caracterul rezultatelor prezintă o schimbare pozitivă atunci când analizăm satisfacţia
angajaţilor în dependenţă de Conducere şi Relaţii interpersonale. Marea majoritate a respondenţilor
demonstrează satisfacţie intensă (25,5%) sau foarte intensă (68,5%) în ceea ce priveşte climatul
social şi relaţiile de muncă. 8,5% dintre învăţători prezintă o satisfacţie medie şi doar 2,5% dintre
ei nu sunt satisfăcuţi de conducere şi relaţii interpersonale. Mai mult, analiza statistică a relaţiei
dintre stabilitatea emoţională şi scala conducere şi relaţii interpersonale (tabelul 1) denotă existenţa
unei interdependenţe semnificative între aceste două variabile (r = -253, p = 0,003). Astfel, creşterea
instabilităţii emoţionale influenţează diminuarea satisfacţiei în acest domeniu. Nivelul efectului însă
nu este foarte puternic, fiind unul de stabilire a limitelor, iar poziţionarea între limite este determinată
de mediul sociocultural.
În contextul psihologiei sociale, manifestate la locul de muncă astfel de relaţii denotă coeziune
şi compatibilitate, manifestându-se prin toleranţă, empatie şi conformism. Cercetările sociale arată
că coeziunea are o valoare integrativă, gradul înalt de consens atins în grupurile respective facilitând
comunicarea, cooperarea, apariţia sentimentelor de încredere, favorizând implicarea şi asimilarea.
Am putea explica aceste rezultate prin profilul predominant colectivist al poporului nostru, unde
indivizii se definesc prin relaţiile interpersonale pe care le au [3], dar şi cu ajutorul psihologiei
evoluţioniste, conform căreia „omul a evoluat pentru o societate în care indivizii cooperează”.
Următoarea scală Organizare şi Comunicare, exprimă insatisfacţia angajatului (scoruri mici)
sau satisfacţia acestuia (scoruri mari) cu privire la modul în care munca sa este organizată şi realizată;
definirea sarcinilor, efortul depus, comunicare, feedback etc. Şi acest factor oferă într-o bună măsură
satisfacţie învăţătorilor, jumătate dintre ei fiind satisfăcuţi sau foarte satisfăcuţi de organizarea şi
comunicarea didactică. 28% demonstrează o satisfacţie medie, iar 22% se declară nesatisfăcuţi de
reformele educaţionale frecvente care solicită abilităţi noi, de asigurarea cu mijloacele didactice
necesare, de volumul mare de lucru care-i consumă tot timpul liber, de comunicarea defectuoasă
cu unii părinţi ai elevilor etc. Analizată statistic, relaţia dintre stabilitatea emoţională şi Organizare şi
comunicare, se dovedeşte a fi semnificativă şi interdependentă (r = -0,329, p<0,001). Astfel, creşterea

428
 Rem/Promov Cond/Relaţii Org/Comunic Sat.Gen
Stabilitate / Evaluarea în sistemul
r Pearson 0,047educaţional:-0,253
deziderate actuale
-0,329 -0,225
Instabilitate
emoţională p 0,507 0,003 <0,001 0,011
nivelului instabilităţii emoţionale va avea repercusiuni asupra scăderii nivelului satisfacţiei în muncă
în domeniul dat şi /sau invers.
Abordarea satisfacţiei în muncă poate fi întâlnită şi în rezultatele altor cercetări autohtone,
Analiza statistică a raportului dintre stabilitatea emoţională şi satisfacţia generală în muncă
scos în Sursele
aprecum: evidenţăstresului ocupaţional
existenţa unei relaţiişide
satisfacţia profesională
interdependenţă la angajaţicu
semnificative, (cercetători
conotaţie A. Potâng,
negativă,
dar
A. slabă ca [7,
Sârbu) intensitate
p. 488],între aceste
Studiul două variabile
sindromului (r = -0,225;
arderii p = 0,011).
emoţionale Deci, creşterea
la cadrele didacticeinstabilităţii
universitate
emoţionale contribuie la diminuarea satisfacţiei generale în muncă şi /sau invers (tabelul 1).
(cercetător V. Gorincioi) [6, p. 81]. Rezultatele comparative, având la bază acelaşi instrument de
Tabelul 1. Analiza statistică a relaţiei stabilitate emoţională – satisfacţie în muncă
cercetare, prezintă satisfacţia generală în muncă a vânzătorilor şi a cadrelor didactice ca fiind una
Rem/Promov Cond/Relaţii Org/Comunic Sat.Gen
medie, cea
Stabilitate / a profesorilor
r Pearson universitari ca fiind de cele
0,047 mai multe ori medie
-0,253 -0,329 sau slabă,-0,225
iar cea a
Instabilitate
contabililor – drept cea mai scăzută,0,507
manifestându-se 0,003
cu o intensitate slabă.
p <0,001Cercetătorul0,011
englez S.
emoţională
Blandford argumentează că satisfacţia profesională scăzută la cadrelor didactice are drept cauze:
Abordarea satisfacţiei în muncă poate fi întâlnită şi în rezultatele altor cercetări autohtone,
senzaţia de supraîncărcare, lipsa posibilităţilor de a lua decizii, lipsa suportului tehnic, salariul mic,
precum: Sursele stresului ocupaţional şi satisfacţia profesională la angajaţi (cercetători A. Potâng, A. Sârbu)
lipsa
[7, oportunităţilor
p. 488], Studiul sindromului
de avansare şi dezvoltare,
arderii emoţionale lapoliticile
cadrele didactice mereu(cercetător
universitate
educaţionale în schimbare
V. Gorincioi)
etc. [1, p.
[6, p. 81]. Rezultatele comparative, având la bază acelaşi instrument de cercetare, prezintă satisfacţia
34].
generală în muncă a vânzătorilor şi a cadrelor didactice ca fiind una medie, cea a profesorilor
Cercetând
universitari ca fiindrelaţia dintre
de cele maistabilitatea emoţională
multe ori medie şi satisfacţia
sau slabă, iar cea în muncă, noi considerăm
a contabililor – drept cea cămaiea
scăzută,
este unamanifestându-se
bilaterală, decicuS.E.o intensitate slabă.înCercetătorul
şi satisfacţia muncă suntenglezdouă S.variabile
Blandford argumentează
care că
se influenţează
satisfacţia profesională scăzută la cadrelor didactice are drept cauze: senzaţia de supraîncărcare,
reciproc,
lipsa direct şi calitativ,
posibilităţilor de a lua adică creşterea
decizii, uneia dintre
lipsa suportului ele va
tehnic, contribui
salariul mic,lalipsa
schimbarea calitativă
oportunităţilor dea
avansare
celeilalte.şi dezvoltare, politicile educaţionale mereu în schimbare etc. [1, p. 34].
Cercetând relaţia dintre stabilitatea emoţională şi satisfacţia în muncă, noi considerăm că ea
Verificarea complexă a modului de influenţă între stabilitatea emoţională şi satisfacţia în
este una bilaterală, deci S.E. şi satisfacţia în muncă sunt două variabile care se influenţează reciproc,
muncă
direct necesită adică
şi calitativ, efectuarea unui
creşterea uneiastudiu longitudinal,
dintre noi la
ele va contribui însă ne vom calitativă
schimbarea rezuma alaceleilalte.
prezentarea
Verificarea
stabilităţii complexă
emoţionale a modului
la învăţătorii de influenţă între stabilitatea
insatisfăcuţi/satisfăcuţi profesional emoţională
(figura 3) şişia satisfacţia
satisfacţieiînîn
muncă necesită efectuarea unui studiu longitudinal, noi însă ne vom rezuma la prezentarea stabilităţii
muncă la învăţătorii
emoţionale stabili/instabili
la învăţătorii emoţional (figura
insatisfăcuţi/satisfăcuţi 4):
profesional (figura 3) şi a satisfacţiei în muncă la
învăţătorii stabili/instabili emoţional (figura 4):

Figura
Figura3.
3. Stabilitatea emoţionalăaaînvăţătorilor
Stabilitatea emoţională învăţătorilorsatisfăcuţi/insatisfăcuţi
satisfăcuţi/insatisfăcuţi în munca
în munca lor profesională
lor profesională

Dateleexperimentale
Datele reprezentate
experimentalereprezentate în figura
în figura 3 scot3în scot în evidenţă
evidenţă faptul
faptul că 74% că 74%
dintre dintre
învăţătorii
învăţătorii insatisfăcuţi
insatisfăcuţi profesional sunt şi instabili
profesional şi instabili
emoţional,
sunt iar 24% iar 24%
(sau ¼) dintre
emoţional, (sau
ei se ¼) dintre prin
caracterizează ei se

429 5
caracterizează prin instabilitate emoţională. Dintre cei care au obţinut valori medii ale satisfacţiei în
muncă, 42% sunt stabili emoţional, iar 58% – instabili emoţional. Şi, în final, învăţătorii care sunt
satisfăcuţi în munca profesională –Conferinţa
53% demonstrează stabilitate emoţională, iar 47% (aproape
Ştiinţifică Internaţională
jumătate) se caracterizează totuşi prin instabilitate emoţională (medie sau ridicată). Vom veni cu
explicaţii, făcând apel la teoria lui H. Eysenck [4, p. 42]: „Sub efectul stresului, persoanele instabile
instabilitate emoţională. Dintre cei care au obţinut valori medii ale satisfacţiei în muncă, 42% sunt
emoţional sunt predispuse
stabili emoţional, iar 58% – la tulburări
instabili nevrotice.
emoţional. Predispoziţiile
Şi, în amintite
final, învăţătorii nu se
care sunt confundăînînsă
satisfăcuţi cu
munca
profesională
adevărata – 53% nervoasa;
depresie demonstrează stabilitate
un subiect emoţională, emoţională
cu instabilitate iar 47% (aproape jumătate)
ridicată se poateseadapta
caracterizează
în mod
totuşi prin instabilitate emoţională (medie sau ridicată). Vom veni cu explicaţii, făcând apel la teoria
adecvat exigentelor
lui H. Eysenck muncii,
[4, p. ale vieţii
42]: „Sub destresului,
efectul familie etc.”.
persoanele instabile emoţional sunt predispuse la
tulburări nevrotice.
Pentru Predispoziţiile
explorarea impactuluiamintite nu se
stabilităţii confundăasupra
emoţionale însă cusatisfacţiei
adevărata depresie
în muncă,nervoasa;
am divizatun
subiect cu instabilitate emoţională ridicată se poate adapta în mod adecvat exigentelor muncii, ale
eşantionul primar în 2 categorii: învăţători stabili emoţional şi învăţători instabili emoţional,
vieţii de familie etc.”.
analizând Pentru
satisfacţia în muncă
explorarea impactului stabilităţii
la fiecare subgrup. emoţionale asupra rezultatelor
Astfel, conform expuse
satisfacţiei în muncă, înamFigura 3,
divizat
eşantionulstabili
învăţătorii primar în 2 categorii:
emoţional învăţători
sunt: satisfăcuţi în stabili
munca emoţional şi învăţători (42%),
lor (24%), insatisfăcuţi instabili
iar emoţional,
1/3 dintre
analizând satisfacţia în muncă la fiecare subgrup. Astfel, conform rezultatelor expuse în figura 3,
ei demonstrează
învăţătorii stabilivalori mediisunt:
emoţional ale satisfacţiei în munca
satisfăcuţi în muncă.lor La(24%),
celălalt pol, învăţătorii
insatisfăcuţi (42%),cu iarun
1/3nivel mai
dintre ei
demonstrează valori medii ale satisfacţiei în muncă. La celălalt pol, învăţătorii cu un
înalt al neuroticismului sunt: satisfăcuţi de munca lor (12%), insatisfăcuţi (62%), iar ~1/4 dintre ei nivel mai înalt
al neuroticismului sunt: satisfăcuţi de munca lor (12%), insatisfăcuţi (62%), iar ~1/4 dintre ei (26%)
(26%) denotă valori medii ale satisfacţiei.
denotă valori medii ale satisfacţiei.

Figura
Figura4.4.Satisfacţia
Satisfacţia în
în muncă
muncă aa învăţătorilor
învăţătorilorstabili/instabili
stabili/instabiliemoţional
emoţional

În completarea acestei analize descriptive vom prezenta şi diferenţele statistice înregistrate

de cătreÎnînvăţătorii
completarea acestei
stabili analizeemoţional
şi instabili descriptiveînvom
ceea prezenta diferenţeleînstatistice
şi satisfacţia
ce priveşte înregistrate
muncă, calculate cu
ajutorul
de testului t pentru
către învăţătorii stabili eşantioane
şi instabili independente şi prezentate
emoţional în ceea Tabelul 2. în muncă, calculate cu
ce priveşteînsatisfacţia
Tabelul
ajutorul 2. Diferenţele
testului t pentrustatistice
eşantioaneînregistrate şi prezentate
de CDSE
independente şi CDIE în în Tabelul
ceea 2. satisfacţia în muncă
ce priveşte

Media Media Diferenţa

Grade de
Variabile învăţătorilor învăţătorilor dintre
Tabelul 2. Diferenţele statistice înregistrate de CDSE Testul
şi CDIE în ceea tce priveşte satisfacţiap în
libertate
SE IE medii
muncă
Rem/Promov. 3,16 3,16 0,00 0,01 115,62 0,993
Conducere şi relaţii
Media Media
Diferenţa Grade de
Variabile învăţătorilor învăţătorilor Testul t p
interpersonale 4,36 4,14 dintre medii
0,22 2,05 130,10
libertate 0,042
SE IE
Organizare şi
Rem/Promov.
comunicare 3,16
4,48 3,164,19 0,00 0,29 0,012,86 115,62
119,39 0,993
0,005
Satisfacţie generală 3,91 3,75 0,16 1,95 115,71 0,050
6

430
 Evaluarea în sistemul educaţional: deziderate actuale

Datele obţinute indică existenţa unei diferenţe semnificative (p≤0,05) între eşantioanele de
învăţători stabili emoţional şi instabili emoţional în ceea ce priveşte satisfacţia în munca profesională
la scalele Organizare şi comunicare, Conducere şi relaţii interpersonale şi Satisfacţie generală, învăţătorii
stabili emoţional prezentând valori numerice mai mari. În ceia ce priveşte Remunerarea şi promovarea
la serviciu, ambele eşantioane prezintă valori similare, care denotă insatisfacţie.
Analiza rezultatelor obţinute ne permite efectuarea următoarelor constatări concluzive:
- Deşi condiţiile obiective de muncă a învăţătorilor sunt similare, satisfacţia lor este diferită.
Predominantă însă rămâne a fi insatisfacţia în munca profesională, întâlnită la 55% dintre
respondenţi.
- Sursa majoră a insatisfacţiei o constituie remunerarea muncii şi posibilităţile de promovare
la serviciu, domeniu în care 70% dintre cadrele didactice se declară insatisfăcuţi. Totuşi,
acesta nu este un factor capabil să influenţeze semnificativ stabilitatea emoţională a
învăţătorilor.
- Există o corelaţie negativă semnificativă între nivelul instabilităţii emoţionale şi cel al
satisfacţiei generale în muncă, ea însă este slabă ca intensitate. Astfel, creşterea instabilităţii
emoţionale influenţează diminuarea satisfacţiei în muncă. Nivelul efectului însă nu
este foarte puternic, fiind unul de stabilire a limitelor, iar poziţionarea între limite este
determinată de contextul sociocultural.
- Există o diferenţă semnificativă între eşantioanele de învăţători stabili emoţional şi
instabili emoţional în ceea ce priveşte satisfacţia în munca profesională la scalele Organizare
şi comunicare, Conducere şi relaţii interpersonale şi Satisfacţie generală; învăţătorii stabili
emoţional declarându-se mai satisfăcuţi. În ceea ce priveşte Remunerarea şi promovarea la
serviciu, nivelul satisfacţiei ambelor eşantioane este asemănător.

Bibliografie:
1. Blandford S. Managing Professional Development in Schools. London: Routledge, 2012.
2. Bucun N., Cerlat R. Nivelul stabilităţii emoţionale al cadrelor didactice din învăţământul primar în
funcţie de vârstă, vechimea în muncă şi mediul de trai. In: Univers Pedagogic nr 2 (54), Chişinău,
2017, p. 82-95.
3. David D. Psihologia poporului român: profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-
experimentală. Iaşi: Polirom, 2015.
4. Eysenck H., Eysenck S. Manual of the Eysenck Personality Questionnaire. London, Hodder and
Stoughton, 1975.
5. Frye C. The effect of emotional stability on job satisfaction: A meta-analysis. Dissertation Abstracts
International. Humanities and Social Sciences, 2001.
6. Gorincioi V. Studiul sindromului arderii emoţionale la cadrele didactice universitare din perspectiva
de gen. Teză de doctor în psihologie. Chişinău, 2015.
7. Potâng A., Sârbu A. Sursele stresului ocupaţional şi satisfacţia profesională la angajaţi (studiu
comparativ). In: Materialele CŞI „Învăţământul postmodern: eficientă şi funcţionalitate”, 2013.
p. 488-493.
8. Ticu C. Evaluarea psihologica a personalului. Iaşi: Polirom, 2004.

431