MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
Facultatea Drept

REFERAT

RESURSELE ACVATICE ÎN LUMINA LEGISLAȚIEI

NAȚIONALE ȘI MĂSURI STRATEGICE DE UTILIZARE
RAȚIONALĂ A ACESTORA

Autorul:
VASILAȘCU Irina,
studenta gr. D-183-11

Conducătorul referatului:
MĂRGINEANU ELENA,
ms., asistent univ.

Chişinău, 2020
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................. 3

1. CONFIGURAȚIA RESURSELOR ACVATICE PRIN PRISMA LEGISLAȚIEI

REPUBLICII MOLDOVA……………………………………………………………. 4
1.1. Aspecte introductive privind protecția resurselor naturale în Republica Moldova și
dreptul la un mediu înconjurător sănătos………………………………………….. 4
1.2. Aspecte legale privind reglementarea utilizării bazinelor acvatice………………… 7
1.3. Reglementarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare…………… 13

2. STRATEGIILE REPUBLICII MOLDOVA AFERENTE CONSERVĂRII ȘI

PROTEJĂRII RESURSELOR ACVATICE………………………………………… 17
2.1. Relevanța Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 în vederea eficientizării utilizării
resurselor acvatice…………………………………………………………… 17
2.2. Măsuri aferente implementării obiectivelor stabilite în temeiul Protocolului privind Apa
și Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025…………….. 18

CONCLUZII………………………………………………………………………………. 22

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….. 24

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei derivă din necesitatea îmbunătăţirii calităţii vieţii populaţiei şi accesului
la apă potabilă sigură şi sanitaţie îmbunătăţită. Datorită creșterii populației mondiale și a altor
factori, tot mai puțini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin
creșterea producției, o distribuție mai bună și economisirea resurselor deja existente. Din acest
motiv, apa este o resursă strategică pentru multe țări. Au existat de-a lungul timpului mai multe
conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia. Experții prevăd mai multe conflicte viitoare
din cauza creșterii populației mondiale și creșterii contaminării prin poluare și încălzire globală.
În aceste condiții, cooperarea autorităților este absolut indispensabilă atât la nivel național,
cât și la nivel internațional întru consolidarea politicilor și măsurilor de eficientizare a utilizării
resurselor acvatice.
Scopul general al acestui studiu constă în identificarea aspectelor relevante aferente
resurselor acvatice în legislația națională și ilustrarea strategiilor Republicii Moldova în vederea
sporirii calității apei și utilizării acesteia. Acest scop urmează a fi valorificat prin prisma
următoarelor obiective:
1. evidențierea particularităților legislative privind protecția resurselor naturale;
2. identificarea aspectelor de bază în legislația națională privind asigurarea unui mediu
înconjurător sănătos;
3. ilustrarea aspectelor legale privind reglementarea utilizării bazinelor acvatice;
4. abordarea reglementărilor privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare;
5. reliefarea măsurilor și strategiilor aferente conservării și protejării resurselor acvatice în
Republica Moldova.
Metodologia cercetării este constituită din simbioza unor metode de cercetare social-
juridică generale, precum: comparativă, sistemică, analiza, sinteza. Printre cercetătorii autohtoni
care și-au dedicat activitatea științifică ramurii dreptul mediului putem menționa autorii Trofimov
I., Ardelean G., Crețu A., Așevschi V. ș.a. Raportând acest subiect la doctrina română, atunci
putem menționa autori precum Lupan E., Marinescu D., Uliescu M., Popovici O., Petre M.-C.
Reieșind din importanța și actualitatea acestui subiect, cu siguranță cercetătorii vor acorda o atenție
deosebită în continuare, inclusiv aspectelor practice. Este apreciabil faptul că legiuitorul implică
autoritățile la toate nivelurile în protejarea mediului înconjurător prin atribuirea competenței
corespunzătoare.

3
 1. CONFIGURAȚIA RESURSELOR ACVATICE PRIN PRISMA LEGISLAȚIEI
REPUBLICII MOLDOVA
1.1. Aspecte introductive privind protecția resurselor naturale în Republica Moldova și
dreptul la un mediu înconjurător sănătos
Evoluţiile generale înregistrate în ultimele decenii au determinat un proces amplu de formare
şi afirmare a unei ramuri noi, distincte în cadrul sistemului juridic, dreptul mediului depăşind
stadiul unor simple dezvoltări în cadrul ramurilor tradiţionale [12].
Ca urmare a transformărilor care au avut loc în cadrul raporturilor dintre om (societate) şi
mediu, a luat naştere şi se dezvoltă continuu o categorie de relaţii sociale privind protecţia,
conservarea şi ameliorarea mediului ambiant, cu trăsături specifice, care nu constituie obiect de
reglementare pentru nici una dintre ramurile tradiţionale ale dreptului.
În prefigurarea şi precizarea profilului şi semnificaţiilor proprii ale acestei noi ramuri de
drept, o importanţă deosebită revine relevării conexiunilor şi diferenţelor specifice în raport cu
celelalte ramuri ale sistemului juridic. O asemenea întreprindere este de natură să reliefeze cel
puţin două elemente teoretico-metodologice principale: pe de o parte, formele şi aspectele
specifice de manifestare ale elementelor comune, unitare în diversele domenii ale vieţii societăţii,
iar pe de altă parte, dezvoltările şi laturile noi, originale ale fiecărei ramuri, din perspectiva unor
valori sociale fundamentale comune [15].
Având în vedere faptul că nu există vreo activitate economică şi socială care să nu aibă
implicaţii ecologice, că politica ecologică a devenit o opţiune pentru promovarea valorilor
raţionale şi umane ale timpurilor noastre în vederea asigurării calităţii vieţii, realităţile
contemporane ne conving tot mai mult de rolul deosebit de important pe care îl are dreptul – ca
principal instrument juridic în protecţia şi crearea mediului înconjurător [13].
Starea mediului ambiant reprezintă un criteriu relevant pentru buna dezvoltare a societății și
pentru conviețuire. În acest context, însăși Constituția Republicii Moldova consfințește în articolul
37 Dreptul la un mediu înconjurător sănătos [1]. Dreptul omului de a trăi într-un mediu sănătos
este o exprimare sintetică a dreptului primar al omului la viaţă, la existenţă, la sănătate și la
demnitate, acestea fiind drepturi inalienabile, garantate de Legea Fundamentală, de diverse acte
internaţionale la care RM este parte, și aparţinând omului de la naștere.
Articolul conţine patru alineate strâns legate între ele și interdependente. Alin. (1) stipulează:
„Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic
pentru viaţă și sănătate, precum și la produse alimentare și obiecte de uz casnic inofensive“.
Drepturile omului la un mediu înconjurător sănătos reprezintă prin sine o categorie specială a

4
drepturilor constituţionale ale omului, generate de aprofundarea crizei ecologice la toate nivelurile:
mondial, regional, naţional.
Din punct de vedere juridic, dreptul la un mediu sănătos este fundamental, înscriindu-se în
categoria drepturilor social-economice, drepturi care asigură dezvoltarea materială, fizică și
culturală a persoanei, permiţând acesteia să participe cât mai activ posibil la viaţa socială.
Recunoașterea și reglementarea drepturilor ecologice ale omului sunt esenţiale pentru
comunitatea internaţională. Analizând conţinutul juridic al acestui drept, este necesar să
desprindem trei categorii de indicii care caracterizează starea, calitatea mediului înconjurător:
ecologic, economic, estetic.
Potrivit alin. (2), „statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber și la răspândirea
informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă și de muncă, la
calitatea produselor alimentare și a obiectelor de uz casnic“. Aceste drepturi, în sensul strict al
cuvântului, nu sunt drepturi ecologice fundamentale, ci drepturi ecologice, adiacente, conexe. Însă
fără garantarea, respectarea și protecţia acestor drepturi ale omului nu poate fi realizat dreptul
fundamental la un mediu înconjurător sănătos.
Alin. (3) prevede expres că tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sunt
în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege. Este o prevedere importantă, dacă ţinem
cont de multiplele cazuri când oficialităţile statelor au tăinuit și au falsificat informaţiile cu privire
la accidentele dramatice care au avut loc la termocentrale nucleare. Cel mai tragic caz, în urma
căruia au avut de suferit mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, este, bineînţeles, avaria de la
Cernobâl din 26 aprilie 1986. Conform legislaţiei în vigoare, tăinuirea sau falsificarea informaţiei
este un delict și se sancţionează. Subiecţii acestor delicte pot fi numai funcţionarii publici cu
atribuţii în materia protecţiei mediului înconjurător.
În alin. (4) este prevăzută răspunderea persoanelor fizice și juridice pentru daunele
pricinuite sănătăţii și avutului oamenilor, ca urmare a unor contravenţii ecologice. Această
prevedere are caracter general, răspunderea fiind prevăzută de legislaţia în vigoare [14].
Protecţia, ocrotirea şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naţional, statul
intervine în mod direct, conferind un caracter de autoritate, imperativ reglementării juridice a
raporturilor sociale din acest domeniu de activitate. Dar ceea ce este specific, din punctul de vedere
al analizei ştiinţifice, pentru dreptul mediului este metoda sistematică de analiză . Într-adevăr,
complexitatea elementelor componente ale mediului şi a relaţiilor dintre acestea impun utilizarea
metodei sistematice pentru o abordare juridică adecvată a problemelor protecţiei naturii. Mediul
se constituie ca un sistem multidimensional, care cuprinde în sens larg nu numai elementele fizico-
chimice, ci şi factori culturali şi sociali, deci inclusiv dreptul [11].
5
 În contextul reglementării relaţiilor din domeniul folosirii, protecţiei şi reproducerii
resurselor naturale în scopul asigurării securităţii ecologice şi dezvoltării durabile a ţării, Legea nr.
1102 din 06.02.1997 prevede că resurse naturale sunt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi
alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare
de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.
Art. 11 al legii sus-menționate stipulează expres principiile de bază ale gestiunii resurselor
naturale, respectarea cărora are drept scop evidența, utilizarea rațională și asigurarea durabilității
acestora:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi
economisirea celor nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi de utilizare
a acestora în scop de profit;
e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a lor;
f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.
Datorită dezvoltării relațiilor sociale și intensificării utilizării resurselor naturale tot mai
frecvente în scopuri economice și industriale, este necesară, indispensabil, o implicare mai activă
a statului, fiind elaborat un mecanism economic de gestiune a resurselor naturale. Acesta este o
parte componentă a sistemului unic de gestiune a economiei naţionale şi este orientat spre
stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabile şi economisirii celor
nerenovabile.
Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale presupune:
a) planificarea şi finanţarea de stat a măsurilor de evidenţă, evaluare şi păstrare a obiectelor naturii,
de restabilire a resurselor naturale deteriorate sau utilizate;
b) folosirea contra plată a resurselor naturale (plata pentru resursele naturale şi plata pentru
poluarea mediului înconjurător);
c) crearea unei bănci ecologice comerciale specializate;
d) stabilirea preţurilor la resursele naturale;
e) promovarea unei politici investiţionale speciale în domeniul folosirii resurselor naturale, bazate
pe evaluarea "amortizării" potenţialului de resurse naturale;
f) evidenţa contabilă adecvată a cheltuielilor de folosire a resurselor naturale şi de protecţie a
mediului înconjurător;

6
g) trecerea la sistemul programelor de stat ce prevăd executarea lucrărilor de ocrotire a naturii din
contul bugetului, în al cărui cadru funcţiile beneficiarului le asumă, în numele statului, organul
de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
h) stimularea activităţii de regenerare a resurselor naturale renovabile.
În scopul folosirii raţionale a resurselor naturale transfrontiere, Republica Moldova încheie
contracte bilaterale ori multilaterale. Iar dacă în contractele internaţionale la care Republica
Moldova este parte sunt prevăzute alte reguli de folosire a resurselor naturale transfrontiere contrar
normelor naționale, se aplică regulile din contractele internaţionale [4].

1.2.Aspecte legale privind reglementarea utilizării bazinelor acvatice

Resursele de apă din Republica Moldova sunt reprezentate de apele de suprafață (două
bazine majore ale râurilor Nistru și Prut) și de apele subterane. Regimul natural al apelor din râuri
în aceste bazine a fost modificat prin construirea de baraje și rezervoare, create în scopul prevenirii
inundațiilor, captării sedimentelor, asigurării cu apă pentru consumul agricol, industrial și casnic,
precum și pentru piscicultură.
Rețeaua de ape subterane include circa 112 mii de izvoare și fântâni (publice și private) și
peste 3000 de fântâni arteziene funcționale. În Republica Moldova apele subterane constituie sursa
principală de asigurare cu apă potabilă pentru 100% din populația rurală și 30% din populația
urbană sau 65% din populația totală a țării. Restul, 35% din populația totală, întrebuințează ca
sursă de apă potabilă apele de suprafață. Aproximativ 44% din populația țării nu are acces la apă
potabilă sigură. Deși, toate orașele și municipiile și peste 65% din localitățile rurale au sisteme
centralizate de aprovizionare cu apă potabilă, doar 50 la sută se află în stare tehnică satisfăcătoare,
restul necesită reparații capitale sau reconstruire.
Cea mai expusă la deficitul de apă este partea de sud a țării, unde în anii de secetă crește
riscul de secare a resurselor acvatice de suprafață (precum s-a întâmplat în anul 2007, când un
număr de rezervoare de pe râul Işnovăţ au secat). Însă, seceta devine endemică și pentru alte
regiuni ale țării și afectează tot mai mult nivelul de existență și dezvoltare rurală [17].
Datorită impactului major pe care îl au resursele acvatice asupra activității cotidiene,
autoritățile au elaborat un cadru legal care permite controlul resurselor acvatice și asigurarea
utlizării raționale.
În acest context, de menționat este Legea nr. 272 din 23.12.2011. Scopul acestei legi, potrivit
art. 1, îl constituie:

7
a) crearea unui cadru normativ pentru monitorizarea, evaluarea, gestionarea, protecţia şi folosinţa
eficientă a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în baza participării publicului la evaluarea,
planificarea şi luarea deciziilor;
b) stabilirea drepturilor de folosinţă a apei şi promovarea investiţiilor în domeniul apelor;
c) stabilirea mecanismelor de protecţie a stării apelor, prevenirea oricărei degradări ulterioare a
apelor, protecţia şi restabilirea mediului acvatic, convergenţa treptată şi sistematică a protecţiei
şi a gestionării lor cu cerinţele europene;
d) prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice
şi, în ceea ce priveşte necesităţile lor de apă, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede care
depind în mod direct de ecosistemele acvatice;
e) asigurarea unei alimentări suficiente cu apă de suprafaţă şi cu apă subterană de calitate bună,
faptul acesta fiind necesar pentru o utilizare durabilă, echilibrată şi echitabilă a apei;
f) stabilirea unei baze legale de cooperare internaţională în domeniul gestionării şi protecţiei în
comun a resurselor de apă.
Respectiva lege reglementează următoarele aspecte:
a) gestionarea şi protecţia apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv măsurile de prevenire
şi de combatere a inundaţiilor, a eroziunii şi măsurile de contracarare a secetei şi a deşertificării;
b) activităţile care au impact asupra apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv captarea şi
folosinţa apei, deversarea apelor uzate şi a poluanţilor, alte activităţi care ar putea dăuna calităţii
apelor.
De asemenea, unele categorii de activități sunt reglementate prin legi speciale:
a) folosinţa apelor minerale naturale şi minerale medicinale, inclusiv termale;
b) siguranţa digurilor şi altor structuri hidrotehnice;
c) constituirea asociaţiilor de utilizatori de apă pentru irigare, precum şi transferul şi utilizarea
infrastructurii pentru irigare de către asemenea asociaţii;
d) pescuitul şi acvacultura, cu excepţia deversărilor de poluanţi provenite de la instalaţiile de
acvacultură şi introducerii substanţelor periculoase în apă reglementate de prezenta lege;
e) asigurarea alimentării cu apă, a deversării apelor uzate şi a serviciilor de tratare a apei pentru
populație, comerţ şi industrie [2].
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, un element
indispensabil pentru viaţă şi societate, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic,
o materie primă pentru activităţi productive, o sursă de energie şi o cale de transport. Apa nu este
un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural, care trebuie protejat, tratat şi apărat ca
atare, iar aceasta face parte din domeniul public al statului.
8
 Gestionarea eficientă a resurselor de apă ale Republicii Moldova se efectuează în baza
bazinului hidrografic Nistru situat pe teritoriul Republicii Moldova şi a bazinului hidrografic
Dunărea–Prut şi Marea Neagră situat pe teritoriul Republicii Moldova, numite districte ale
bazinelor hidrografice.
Gestionarea resurselor de apă se bazează în fond pe:
a) principiul participării utilizatorilor de apă, autorităţilor publice centrale şi locale, a societăţii
civile şi altor părţi interesate la procesele de planificare şi de luare a deciziilor privind folosinţa
şi protecţia resurselor de apă;
b) principiul „poluatorul plăteşte”, potrivit căruia costurile prevenirii poluării sau depoluării
resurselor de apă sînt suportate de către poluator;
c) principiul precauţiei, care presupune că, în cazul în care există riscuri de prejudiciere gravă sau
ireversibilă a resurselor de apă, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu poate fi folosită ca
justificare a evitării luării de măsuri;
d) principiul folosinţei durabile a apei în sensul că necesitățile generaţiilor prezente şi viitoare
trebuie să fie luate în considerare la folosinţa şi la protecţia apelor;
e) principiul valorii economice a apei în sensul că valoarea economică a resurselor de apă şi a
gestionării lor trebuie să fie recunoscută prin introducerea unor mecanisme de recuperare a
costurilor de gestionare a resurselor de apă.
Este foarte important ca autorități de diferite nivele să coordoneze și să coopereze în
domeniul asigurării sustenabilității resurselor acvatice, iată de ce, legea stipulează expres
competențele indivuale ale autorităților responsabile pentru această arie.
Monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a
zonelor protejate se efectuează de către organul central al administraţiei publice în domeniul
mediului, prin intermediul instituţiilor subordonate, în modul stabilit printr-un regulament aprobat
de Guvern. La prizele de apă potabilă, de apă de irigare şi în zonele de agrement monitorizarea se
va efectua în comun cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Cadastrul de stat al apelor este ținut de organul central al administrației publice în domeniul
mediului prin intermediul autorității administrative de gestionare a apelor [2].
Cadastrul constituie un sistem informaţional de stat, care conţine evidenţa datelor referitoare
la reţeaua hidrografică, la resursele de apă, la prelevările şi la restituţiile de apă, la patrimoniul
hidrotehnic, inclusiv la identificarea, delimitarea, clasificarea şi la starea corpurilor de apă, la
zonele şi fîşiile de protecţie şi ariile protejate situate în aceste zone.
Cadastrul are următoarea structură:

9
1. Capitolul I. APELE DE SUPRAFAŢĂ – va include informaţii referitoare la lista şi locul de
amplasare a punctelor de observaţii hidrologice şi hidrochimice, caracteristicile hidrografice,
nivelurile caracteristice ale apei, temperatura apei, fenomenele de îngheţ, grosimea gheţii, cu
următoarele secţiuni:
a) Resurse de apă ale râurilor;
b) Acumulări de apă de suprafaţă (lacuri naturale, lacuri de acumulare, iazuri);
2. Capitolul II. APELE SUBTERANE – va include informaţii referitoare la rezervele de exploatare
şi resursele prognozate ale apelor subterane;
3. Capitolul III. CALITATEA APEI – va include informaţii referitoare la criteriile de poluare a
apelor şi criteriile ameliorării calităţii apelor, caracterizarea gradului de poluare a apelor,
compoziţia chimică a apelor, cu următoarele secţiuni:
a) Calitatea apelor de suprafaţă;
b) Calitatea apelor subterane;
4. Capitolul IV. UTILIZAREA APELOR – va include informaţii referitoare la datele gospodăririi
apelor, indicatorii generali de gospodărire a apelor, utilizarea apei pentru diferite necesităţi,
utilizarea apei în funcţie de sursele de alimentare şi categoriile apei, informaţii privind captarea,
utilizarea, transmiterea şi evacuarea apei, deversarea apelor reziduale şi altor ape, datele privind
deversarea substanţelor poluante în ape;
5. Capitolul V. CONSTRUCŢIILE HIDROTEHNICE – va include informaţii privind construcţiile
hidrotehnice şi starea acestora;
6. Capitolul VI. TERENUL FONDULUI APELOR – va conţine informaţii referitoare la terenurile
aflate sub ape, albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă,
mlaştinilor, zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, terenurile pe care sunt amplasate construcţii
hidrotehnice şi alte structuri ale serviciului apelor, terenurile repartizate pentru fâşiile de
deviere (de pe maluri) a râurilor, a bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a colectoarelor,
precum şi terenurile folosite pentru construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură
satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, de apă tehnică, de apă curativă şi altor necesităţi de
interes public [7].
Paralel cu protecția bazinelor acvatice, relevanță prezintă zonele de protecţie a apelor râurilor
şi bazinelor de apă, care constituie teritoriul aferent obiectivului acvatic cu dimensiuni stabilite,
destinat pentru protecţia apelor de suprafaţă împotriva poluării, epuizării şi înnămolirii.
Zona de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă include lunca râului, primele terase
supraluncă, muchiile şi povârnişurile abrupte ale malurilor principale, râpile şi văgăunile care intră
nemijlocit în valea râului. În zona de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă se instalează un
10
regim special de activitate economică. În cazul folosirii surselor de apă de suprafaţă pentru
alimentarea centralizată cu apă în scopul satisfacerii necesităţilor de apă potabilă în locurile de
captare a apei se stabilesc zone de protecţie sanitară, ce prevăd un regim special de exploatare [3].
Examinând modul de utilizare a bazinelor acvatice şi în scopul ameliorării condiţiilor de
activitate pentru agenţii economici ocupaţi cu creşterea peştelui, Guvernul Republicii Moldova a
întreprins anumite măsuri, repartizându-le corespunzător autorităților competente :
1. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (Agenţia “Apele Moldovei”), în comun cu
Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, Agenţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva",
Academia de Ştiinţe a Moldovei, Asociaţia Piscicola" şi autorităţile administraţiei publice
locale:
 va efectua inventarierea tuturor lacurilor de acumulare, altor bazine acvatice de suprafaţă,
precum şi a construcţiilor hidrotehnice şi va evalua starea lor tehnică;
 va elabora un program complex de măsuri privind reparaţia construcţiilor hidrotehnice, ·
folosirea raţională a resurselor acvatice şi exercitarea controlului asupra acestora.
2. Serviciul "Hidrometeo" va efectua monitoringul regimurilor hidrologic şi hidrochimic la toate
bazinele acvatice de folosinţă complexă de importanţă naţională, organizând în acest scop, în
comun cu utilizatorii bazinelor acvatice,· posturi de supraveghere.
3. Agenţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" va elabora măsuri de împădurire a fâşiilor
riverane de protecţie a bazinelor acvatice de folosinţă complexă.
4. Autorităţile administraţiei publice locale:
 vor elabora programe de exploatare şi ameliorare a stării tehnice a bazinelor acvatice, aflate la
balanţa primăriilor, care se vor realiza din contul bugetelor locale;
 vor anula deciziile de transmitere în arendă a bazinelor acvatice proprietate publică a statului.
5. Se obligă utilizatorii de apă:
 să obţină în termen de un an titlul de stat de folosinţă separată a apelor în modul stabilit;
 să efectueze din contul mijloacelor financiare proprii lucrările de reparaţie curentă şi capitală a
construcţiilor hidrotehnice şi de consolidare a malurilor în limitele acvatoriului obiectelor
acvatice.
6. Deţinătorii bazinelor acvatice sunt responsabili de starea tehnică a digurilor, construcţiilor
hidrotehnice şi fâşiilor riverane de protecţie.
7. Valorificarea piscicolă a bazinelor acvatice care aparţin primăriilor, Societăţii Vânătorilor şi,
Pescarilor din Moldova şi altor deţinători se efectuează cu autorizaţia Serviciului Piscicol.

11
8. Serviciul Piscicol în comun cu autorităţile administraţiei publice locale vor determina în termen
de 6 luni bazinele acvatice artificiale aparţinând primăriilor şi altor deţinători, care urmează a
fi atribuite pentru piscicultură, şi va prezenta Guvernului lista lor pentru aprobare.
9. Autorităţile administraţiei publice locale şi Agenţia /de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru vor
introduce modificările respective în documentaţia cadastrală, autentificând drepturile noilor
deţinători ai bazinelor acvatice [6].
De asemenea, în scopul corelării legislaţiei şi contracarării acţiunilor ilicite în domeniu, au
fost efectuate și aprobate propuneri pentru modificarea legislaţiei în vigoare și racordarea acesteia
la realitățile și necesitățile societății.
Un rol primordial, cu impact direct asupra legislației naționale, revine actelor internaționale
la care Republica Moldova este parte, printre care Convenția privind protecția și utilizarea
cursurilor de apă transfrontiere și a lacurilor internaționale din 17.03.1992, ratificată de țara
noastră în 1993.
Principiile care fundamentează această Convenție sunt:
 principiul precauției în virtutea căruia acțiunea de evitare a impactului transfrontier potențial,
prin degajarea de substanțe periculoase, nu va fi amânată pe baza faptului că cercetarea
științifică nu a demonstrat din plin legătura cauzală între aceste substanțe, pe de o parte, și
impactul transfrontier potențial, pe de altă parte;
 principiul "poluatorul plătește", în virtutea căruia costurile măsurilor de prevenire, control și
reducere a poluării vor fi suportate de către cel care poluează;
 resursele de apă vor fi gospodărite astfel încât să răspundă necesităților generațiilor prezente,
fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități.
Acțiunile statelor membre la această Convenție trebuie să fie îndreptate spre:
 a preveni, a controla și a reduce poluările apelor care pot cauza impact transfrontier;
 a asigura că apele transfrontiere sunt utilizate în scopul gospodăririi raționale și sigure din punct
de vedere ecologic, conservării resurselor de apă și protecției mediului;
 a asigura utilizarea apelor transfrontiere într-un mod rezonabil și echitabil, luând în considerare,
în mod special, caracterul lor transfrontier în cazul activităților care cauzează sau pot cauza
impact transfrontier;
 a asigura conservarea și, unde este necesar, restaurarea ecosistemelor [10].
Necesitatea adoptării acestei Convenții derivă din faptul că protecția și utilizarea cursurilor
de apă transfrontiere și a lacurilor internaționale sunt sarcini importante și urgente a căror
îndeplinire efectivă poate fi asigurată doar prin cooperare intensă.

12
1.3.Reglementarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare
Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare cuprinde totalitatea activităţilor de
utilitate publică şi de interes economic şi social general efectuate în scopul captării, tratării,
transportului, înmagazinării şi distribuirii apei potabile sau tehnologice la toți consumătorii de pe
teritoriul unei sau al mai multor localităţi, precum și în scopul colectării, transportului, epurării şi
evacuării apelor uzate.
Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se furnizează prin crearea şi
exploatarea unei infrastructuri tehnico-edilitare specifice, denumită sistem public de alimentare cu
apă şi de canalizare.
Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se înfiinţează, se organizează şi
funcţionează în baza următoarelor principii:
 securitatea serviciului furnizat;
 politica tarifară adecvată;
 calitatea, eficienţa şi rentabilitatea serviciului furnizat;
 transparenţa şi responsabilitatea publică, incluzând consultarea cu patronatele, sindicatele,
consumatorii şi cu asociaţiile reprezentative ale acestora în problemele asocierii intercomunale
şi ale regionalizării serviciului;
 dezvoltarea durabilă;
 accesul reglementat la sistemul public de alimentare cu apă şi de canalizare al tuturor
consumatorilor, pe baze contractuale;
 respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor, protecţiei mediului şi al
sănătăţii populaţiei.
Reglementarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se asigură de către
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – Agenție). Agenţia îşi
exercită atribuţiile în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, Agenţia exercită
următoarele atribuţii:
 eliberează, în conformitate cu procedura şi cu cerinţele stabilite de lege, licenţe operatorilor
care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de regiune, raion,
municipiu şi oraş;
 prelungeşte, modifică, suspendă temporar sau retrage licenţele eliberate în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de lege;

13
 desemnează, de comun acord cu autoritatea administraţiei publice locale, titularul de licenţă
care va desfăşura activitatea licențiată în locul titularului de licenţă a cărui licenţă a fost
suspendată, retrasă sau a expirat;
 monitorizează şi controlează, în modul şi în limitele stabilite de lege, respectarea de către
titularii de licenţe a condiţiilor stabilite pentru desfăşurarea activităţilor licenţiate;
 elaborează şi aprobă Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru
serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și de epurare a apelor uzate şi Metodologia
de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile auxiliare furnizate de către operatori;
 elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de
canalizare;
 elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciului public de
alimentare cu apă şi de canalizare;
 elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la procedurile de achiziţie de către operatori a
bunurilor, a lucrărilor şi a serviciilor utilizate în activitatea lor, pentru a asigura respectarea de
către aceştia a principiului eficienţei maxime la cheltuieli minime;
 elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la stabilirea şi aprobarea, în scop de determinare
a tarifelor, a consumului tehnologic şi a pierderilor de apă în sistemele publice de alimentare cu
apă;
 avizează tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi tarifele pentru
serviciile auxiliare furnizate la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, determinate şi
justificate de operator în conformitate cu metodologiile aprobate de Agenţie, şi le prezintă spre
aprobare consiliilor locale;
 aprobă tarife pentru serviciul public de alimentare cu apă tehnologică furnizat de operatori la
nivel de regiune, raion, municipiu și oraş;
 aprobă tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi pentru
serviciile auxiliare, furnizate de operatori la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, în cazul
în care consiliile locale respective au delegat Agenţiei dreptul deplin de aprobare a tarifelor;
 aprobă tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare furnizat la nivel de
regiune, raion, municipiu şi oraş în cazul neaprobării acestora de către consiliile locale, în baza
cererii operatorului şi a avizului prezentat de Agenţie, în termenul stabilit de prezenta lege;
 monitorizează corectitudinea aplicării de către operatori a tarifelor aprobate de Agenţie;
 supraveghează şi controlează respectarea de către operatori a principiului costurilor necesare şi
justificate la calcularea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare
furnizat la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;
14
 monitorizează respectarea de către operatori, tarifele cărora sunt aprobate de Agenţie, a
indicatorilor de calitate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, stabiliţi în
regulamentul aprobat de Agenţie;
 monitorizează şi controlează, în modul şi în limitele stabilite de lege, activitatea operatorilor
care furnizează serviciul la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, inclusiv respectarea de
către aceştia a obligaţiilor stabilite prin lege, licenţe, regulamente şi metodologii aprobate de
Agenţie;
 stabileşte, în scop de determinare a tarifelor și pentru garantarea lipsei de subvenţii încrucişate
între activităţile reglementate şi nereglementate, principii şi reguli de separare a costurilor de
către operatori, cerinţe privind reevaluarea mijloacelor fixe, precum şi sistemul de informaţii în
baza cărora operatorii prezintă rapoarte Agenţiei;
 exercită alte funcţii acordate prin lege în raport cu operatorii care îşi desfăşoară activitatea la
nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş.
Apa potabilă distribuită prin sistemele publice de alimentare cu apă este destinată pentru
satisfacerea cu prioritate a necesităţilor gospodăreşti ale populaţiei, ale instituţiilor publice,
agenţilor economici, precum şi, în lipsa apei tehnologice, pentru combaterea şi stingerea
incendiilor.
Apa potabilă distribuită consumatorilor trebuie să întrunească, la branşamentele acestora,
condiţiile de potabilitate prevăzute în normele tehnice şi în reglementările legale în vigoare,
precum şi parametrii de debit şi de presiune precizaţi în condiţiile tehnice eliberate de către
operator şi în contractele de furnizare a serviciului respectiv.
Cantitatea de substanţe poluante în apele uzate evacuate în sistemele publice de canalizare
trebuie să nu depăşească concentraţia maxim admisibilă. Apele uzate trebuie să corespundă
prevederilor actelor normative în vigoare şi ale contractului de furnizare a serviciului, astfel încît
prin natura, cantitatea ori calitatea lor să nu conducă la:
 degradarea construcţiilor şi instalaţiilor componente ale sistemelor centralizate publice de
canalizare;
 diminuarea capacităţii de transport a reţelelor şi a canalelor colectoare;
 perturbarea funcţionării normale a staţiei de epurare, cauzată de depăşirea debitului şi a
încărcării sau de inhibarea proceselor de epurare;
 apariţia unor pericole pentru igiena şi sănătatea populaţiei sau a personalului în procesul de
exploatare a sistemului;
 apariţia pericolelor de explozie [5].

15
 Pe parcursul anilor, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a stabilit
relații de cooperare cu autoritățile internaționale de reglementare în domeniul energetic, fapt
oficializat prin semnarea de acorduri de colaborare și de parteneriat. Cooperarea cu partenerii
externi în problemele de reglementare a sectorului energetic joacă un rol esențial pentru
modernizarea pieței energetice și armonizarea cadrului de reglementare național cu cel european.

16
 2. STRATEGIILE REPUBLICII MOLDOVA AFERENTE CONSERVĂRII ȘI
PROTEJĂRII RESURSELOR ACVATICE

2.1. Relevanța Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 în vederea eficientizării

utilizării resurselor acvatice
În scopul asigurării implementării prevederilor Programului de activitate a Guvernului
Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2013-2014 şi
creării cadrului strategic în domeniul protecţiei mediului înconjurător, Guvernul a aprobat
Strategia de mediu pentru anii 2014-2023.
În acest context, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului va conlucra cu
organismele internaţionale şi cu potenţialii donatori în scopul atragerii volumului necesar de
investiţii pentru implementarea prevederilor Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 şi a
Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia și va prezenta Guvernului anual, până la data de
1 martie, raportul de monitorizare privind implementarea Strategiei nominalizate.
Totodată, Ministerele şi alte autorităţi administrative central vor asigura realizarea măsurilor
prevăzute în Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 şi în Planul de acţiuni pentru implementarea
acesteia, conform competenţelor și vor prezenta Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale
și Mediului anual, până la data de 1 februarie, rapoarte cu privire la realizarea măsurilor respective.
Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina ministerului de resort [8].
Capitolul III Descrierea situaţiei, obiectivele specifice, direcţiile de acţiune, secţiunea a 6-a
Protecţia şi conservarea resurselor naturale, obiectivul specific 6 Asigurarea utilizării raţionale,
protecţiei şi conservării resurselor naturale, punctul A este destinat Gestionării resurselor de apă,
infrastructura de alimentare cu apă şi sanitaţie.
Problemele evidenţiate în domeniul calităţii şi gestionării resurselor de apă şi a
infrastructurii de alimentare cu apă şi canalizare:
1. ineficienţa politicilor sectoriale pentru supravegherea, gestionarea şi protecţia resurselor de apă;
2. asumarea unei responsabilităţi parţiale, insuficient definite sau atestarea unor suprapuneri ale
atribuţiilor instituţiilor de coordonare existente la nivel naţional;
3. indisponibilitatea resurselor de apă, ce afectează capacitatea de dezvoltare economică a ţării;
4. gestionarea defectuoasă, dezechilibrată şi inadecvată a resurselor de apă;
5. degradarea continuă şi poluarea resurselor de apă de suprafaţă (în special a râurilor mici) şi
subterane, cauzată de sistemele de sanitaţie individuale ale gospodăriilor casnice, deversările
de apă uzată insuficient epurată sau neepurată, infiltraţiile provenite din sistemele de canalizare
şi zonele de depozitare inadecvată a deşeurilor solide, de activităţile agricole, de inundaţii;
17
6. calitatea proastă a apei potabile şi a serviciilor prestate consumatorilor;
7. riscurile mari ce ţin de dezastrele naturale (secete, inundaţii, uscări ale zonelor umede);
8. starea tehnică nesatisfăcătoare a infrastructurii de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare
a apelor uzate;
9. accesul redus al populaţiei (în special al celei din mediul rural) la surse sigure de apă şi sisteme
de canalizare;
10. constrângerile bugetare, insuficienţa investiţiilor, lipsa interesului sectorului privat de a investi
în dezvoltarea infrastructurii de aprovizionare cu apă şi canalizare.
În domeniul resurselor acvatice, Strategia prevede două obiective specifice:
Obiectivul specific 1: Îmbunătăţirea calităţii a cel puţin 50% din apele de suprafaţă prin
implementarea sistemului de management al bazinelor hidrografice, fiind valorificate următoarele
direcţiile de acţiune:
1. Realizarea politicii de gospodărire durabilă a apelor prin asigurarea protecţiei cantitative şi
calitative a apelor, protecţiei împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea
potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu
directivele europene în domeniu.
2. Dezvoltarea cooperării dintre autorităţi.
3. Asigurarea managementului riscului la inundaţii.
Obiectivul specific 2: Asigurarea accesului, până în anul 2023, a circa 80% din populaţie la
sisteme şi servicii sigure de alimentare cu apă şi a circa 65 % la sisteme şi servicii de canalizare,
fiind valorificate următoarele direcţiile de acţiune:
1. Descentralizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi sanitaţie.
2. Extinderea sistemelor centralizate de alimentare cu apă şi canalizare şi creşterea gradului de
acces al populaţiei la aceste servicii.
3. Promovarea principiilor economiei de piaţă şi atragerea capitalului privat [18].

2.2.Măsuri aferente implementării obiectivelor stabilite în temeiul Protocolului privind Apa

și Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025
În scopul stabilirii şi atingerii indicatorilor-ţintă naţionali la Protocolul privind Apa şi
Sănătatea, implementării măsurilor adecvate pentru prevenirea bolilor condiţionate de apă,
asigurării unui management mai eficient şi durabil al resurselor de apă, Guvernul a aprobat
Programul Naţional pentru implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea în Republica
Moldova pentru anii 2016-2025 [9].

18
 Scopul general al Programului este îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi accesului la
apă potabilă sigură şi sanitaţie îmbunătăţită prin planificarea măsurilor necesare pentru asigurarea
realizării indicatorilor-ţintă la Protocolul privind Apa şi Sănătatea.
Obiectivul general al prezentului Program constă în atingerea indicatorilor-ţintă la Protocol
pentru cele 20 de domenii pînă în anul 2025, reieşind din competenţele şi responsabilităţile
prevăzute în legislaţia naţională şi convenţiile şi acordurile internaţionale, ratificate de către
Republica Moldova.
Obiectivele specifice ale Programului sunt următoarele:
1. asigurarea către anul 2025 a distribuirii apei potabile sigure în 100% instituţii pentru copii şi
reducerea până la 20% a probelor de apă potabilă neconforme la parametrii chimici de bază şi
5% la parametrii microbiologici;
2. reducerea cu 20% către anul 2025 a numărului de izbucniri epidemice de boli infecţioase şi a
incidenţei bolilor condiţionate de apă;
3. asigurarea accesului la sisteme durabile de apă potabilă în 100% instituţii pentru copii şi a
accesului populaţiei generale la sisteme de apeduct până la 75% către anul 2025;
4. asigurarea către anul 2025 în proporţie de 100% a accesului populaţiei la sisteme îmbunătăţite
de sanitaţie, inclusiv până la 50% la sisteme de canalizare;
5. creşterea nivelurilor de performanţă a sistemelor colective de alimentare cu apă, sanitaţie şi a
altor sisteme;
6. creşterea gradului de aplicare a bunelor practici recunoscute în domeniul managementului
integrat al apelor şi alimentării cu apă şi sanitaţiei;
7. reducerea cu 50 % a deversărilor apelor uzate neepurate, precum şi a reducerii deversării apelor
pluviale neepurate în receptorii naturali;
8. îmbunătăţirea gestionării nămolului şi a calităţii apelor uzate epurate din sistemele centralizate
de canalizare sau din alte sisteme de sanitaţie;
9. asigurarea unui management adecvat pentru îmbunătăţirea calităţii apelor folosite ca surse de
apă potabilă;
10. îmbunătăţirea managementului apelor închise disponibile în general pentru îmbăiere;
11. creşterea gradului de identificare si remediere a terenurilor deosebit de contaminate;
12. creşterea până la 80% a ponderii populaţiei care posedă cunoştinţe relevante privind siguranţa
apei potabile, igiena şi sănătatea.
Pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ/instituţional privind alinierea, până în
anul 2020, a acestuia la acquis-ul comunitar în toate domeniile ce ţin de Protocol, crearea, până în

19
anul 2025, a capacităţilor operatorilor sistemelor colective de alimentare cu apă şi de canalizare şi
atingerea indicatorilor-ţintă la Protocol, se prevăd următoarele direcţii de acţiune:
1. elaborarea legilor, strategiilor în domeniul serviciilor publice, gestionării apelor pluviale şi de
monitorizare a resurselor de apă;
2. elaborarea Normelor sanitare în domeniul supravegherii calităţii apei potabile şi a sistemelor
mici de alimentare cu apă şi sanitaţie, apelor utilizate pentru îmbăiere, apelor în bazinele închise
general accesibile pentru îmbăiere, luând în considerare recomandările Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii şi directivele Uniunii Europene;
3. elaborarea şi implementarea Regulamentului privind calitatea surselor de apă utilizate pentru
alimentare cu apă potabilă, luând în considerare recomandările Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii şi directivele Uniunii Europene 75/440/СЕЕ privind calitatea apelor de suprafaţă
folosite pentru producerea apei potabile şi 79/869/СЕ privind metodele de cercetare, selecţia
periodică şi analiza apelor de suprafaţă utilizate pentru producerea apei potabile;
4. implementarea tehnologiilor de tratare a apelor potabile şi măsurilor de regionalizare a
apeductelor din sursele de apă de suprafaţă pentru îmbunătăţirea calităţii apei conform
indicatorilor-ţintă aprobaţi;
5. elaborarea şi implementarea planurilor de siguranţă a apei potabile de către operatorii „Apă-
Canal”;
6. elaborarea Registrului sistemelor mici de alimentare cu apă (fântîni şi izvoare);
7. modernizarea staţiilor de tratare a apei din sursele de suprafaţă;
8. instalarea sistemelor de filtrare a apei în instituţiile de învăţământ preşcolar şi preuniversitar;
9. perfecţionarea sistemului de supraveghere a bolilor transmisibile şi netransmisibile, inclusiv
cele asociate apei, implementarea sistemului informaţional de supraveghere;
10. modificarea şi completarea curriculei de educaţie şi instruire continuă pentru specialiştii din
Serviciul de supraveghere de stat a sănătăţii publice în vederea supravegherii bolilor asociate
apei în cadrul sistemelor integrate de gospodarire a apelor;
11. organizarea campaniilor naţionale de sensibilizare a populaţiei privind apa şi sănătatea şi
respectarea regulilor de igienă;
12. realizarea noilor proiecte pentru îmbunătăţirea sistemelor de sanitaţie în instituţii preşcolare şi
preuniversitare în scopul asigurării cu 100% din instituţii cu sisteme de sanitaţie îmbunătăţite;
13. crearea capacităţilor operatorilor sistemelor colective de alimentare cu apă şi canalizare pentru
reacţionare rapidă şi lichidarea consecinţelor fenomenelor meteo extreme şi situaţiilor de
avariere;

20
14. crearea asociaţiilor locale de gestionare a sistemelor de apă şi canalizare în sate pentru
deservirea sistemelor colective şi altor sisteme;
15. construcţia noilor apeducte şi reţele de canalizare pentru mărirea cotei populaţiei urbane şi
rurale deservite de aceste sisteme;
16. regionalizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare prin cooperarea intermunicipală;
17. îmbunătăţirea managementului resurselor de apă prin lichidarea surselor de poluare, respectarea
cerinţelor privind zonele de protecţie a resurselor de apă, implementarea programelor de
monitorizare a apelor de suprafaţă şi subterane.
Adoptarea Programului a fost dictată atât de angajamentele naționale ale Republicii Moldova
în cadrul Protocolului privind Apa și Sănătatea, cât și de faptul că problema alimentării populaţiei
cu apă potabilă este una dintre cele mai acute probleme sociale Republicii Moldova. O dată cu
aprobarea de către Republica Moldova a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (Agenda de
Dezvoltare Durabilă 2030), țintele din Program vor fi ușor reorientate spre realizarea acestora la
nivel național, contribuind la dezvoltarea durabilă a țării și reducerea sărăciei [16].

21
 CONCLUZII
Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile
dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca
utilizarea principiului precauţiei să fie extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra
sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă
insuficientă.
Fără apă nu ar putea exista viață. În organism apa intră în compoziția organelor, țesuturilor
și lichidelor biologice. Ea dizolvă și transportă subsțantele asimilate și dezasimilate; menține
concentrația sărurilor în organism și, evaporându-se pe suprafața corpului, ia parte la reglarea
temperaturii. Apa contribuie la fenomenele fizice din plante și are o deosebită importanță în
procesul de fotosinteză. Fiecare forma de viață de pe pamânt, de la simple organisme unicelulare
pană la cele mai complexe forme de viață, toate au nevoie de apă pentru a exista.
Pentru a ramâne sănatoși, trebuie să consumăm cel puțin opt pahare cu apă pe zi, deoarece
apa nu este bună doar pentru a ne curața farfuriile după masă, ci și pentru a ne asigura o funcționare
optimă a organismului. Apa ne ajută să rămânem curați atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară, același
lucru aplicându-se și planetei pe care locuim. Orice individ poate trăi câteva săptămâni fără
mâncare, însă fără apă, doar câteva zile. În Japonia, băutul apei pe stomacul gol este o practică
populară, niponii cred cu tărie că acest obicei are beneficii asupra sistemului circulator și digestiv
dar și a migrenelor, meningitei, obezității, diabetului, afecțiunilor respiratorii sau TBC-ului.
Planeta noastră nu are resurse naturale nelimitate. Apa trebuie consumată cu responsabilitate,
iar sursele de apă trebuie protejate. Experții spun ca în prima decadă a secolului 21 fiecare om a
consumat în medie de 1,25 de ori mai multe resurse decât i-ar fi permis biosfera Terrei. Oamenii
folosesc foarte multă apă pentru băut, gătit, spălat, dar şi mai multă apă pentru producerea hranei
şi a unor bunuri precum hârtia, hainele şi altele.
Pentru fiecare produs cumpărat sau folosit, fie că este vorba de un tricou de bumbac, un
produs alimentar sau un obiect electric, folosim o anumită cantitate de apă în procesul de producţie.
În cazul unui tricou de bumbac, de exemplu, trebuie să luăm în considerare apa necesară pentru
udarea plantelor din care se realizează materialul pentru tricou, dar şi apa consumată în timpul
producției și vopsirii. Adunând aceste sume, rezultă că pentru producţia unui tricou de bumbac
este nevoie de 2.700 de litri de apă!
Apa este un element al mediului înconjurător, alături de aer, sol, toate materiile organice și
anorganice şi fiinţele vii.
Apa pe pământ poate fi împărţită în mai multe categorii:
 apa din mări şi oceane;
22
 apa din calote glaciare;
 apele subterane;
 apa din vapori.
Apa îndeplineşte mai multe funcţii: de întreţinere a vieţii, cale de navigaţie, materie primă,
de asigurare a confortului oamenilor.
Prin urmare, apa poate fi considerată un adevărat „prieten” al oamenilor, deoarece o folosesc
pentru a bea, pentru a se spăla, pentru a-şi prepara hrana, pentru transport sau pentru a produce
alte produse necesare traiului de zi cu zi.
În iureșul vieţile rareori observăm că civilizaţia noastră și bunăstarea noastră depind, de
resursele oferite de natură. În ultima perioada se observă o cerere crescută de apă, însă resursele
de apă sunt limitate.
Datoria noastră este sa protejăm resursele de apă, fie ca sunt ele râuri, lacuri, habitate de apă
dulce sau bazine subterane. Cele mai importante acţiuni în acest sens sunt: reducerea poluării,
protejarea resurselor de apă, reducerea efectelor negative ale inundaţiilor şi secetelor, conservarea
şi îmbunătăţirea acestor resurse.

23
 BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
1. Cоnstituţia Republicii Mоldоva din 29.07.1994. În: Mоnitоrul Оficial al Republicii Mоldоva,
nr. 1 din 12.08.1994. http://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro
2. Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 81, art.
264 din 26.04.2012. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111963&lang=ro
3. Legea cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă nr. 440 din
27.04.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 43, art. 482 din 03.08.1995.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=109438&lang=ro
4. Legea cu privire la resursele naturale nr. 1102 din 06.02.1997. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 40, art. 337 din 19.06.1997. https://www.legis.md/cautare/get
Results?doc_id=109389&lang=ro
5. Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13.12.2013. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 60-65 art. 123 din 14.03.2014.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=106190&lang=ro
6. Hotărîrea Guvernului nr. 1202 din 08.11.2001 cu privire unele măsuri pentru reglementarea
utilizării bazinelor acvatice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 136-138, art. 1257
din 15.11.2001. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=85498&lang=ro
7. Hotărîrea Guvernului nr. 763 din 23.09.2013 cu privire la Regulamentul Cadastrului de stat al
apelor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 213-215, art. 866 din 27.09.2013.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=114416&lang=ro
8. Hotărîrea Guvernului nr. 301 din 24.04.2014 cu privire la aprobarea Strategiei de mediu pentru
anii 2014-2023 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 104-109, art. 328 din 06.05.2014.https://www.legis.md/cautare/getRe
sults?doc_id=114539&lang=ro
9. Hotărîrea Guvernului nr. 1063 din 16.09.2016 cu privire la aprobarea Programului Naţional
pentru implementarea Protocolului privind Apa şi Sănătatea în Republica Moldova pentru anii
2016-2025. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 314, art. 1141 din 20.09.2016.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=102596&lang=ro
10. Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontiere și a lacurilor
internaționale din 17.03.1992. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 006 din
30.06.1993. https://lege5.ro/Gratuit/gy2temzz/conventia-privind-protectia-si-utilizarea-cursuri
lor-de-apa-transfrontiere-si-a-lacurilor-internationale-din-17031992

24
 Monografii, articole de specialitate
11. Lupan E., Tratat de dreptul protecției mediului. București, 2009.
12. Marinescu D., Tratat de dreptul mediului, ediția a II-a. București, 2007.
13. Marinescu D., Dreptul mediului. București, 2012.
14. Negru B., Osmochescu N., Smochină A. ș.a., Comentariul la Constituția Republicii Moldova.
Chișinău, 2012.
15. Uliescu M., Dreptul mediului înconjurător. București, 1997.

Pagini web
16. Programul Național privind implementarea obiectivelor stabilite în temeiul Protocolului privind
Apa și Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025
https://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/water/Protocol_on_W_H/Target_set_by_parties/
Moldova/National_Programme_Rom.pdf
17. Resursele de apă în Republica Moldova http://portal.clima.md/category.php?l=ro&idc=59&t=
/Resurse-de-apa/
18. Strategia Națională de Mediu pentru anii 2014 – 2023 http://green.gov.md/pageview.php?l=ro
& idc=41&t =/Cadrul-normativ-si-de-politici/Strategia-de-mediu/Strategia-Nationala-de-
Mediu-pentru-anii-2014-2023/

25