Reflexe somatice si vegetative cu

importanta clinica
3 noiembrie 2008 Comentariile sunt închise pentru Reflexe somatice si vegetative cu
importanta clinica
Tema: – Fiziologia sistemului nervos central:

Subiect:

»        Reflexe somatice şi vegetative cu importanţă clinică;

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

 Reflexe cu importanţă clinică:
o Studierea reflexelor la om are importanţă în diagnosticul unor afecţiuni
neurologice. De importanţă deosebită sunt reflexele miotatice.
o Aceste reflexe sunt declanşate de întinderea muşchiului care reacţionează
printr-o contracţie. De aceea aceste reflexe se mai numesc de „întindere”.
o Pentru obţinerea unei contracţii este suficientă o întindere de 20-30
microni. Întinderea muşchiului se realizează prin aplicarea unui excitant pe
muşchi sau pe tendonul său. Ca urmare se determină o extensie care
stimulează fusurile neuro-musculare şi corpusculii Golgi.
o Reflexul miotatic este un reflex bineuronal, monosinaptic. Reflexele
miotatice sunt permanent controlate de un sistem medular şi de formaţiuni
supramedulare.
o La nivelul măduvei spinării reflexele miotatice se află sub influenţa buclei
gama şi a celulelor Renshaw.
o Sistemele supramedulare de control includ unele zone corticale, sistemul
extrapiramidal, cerebelul, muşchii vestibulari şi olivele bulbare.
o În controlul reflexelor un rol important îl are şi formaţiunea reticulată.
Explorarea reacţiilor reflexe oferă indicaţii asupra localizării leziunilor din
sistemul nervos.

 Reflexele osteotendinoase:
o Principiu:
 Se percută strict tendonul muşchiului.
o Se obţine o reacţie de răspuns care poate fi:
 contracţia musculară simplă, fără deplasarea segmentului
corespunzător;
  contracţie care antrenează o mişcare cu amplitudine
variabilă.
o Principalele reflexe osteondinoase sunt următoarele:
 Reflex naso-palpebral (V–VII):
 se percută rădăcina nasului (bolnavul este cu ochii deschişi);
 se contractă muşchiul orbicular (bolnavul închide ochii).
 Reflex maseterin (Vs–Vm):
 pacientul are gura întredeschisă;
 se percută mentonul;
 se contractă muşchii maseteri (pacientul închide gura).
 Reflexul pectoral (C5–D1):
 se percută tendonul muşchiului mare pectoral;
 se obţine abduncţia şi rotaţia internă a braţului;
 Reflexul scapulo-humeral:
 se percută marginea omoplatului;
 se obţine retracţia omoplatului.
 Reflexe osteotendinoase ale membrului superior :
o Reflexul bicipital:
o Reflexul tricipital:
 braţul se află cu antebraţul într-un unghi de 90 o;
 se percută tendonul tricepsului (deasupra olecranului);
 tricepsul se contractă şi produce extensia antebraţului pe
braţ.
o Reflexul stilo-radial (C5–C6):
 se realizează la un pacient în poziţie ortostatică, şezând sau
în  decubit dorsal;
 antebraţul se găseşte în flexie şi pronaţie uşoară;
 se percută apofiza stiloidă a radiusului;
 se contractă muşchiul lung supinator care determină flexia
antebraţului pe braţ;
o Reflexul cubito-pronator (C7–C8):
 se realizează în aceeaşi poziţie ca reflexul stilo-radial;
 se percută apofiza stiloidă a cubitusului;
 se obţine pronaţia antebraţului.
 Reflexe osteotendinoase ale membrului inferior :
o Reflexul rotulian (patelar) (L2–L4):
 se percută tendonul rotulian la pacientul care se găseşte în
poziţie de decubit ventral cu gambele uşor flectate pe
coapse sau aşezat pe scaun, fără să-şi sprijine piciorul pe
podea;
 se contractă muşchiul cvadriceps ceea ce determină
extensia gambei pe coapsă.
o Reflexul achilian (S1–S2):
  se realizează flexia gambei pe coapsă şi a piciorului pe
gambă;
 se percută tendonul achilean;
 se contractă muşchiul triceps sural care determină flexia
plantară a piciorului.
o Reflex cuboidian (S1):
 se percută regiunea cuboidiană (la nivelul feţei dorsale a
piciorului);
 se obţine extensia degetelor.
o Reflexul medio-plantar (S1–S2):
 se realizează la pacient în aceeaşi poziţie ca pentru
determinarea reflexului achilian;
 se percută regiunea mijlocie a plantei;
 se produce contracţia muşchiului triceps sural care
realizează flexia plantară a piciorului.
 Modificări ale reflexelor osteotendinoase :
o Reflexele osteo-tendinoase pot fi exagerate, abolite, pendulare şi
inversate.
o Exagerarea reflexelor osteotendinoase constă în producerea unei reacţii
de răspuns mai accentuată (răspuns mai brutal şi cu o amplitudine mai
mare faţă de limitele normale). Reflexele osteotendinoase pot deveni
polikinetice, atunci când sunt antrenaţi şi alţi muşchi decât cei care
participă în mod normal la reacţia reflexă. În aceste situaţii, contracţia
musculară are un caracter difuz.
 Înregistrarea reflexogramei îmbracă un caracter particular.
o Diminuarea sau abolirea reflexelor osteotendinoase . Constă în scăderea
amplitudinii sau absenţa reacţiei de răspuns.
o Reflexe pendulare. Aceste modificări se datoresc hipotoniei musculare de
diferite cauze şi se observă la determinarea reflexului tricipital şi rotulian.
La percuţia tendonului muşchiului se produc oscilaţii pendulare ale gambei
şi antebraţului.
o Reflexe inversate:
o Reflexele inversate se datoresc propagării excitaţiei şi la muşchi din
vecinătate, în special la cei antagonişti. Ca urmare reacţia de răspuns se
desfăşoară în sens invers de reacţia normală.

 B. Reflexe cutanate:
o Principiu:
o La stimularea tegumentelor cu un ac se obţine o contracţie musculară.
 Reflexe cutanate abdominale:
 o Explorarea reflexelor cutanate abdominale presupune adoptarea unei
poziţii a pacientului care să asigure o relaxare a musculaturii abdominale.
Se preferă poziţia de decubit ventral şi cu membrele inferioare flectate.
o Excitarea tegumentelor se realizează dinafară înăuntru.
o Reflex cutanat abdominal superior (D6–D7). Se excită tegumentele sub
rebordul costal.
o Reflex cutanat abdominal mijlociu (D8–D9). Se excită tegumentele la
nivelul ombilicului.
o Reflexul cutanat abdominal inferior (D10–D12). Se excită tegumentele
deasupra pliului inghinal.
 Reflexe cremasteriene (L1–L2). Se excită tegumentele de la nivelul feţei supero-
interne a coapsei la un pacient în decubit ventral, cu membrele inferioare într-o
poziţie de uşoară abducţie şi rotaţie externă. Se contractă muşchiul cremasterian
determinând ridicarea testicului homolateral.
 Reflexul cutanat plantar (S1–S2). Se stimulează marginea externă a plantei de la
călcâi spre degete. Se obţine flexia plantară a degetelor.
 Reflexul anal extern (S3). Se excită cu vată tegumentele din regiunea anală la
pacientul în poziţie genupectorală. Se obţine contracţia sfincterului anal.

 Modificări ale reflexelor cutantate:

o În cazul reflexelor cutanate, arcurile reflexe se închid la niveluri
supramedulare. Ca urmare, reacţiile de răspuns sunt transmise la nivelul
neuronilor motori din coarnele anterioare ale măduvei prin intermediul
fasciculelor piramidale. Astfel, modificări ale reflexelor cutanate sunt
semnalate în leziunile sistemului motor piramidal.
o Unul din cele mai importante semne piramidale patologice îl constituie
inversarea reflexului cutanat plantar, cunoscut sub denumirea de semnul
lui Babinski.

 C. Reflexe mucoase. Excitarea se realizează cu ajutorul unui tampon de vată.

o Reflexul conjunctival (V, VII). Stimularea conjunctivală determină reflex de
clipire.
o Reflex cornean (V, VII). Excitarea marginii laterale a corneei determină
reflex de clipire bilateral.
o Reflex velo-palatin. Excitarea mucoasei vălului palatin determină
contracţie musculară însoţită de senzaţia de greaţă.
o Reflex faringian (IX, X). Se excită mucoasa faringiană şi se obţine
contracţia musculaturii faringelui şi senzaţie de greaţă.
 Modificarea reflexelor mucoase (diminuare, abolire) are loc atunci când arcul lor
reflex este întrerupt datorită prezenţei unor leziuni.

 D. Reflexe vegetative.
o Afectarea componentelor arcului reflex vegetativ la diferite niveluri
realizează o simptomatologie diferenţiată în funcţie de localizare.
o clasificare riguroasă a testelor care explorează
sistemul nervos vegetativ va fi prezentată în cadrul
disciplinelor de specialitate (fiziopatologie, neurologie,
neurochirurgie).
o Prezentarea acestor teste în cadrul lucrărilor practice de fiziologie va fi
selectivă şi se va referi în special la testele care se pot efectua în sala de
lucrări practice şi care nu necesită o asistare medicală specializată.
o Explorarea tonusului vegetativ. Tonusul vegetativ este starea de
permanentă excitaţie a sistemului vegetativ care creează activitatea de
fond a tuturor organelor.
 Reflexul oculo-cardiac:
o La comprimarea digitală a globilor oculari timp de 20 sec. Se obţine
bradicardie (reducere a ritmului cardiac cu 2-12 bătăi/minut).
 Este un reflex trigemino-vagal.
 Exacerbarea reflexului (bradicardie accentuată) semnifică o hipertonie vagală iar
inversarea reflexului (accelerarea pulsului sugerează o hipotonie vagală).
 Reflexul ortostatic:
o Se trece de la poziţia clinostatică la ortostatică. Reacţia de răspuns are
două faze:
 iniţial tahicardie şi creşterea TA cu 10-20 mmHg (reacţie
simpatică);
 bradicardie şi scăderea TA (reacţie parasimpatică
compensatorie).
o Reflexul se datorează tracţiunii exercitate de viscerele abdominale asupra
plexului solar.