2.3.3.3.

Arderea anormală cu aprinderi secundare

2.3.3.3.1. Aspecte experimentale caracteristice

S-a constatat că un motor cu regim termic ridicat poate continua să funcŃioneze, dar în mod
neuniform şi după întreruperea scânteii electrice. In aceste condiŃii aprinderea este produsă de la alte
surse decât scânteia electrică de la bujie, denumite surse secundare de aprindere, ca de exemplu:
calamina în stare de incandescenŃă, suprafeŃe fierbinŃi ale bujiei, supapei de evacuare, chilasei,
pistonului, etc. Manifestările exterioare ale arderii cu aprinderi secundare sunt asemănătoare cu cele
ale arderii cu detonaŃie: un zgomot caracteristic cu frecvenŃa in domeniul 600…1200 Hz, reducerea
puterii şi randamentului termic, creşterea regimului termic, iar în cazul funcŃionării îndelungate în
aceste condiŃii se pot produce avarii mecanice (topirea locală şi chiar perforarea capului pistonului,
topirea electrodului central al bujiei, ş.a.).
Pentru a deosebi tipul arderii anormale, detonaŃie sau aprindere secundară, se observă
comportarea motorului la întreruperea scânteii electrice. Dacă atunci când este suprimată aprinderea
comandată. funcŃionarea motorului încetează brusc, manifestările anormale sunt cauzate de arderea cu
detonaŃie întrucât aceasta apare numai în cazul existenŃei frontului normal de aprindere; în cazul în
care motorul continuă să mai funcŃioneze un timp, chiar în mod neuniform, aceasta are loc din cauza
aprinderilor de la surse secundare.
De la sursele secundare de aprindere se iniŃiază focare suplimentare de aprindere care se
propagă în gazele nearse în acelaşi timp cu frontul normal (iniŃiat de scânteia electrică). Aprinderea
secundară se poate produce înaintea scânteii electrice, preaprindere, fig.2.51a sau după aceasta
postaprindere, fig.2.51.b.

Fig.2.51 – Forme de diagrame indicate: a)-ardere cu aprineri secundare

(preaprindere); b)- ardere cu aprinderi secundare (postaprindere).

Arderea cu aprinderi secundare se manifestă cu intensitate sporită mai ales la rapoarte mari de
comprimare, când pot să apară mai multe focare de aprinderi secundare. În aceste condiŃii presiunea
maximă şi a viteza de creştere a presiunii ating valori ridicate (la ε =12 s-au înregistrat în cazul
funcŃionării cu aprinderi secundare presiuni maxime de 12 MPa şi viteze de creştere a presiunii de 1,2
MPa/0RAC).

1
 2.3.3.3.2. Mecanismul aprinderilor secundare

Producerea aprinderilor secundare este condiŃionată de temperatura unei suprafeŃe fierbinŃi,

Tsup, posibilă sursă de aprinderi secundare din camera de ardere şi de temperatura superficială de
aprindere a amestecului, Tsa, care depinde de proprietăŃile amestecului. Aprinderea amestecului de la
sursele fierbinŃi are loc prin mecanismul autoaprinderii monostadiale la temperatrură înaltă.
Dacă temperatura superficială de aprindere a amestecului este mai mică decât temperatura
sursei fierbinŃi, Tsa ≤ Tsup, în amestecul din vecinătatea suprafeŃei fierbinŃi viteza de reacŃie atinge
valori mari şi prin autoaccelerarea reacŃiilor catenaro-termice are loc o explozie locală cu formarea
unui nucleu de flacără, de la care se propagă un front de aprindere suplimentar în camera de ardere.
Dacă Tsa > Tsup, autoaprinderea amestecului din vecinătatea surselor fierbinŃi nu are loc.
Arderea cu aprinderi secundare poate fi determinată de funcŃionarea cu detonaŃie, întrucât
supraîncălzirea motorului uşurează formarea surselor secundare de aprindere. Datorită efectului de
comprimare mai intensă a amestecului final (din acest punct de vedere echivalează cu o aprindere
normală cu avans mare), arderea cu aprinderi secundare poate uşura apariŃia detonaŃiei. Totodată, dacă
în amestecul din vecinătatea sursei fierbinŃi au avut loc reacŃii prealabile de oxidare, specifice
proceselor de autoaprindere polistadială, se crează condiŃii care favorizează formarea unui nucleului
secundar de aprindere.

2.3.3.4. InfluenŃe asupra arderii

2.3.3.4.1. InfluenŃele factorilor de stare

a) TurbulenŃa. AcŃiunea turbulenŃei asupra procesului de ardere se manifestă îndeosebi în

perioada principală, a cărei durată este determinată de viteza de propagare a frontului de aprindere.
TurbulenŃa este produsă la curgerea încărcăturii proaspete pe sub supapa de admisie
(intensitatea turbulenei, w', creşte odată cu mărirea vitezei de curgere a amestecului proaspat, wa, care
depinde de turaŃie, sarcină şi geometria traseului de admisie) şi prin efectul de desprindere a gazelor de
pe capul pistonului datorită mişcării decelerate a acestuia la apropierea de PMI. Pe durata ciclului
intensitatea turbulenŃei este variabilă. În jurul PMI se remarcă o amplificare a intensităŃii turbulenŃei,
(intensitatea relativă a turbulenŃei, w r/ , înregistrează valori ridicate în această zonă), în această
perioadă având loc şi propagarea flăcării în camera de ardere. Astfel, durata fazei principaple este
minină dacă aceasta este poziŃionată simetric faŃă de PMI, când intensitatea turbulenŃei este ridicată, iar
volumul ocupat de gaze în cilindru este redus şi variază puŃin, arderea apropiindu-se cel mai mult de
izocoră.
Intensificarea turbulenŃei determină reducerea intensităŃii detonaŃiei, acŃiune produsă prin
reducerea duratei propagării frontului normal de aprindere (creşte viteza de propagare a flăcării) şi prin
creşterea întârzierii la autoaprinderea amestecului final (frânează formarea concentraŃiilor critice de
elemente reactive). De asemenea o intensitate ridicată a turbulenŃei reduce timpul de contact dintre
amestecul combustibil şi punctele calde ceea ce reduce probabilitatea aprinderilor secundare.

b) Dozajul. Calitatea amestecului influenŃează procesul de ardere prin intermediul vitezei de

reacŃie wr, care are valoarea maximă în domeniul dozajelor bogate. Astfel, dozajul influenŃează
sensibil fazele iniaŃială şi finală ale arderii, αi şi αf, duratele acestora fiind minime pentru dozajul la
care viteza de reaŃie este maximă, λ≈ 0,9 [80]).
Determinările experimentale arată variaŃia diferită a presiunii medii indicate şi a randamentului
indicat în funcŃie de calitatea amestecului - fig.2.52, [79]; puterea indicată atinge valoarea maximă în
zona dozajelor bogate, λP < 1, denumit dozaj de putere, iar randamentul indicat are valoarea maximă

2
 în domeniul dozajelor sărace, λec>1, denumit dozaj economic. NeconcordanŃa dintre dozajul de
putere şi dozajul economic are implicaŃii practice pentru MAS.

Fig. 2.52– InfluenŃa dozajului, λ asupra performanŃelor motorului:

dozajul economic, λec şi dozajul de putere, λP;

Utilizarea unor amestecuri omogene foarte sărace nu este însă posibilă din următoarele
considerente:
- nu poate fi depăşită limita inferioară de inflamabilitate;
- la sărăcirea amestecului creşte durata arderii, se amplifică pierderile de căldură la pereŃi, ceea
ce contribuie la reducerea randamentului indicat si se accentuează fenomenul de dispersie ciclică,
acesta fiind determinat de ireproductibilitatea fazelor de ardere din ciclurile succesive.
Utilizarea amestecurilor foarte sărace în MAS este posibilă numai în măsura în care se asigură
apariŃia nucleului de flacără în faza iniŃială a arderii; desfăşurarea în bune condiŃii a acestui proces
necesită dozaj bogat şi intensitate redusă a turbulenŃei în zona electrozilor bujiei.
InfluenŃa dozajului asupra economicităŃii motorului, emisiilor poluante şi stabilităŃii ciclice este
prezentată în figura 2.53.

Fig. 2.53 (stânga)–

InfluenŃa dozajului asupra
consumului specific de combustibil,
dispersiei ciclice şi emisiilor poluante
[64]

Economicitatea maximă se realizează la dozajul sărac λ=1,1...1,15 la care şi nivelurile

emisiilor de CO şi HC sunt reduse, însă nivelul emisiei de NOx este maxim. Reducerea nivelurilor
emisiilor de CO şi HC se datorează îmbunătăŃirii arderii, scăderii concentraŃiei de hidrocarburi din
stratul limită şi postarderii favorizată de temperatura mai ridicată a gazelor de evacuare ca urmare a
prelungirii arderii în destindere; concentraŃia maximă de NOx la aceste dozaje este explicată de nivelul
ridicat al temperaturii gazelor de ardere şi surplusului de oxigen.
Apare astfel dificultatea controlării funcŃionării motorului cu economicitate maximă şi un nivel
redus al emisiilor poluante.
La sărăcirea amestecului la dozaje în domeniul λ~1,2…1,3 nivelul emisiei de NOx se reduce la
~ 50%, în condiŃiile în care economicitatea şi nivelurile emisiilor de HC şi CO nu sunt sensibil
afectate. Pentru reducerea şi mai mult a nivelului emisiei de NOx amestecul trebuie sărăcit şi mai mult,
în zona dozajelor foarte sărace şi ultrasărace, dar sunt necesare măsuri speciale pentru a evita
reducerea economicităŃii şi creşterea nivelului de HC ca urmare a accentuării fenomenului de dispersie

3
ciclică.
Pentru utilizarea dozajelor sărace şi ultrasărace s-a dezvoltat procedeul stratificării
amestecului, care constă în realizarea unui câmp neuniform de dozaje în camera de ardere, caracterizat
prin dozaje bogate în zona bujiei şi dozaje sărace în restul camerei de ardere; astfel se asigură o mare
stabilitate a procesului de aprindere (scade gradul de dispersie ciclică), în cazul utilizării unor
amestecuri cu dozaj global sărac, ceea ce permite creşterea randamentului termic şi reducerea nivelelor
emisiilor poluante. Procedeele care realizează stratificarea amestecului pot fi grupate astfel:
- stratificarea amestecului în camere de ardere unitare;
- stratificarea amestecului în camere de ardere divizate.
Sărăcirea sau îmbogŃirea excesivă a amestecului produce un fenomen supărător, denumit rateu.
La funcŃionarea motorului cu amestecuri foarte sărace, din cauza prelungirii arderii în destindere se
produce creşterea temperaturii gazelor de ardere şi în perioada suprapunerii deschiderii supapelor când
sunt scăpări în galeria de admisie, acestea pot aprinde amestecul proaspăt, fenomenul fiind însoŃit de
un zgomot caracteristic - rateu în admisie.
La funcŃionarea cu amestecuri foarte bogate, din cauza arderii incomplete creşte proporŃia
monoxidului de carbon din gazele de evacuare şi acesta se poate aprinde brusc în contact cu aerul,
fenomen denumit rateu în evacuare.
Calitatea amestecului are influenŃă şi asupra arderii cu detonaŃie. Experimental s-a constatat că
intensitatea maximă a detonaŃiei se realizează la funcŃionarea cu amestecuri bogate la dozajul de putere
λP, deoarece pentru aceste dozaje viteza de reacŃie este maximă (valoarea ridicată a presiunii maxime
pe ciclu produce creşterea gradului de comprimare a amestecului final ceea ce determină reducerea
întârzierii la autoaprindere a acestuia). ÎmbogăŃirea amestecului în anumite limite, λ < λP, conduce la
micşorarea tendinŃei de ardere cu detonaŃie, acŃiune datorată efectului de răcire a amestecului prin
vaporizarea unei cantităŃi suplimentare de combustibil şi reducerii temperaturii amestecului. SoluŃia
este eficientă dacă se are în vedere faptul că detonaŃia se manifestă cu intensitate maximă la sarcină
totală, (când motorul este alimentat cu amestec bogat), durata de funcŃionare a MAS-ului de automobil
în aceste regimuri fiind relativ redusă. Metoda prezintă şi dezavantaje: risipă de combustibil şi
creşterea cantităŃii de emisii poluante din gazele de evacuare, HC şi CO.
Dozajele bogate, apropiate de dozajul de putere favorizează şi apariŃia fenomenului de
aprinderi secundare.
Prin dezvoltarea sistemelor moderne de injecŃie directă de benzină în cilindru, GDI (Gasoline
Direct Injection), se realizează un controlul eficient al stratificării amestecului în camera de ardere.
Principial, la funcŃionarea cu amestec stratificat sunt aplicate strategii diferite de reglare în funcŃie de
sarcina motorului.

c) Temperatura iniŃială. Creşterea vitezei de reacŃie determină scăderea întârzierii la

autoaprindere a amestecului final, ceea ce favorizează fenomenul de detonaŃie. Această influenŃă este
favorizată şi de micşorarea vitezei de propagare a frontului de aprindere, ca urmare a reducerii
intensităŃii turbulenŃei produsă de creşterea vâscozităŃii gazelor. Experimental s-a constatat că mărirea
temperaturii iniŃiale favorizează şi formarea surselor secundare de aprindere.

d) Presiunea iniŃială. Creşterea regimului de presiune din cilindru determină mărirea gradului
de comprimare a amestecului final, unde creşte viteza de reacŃie şi se reduce mult întârzierea la
autoaprindere favorizând apariŃia detonaŃiei. Din acest motiv supraalimentarea MAS este limitată.

e) Gazele arse reziduale. Creşterea proporŃiei de gaze reziduale în amestecul iniŃial determină
reducerea vitezei de reacŃie, [2], (creşte probabilitatea de întrerupere a lanŃurilor de reacŃie). Ca urmare
creşte durata fazei iniŃiale a arderii, [65], şi din cauza deplasării faŃă de PMI, creşte şi durata fazei
principale dacă avansul la producerea scânteii electrice este constant. Datorită efectului cinetic (ca
inhibitor), se măreşte adâncimea zonei de reacŃie şi ca urmare durata fazei finale a arderii creşte.

4
Cresterea duratei procesului de ardere afectează puterea şi economicitatea motorului, [34].
Creşterea duratei arderii şi reducerea cantităŃii de încărcătură prospătă admisă la creşterea
cantităŃii de gaze arse reziduale în cilindru determină reducerea presiunii şi a temperaturii din timpul
arderii normale. Amestecul final fiind supus unei comprimări mai puŃin intense, scade tendinŃa la
detonaŃie la creşterea cantităŃii de gaze arse reziduale.
Un procedeu eficient pentru reducerea concentraŃiei de NOx din gazele de evacuare este
recircularea gazelor arse, RGA, (sunt readuse în cilindru o parte din gazele de evacuare). Prin efectul
reducerii temperaturii de adere la creşterea conŃinutului de gaze arse, se frânează mecanismul formării
oxizilor de azot şi scade nivelul emisiei de NOx din gazele de evacuare, [34]. Procedeul are ca
dezavantaj creşterea conŃinutului de HC din gazele de evacuare ca urmare a creşterii probabilităŃii
întreruperilor lanŃurilor de reacŃie.

2.3.3.4.2. InfluenŃele factorilor funcŃionali

a) Avansul la producerea scânteii electrice. Prin valoarea avansului la producerea scânteii

electrice se controlează poziŃionarea procesului de ardere pe ciclul, lucru evidenŃiat prin forma
diagramei indicate, fig.2.54.

Fig. 2.54 -.InfluenŃa avansului la declanşarea scânteii electrice asupra diagramei indicate.

Se defineşte astfel avansul optim la producerea scânteii electrice, βopt, ca fiind avansul la care
puterea şi economicitatea sunt maxime. Această condiŃie este îndeplinită când durata procesului de
ardere este minimă şi arderea se desfăşoară la volum minim. Satisfacerea acestei cerinŃe se realizează
prin plasarea fazei principale a arderii aproximativ simetric faŃă de PMI.
Intensitatea detonaŃiei creşte cu mărirea avansului la producerea scânteii electrice, deoarece
regimul de presiune şi de temperatură din amestecul final este mai ridicat (prin creşterea presiunii
maxime creşte gradul de comprimare la care este supus amestecul final. Prin reducerea avansului sub
valoarea optimă se poate preveni detonaŃia, metodă frecvent utilizată în practică.
Avansul optim la producerea scânteii electrice trebuie stabilit luând în considerare nu numai
performanŃele energetice şi de economicitate ale motorului, ci şi nivelul emisiilor poluante, sau limita
de detonaŃie.

b) TuraŃia. In figura 2.55 se prezintă influenŃa turaŃiei asupra primelor două faze ale arderii.
Creşterea turaŃiei determină mărirea intensităŃii turbulenŃei (fig.2.56) şi a vitezei medii de propagare a
flăcării, wf şi, ca urmare durata în timp a fazei principale τp, scade, fig.2.55. Cu toate acestea,
experienŃele conduse în condiŃiile β=ct., au arătat creşterea duratei fazei principale αp, exprimată în
o
RAC. Această influenŃă este determinată de deplasarea fazei principale faŃă de PMI, fig.2.56a; dacă
se păstrează avansul la desprindere constant, βd=const., durata fazei principale αp, nu este afectată de
variaŃia turaŃiei, fig.2.56b şi fig.2.57.

5
 Fig. 2.55 (stânga)-
.InfluenŃa turaŃiei, n, asupra
primelor două faze ale
arderii.

Fig. 2.56 -.InfluenŃa turaŃiei, n, asupra diagramei indicate, p-α: Fig. 2.57 -.InfluenŃa turaŃiei, n,
a)-avansul la declanşarea scânteii electrice este constant, asupra vitezei flăcării, wf şi fazei
β=constant; b)-avansul la desprindere constant, βd=constant. principale αp,.( βd=const.)

Avansul optim (la care puterea şi economicitatea sunt maxime) creşte cu turaŃia. ExperienŃa
arată că la creşterea turaŃiei, intensitatea detonaŃiei se reduce.

c) Sarcina. La MAS reglarea sarcinii se realizează cantitativ prin obturarea admisiei. Prin
închiderea obturatorului (micşorarea sarcinii), umplerea se înrăutăŃeşte; presiunea de admisie redusă şi
proporŃia mai mare de gaze reziduale conduc la micşorarea vitezei de reacŃie. Reducerea cantităŃii de
încărcătură proaspătă aspirată determină micşorarea intensităŃii turbulenŃei (scade viteza de curgere pe
sub supapă), ceea ce afectează viteza de propagare a frontului de aprindere. Din aceste motive, la
reducerea sarcinii durata arderii creşte foarte mult, fig.2.58, [27], (la sarcini mici arderea are loc
aproape izobar) şi determină micşorarea randamentului indicat, [92]. Durata fazei iniŃiale a arderii
creşte la reducerea sarcinii, [65] si în condiŃiile unui avans la producerea scânteii electrice constant,
faza principală a arderii este deplasată în destindere.
O corectare parŃială pentru a atenua prelungirea arderii în destindere se obŃine prin creşterea avansului
la producerea scânteii electrice la scăderea sarcinii, pentru poziŃionarea fazei principale a arderii
simetric faŃă de PMI, dar, întrucât la sarcini mici intensitatea turbulenŃei scade durata propagării
creşte.
In exploatare, motoarele de automobil au echipamentul de aprindere prevăzut cu dispozitive
automate pentru variaŃia avansului cu sarcina.

6
 Fig. 2.58 – InfluenŃa sarcinii motorului asupra diagramei indicate.

La sarcini reduse turbulenŃa poate fi intensificată prin mărirea vitezei de curgere a încărcăturii
proaspete în cilindru, fie prin reducerea secŃiunii canalului de curgere din chiulasă (divizarera canalului
de admisie prin dispunerea unei clapete "de vârtej"), fie prin micşorarea înălŃimii de ridicare a supapei
de admisie.
Intensitatea detonaŃiei scade odată cu reducerea sarcinii, iar la sarcini reduse detonaŃia dispare
complet. Această influenŃă este explicată de creşterea întârzierii la autoaprindere a amestecului final
(creşterea proporŃiei de gaze arse reziduale şi reducerea regimului de presiune la care este supus
amestecul final determină reducerea vitezei de reacŃie).

d) Regimul termic. ExperienŃa arată că un regim termic ridicat favorizează manifestările de

ardere anormală. Fluidul proaspăt în contact cu pereŃii mai fierbinŃi se încălzeşte mai intens, ceea ce
determină mări-rea temperaturii amestecului final şi ca urmare datorită creşterii vitezei de reacŃie
intensitatea detonaŃiei creşte (se reduce întârzierea la autoaprin-dere în amestecul final). Un regim
termic ridicat favorizează şi formarea surselor secundare de aprindere.