Histologie curs Dr. Gheorghișan A. 08.10.

2020

Curs 1 - Țesutul epitelial (I)

 200 tipuri de celule mature (diferențiate): în cursul diferențierii sale hematia se specializează pe
transportul de oxigen
 țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos
 componentele unui țesut: celule, matricea extracelulară (rezultatul activității secretorii ale celulelor)

Țesut epitelial = epi (pe, deasupra) + thele (mamelon, ridicătură) = acel țesut ce acoperă suprafața corpului
M.O.  aspect de mase celulare compacte, întrucât matricea extracelulară este redusă; în mod obișnuit, sunt
atașate între ele prin joncțiuni.
Orice epiteliu are o suprafață care este orientată către mediul extern/ cavitatea unui organ numită liberă și o
suprafață orientată către un țesut conjunctiv aflat în vecinătate; în ultimul caz conține și o membrană bazală
atașată.
Țesutul epiteloid este asemănător țs. epitelial, fiind întâlnit în structura majorității componentelor sistemului
endocrin (poză: secțiune CSR). Are raport cu MB și nu se vede suprafața liberă.
Celulele epiteliale se organizează în mase celulare/ straturi, de astfel au formă de poliedru. Pot fi: turtite
(scuamoasă, pavimentoasă), cubice, cilindrice (columnară, prismatică) și cubo-cilindrică.
Formele nucleare: turtit, rotund, oval. Celulele pavimentoase vor avea nucleu turtit, cele cubice vor avea
nucleu turtit, iar cele cilindrice vor avea nucleu oval, plasat bazal.
Funcții:
 învelișuri membranare – formează o barieră impermeabilă, cu rol de protecție; căptușește cavitățile
închise pleurală, pericardică, peritoneală (cavitatea articulațiilor sinoviale unde membrana sinovială
nu este de natură epitelială, ci conjunctivă); căptușește toate căile de comunicare cu mediul extern
(căi genitale, căi urinare, arbore traheobronșic, tub digestiv); căptușește organe (capsula este de
obicei de natură conjunctivă, dar există cazuri în care organele sunt acoperite de țesut epitelial –
exemplu: ovarul).
 transport selectiv de substanțe – mediază toate schimburile care au loc, fie între mediul extern și
intern (absorbția la nivelul tb dg, schimburi între sânge și lichid interstițial, fie între acest lichid și
limfă)
 structura organelor solide/ spongioase – formează parenchimul (componenta funcțională)
 rol senzorial – celulele epiteliale pot răspunde specific la acțiunea unui stimul generând potențiale de
acțiune; exemplu: mugurul gustativ, organul receptor Corti
 rol contractil – deși țesutul muscular este caracterizat de această funcție, țesutul epitelial poate
interveni prin celulele mioepiteliale.
Are o largă distribuire în organism (ubicuitar), dat fiind faptul că epiteliile pot fi de origine ectodermală
(dermul și derivatele sale – firul de păr și unghia), mezodermală (epiteliul ce căptușește căile genitale
masculine și feminine), endodermală (ce căptușește tubul digestiv și glandelor anexe – ficat și pancreas).

1
Histologie curs Dr. Gheorghișan A. 08.10.2020

Țesutul epitelial este avascular. Vasele de sânge care sunt implicate în hrănirea celulelor epiteliale se află în
țesutul conjunctiv adiacent. În condiții fiziologice, vasele de sânge nu pot traversa MB. Există o excepție:
epiteliu din melcul membranos – pe peretele lui lateral se găsește epiteliu care conține vase proprii; celulele
de pe peretele lateral are loc de a genera endolimfa → STRIA VASCULARIS
Țesutul epitelial are o bogată inervație senzitivă (TNL, terminații nervoase încapsulate). Are și o inervație
motorie destinată secreției glandulare.
 unele epitelii (gastric și intestinal, colului uterin = sediul unor leziuni, chiar și de natură canceroasă)
nu au terminații nervoase pentru dureri

Este supus unor agresiuni din mediu (microorganisme, substanțe toxice, radiații, variații de temperatură,
căldură excesivă, traume mecanice), de aceea posedă mecanisme de reparare și reînnoire. Celulele stem
adulte sunt celule nediferențiate, cu o activitate mitotică adultă. Spre deosebire de cele embrionare, sunt
prezente și după naștere. Sunt specializate și au capacitatea de autoreplicare – în urma unei diviziuni celulare
asimetrice: celulă stem adultă și o celulă tranzitorie (care va da naștere unor celule diferențiate). O
consecință a multipotenței este reconstrucția țesutului.
 au o durată de viață lungă, cu o rată de diviziune mică;
 localizate adiacent de MB, fiind chiar atașate de aceasta;
 își mențin multipotențialitatea, atât timp cât sunt incapabile să migreze din poziția bazală;
 rata de înlocuire (timpul necesar de a reface integritatea): variază în funcție de localizarea epiteliului
(rapidă/ lentă)
o intestin: 4-5 zile
o epiderm: o lună
o celule epiteliale renale/ pulmonare: câțiva ani
 repartiția:
 epiteliu unistratificat: celule stem izolate (cale genitală masculină) sau zone germinative cu
celule stem (tub digestiv – mucoasa gastrică, mucoasă a colonului)
 epiteliu pluristratificat: alcătuiesc un strat celular aflat în vecinătatea MB numit strat bazal/
germinativ.
Metaplazia este un proces caracteristic țs. epitelial, traducându-se prin transformarea unui tip de epiteliu
într-un alt tip, atunci când se exercită modificări cronice din mediu. Cel mai frecvent apare metaplazia
pavimentoasă. Metaplazia este un răspuns, având la bază o reprogramare a celulelor stem epiteliale, fiind un
proces reversibil.
 hipovitaminoze: vitamina A – pulmonii suferă metaplazie, însoțită de pierderea specifică a epiteliului
respirator (epiteliu ciliar).
 țesutul epitelial de la nivelul colului uterin (unistratificat) – metaplazie pavimentoasă care poate fi
generată de infecții cronice la nivelul căilor genitale
 metaplazia uroteliului

2
Histologie curs Dr. Gheorghișan A. 08.10.2020

Clasificare

A. Epitelii de acoperire
B. Epitelii glandulare
C. Epitelii senzoriale

Epiteliile de acoperire

Clasificare:
1. după nr. de straturi celulare
a) unistratificate/ monostratificate/ simple
 toate celulele componente vor fi așezate pe un singur rând, toate venind în raport
cu matricea adiacentă prin intermediul MB
 au rol de absorbție și secreție, rolul de protecție fiind diminuat
b) pluristratificate/ stratificate
 doar celulele mai profunde vor veni în contact cu matricea adiacentă
 forma celulelor este diferită, iar denumirea fiind dată de forma celulelor din stratul
superficial
 au rol predominant de protecție, având un grad redus de absorbție (molecule mici)
2. după forma celulelor: pavimentoase, cubice, cilindrice

Epiteliu simplu pavimentos

Endoteliu (căptușește vasele sangvine și limfatice) și mezoteliu (căptușește cavitățile închise).

Epiteliul pseudostratificat și de tranziție
1) epiteliu pseudostratificat cilindric
 format din celule a căror nuclei sunt situați diferit, cu mărimi diferite ce conferă senzația de
stratificare, în realitate fiind unistratificat. Ceea ce diferă la acest criteriu este înălțimea
celulelor componente. Celulele înalte, cilindrice vor prezenta specializări membranare
apicale: stereocili, cili cu o localizare în căile respiratorii cu cili (cavitate nazală, tranhee,
bronhii), în căile genitale masculine (epididim, canal deferent) cu stereocili
2) epiteliu de tranziție (uroteliu, epiteliu polimorf)
 de tip stratificat, prin urmare pe o MB vom observa mai multe rânduri de celule; celulele
superficiale sunt rotunde și cu nuclei rotunzi; unele fiind uninucleate, iar altele binucleate.
 se întâlnește doar la nivelul căilor urinare (calice mic, calice mare, pelvis, uretere, vezicii
urinare, segmentul proximal ar uretrei)

3
Histologie curs Dr. Gheorghișan A. 08.10.2020

 epiteliu polimorf = intră în alcătuirea lui celule cu forme diferite, celule care sunt organizate
pe 3 straturi: bazal, intermediar și superficial; stratul bazal este format din celule cubice/
cilindrice, stratul intermediar fiind format din mai multe rânduri de celule cu o formă aparte
de rachetă de tenis și un strat superficial format dintr-un rând de celule mai lățite care
protejează celulele în rachetă acoperind polul apical al acestora (umbeliforme).
 epiteliu de tranziție, deoarece își poate modifica gradul de stratificare și forma celulelor
componente în funcție de gradul de întindere al epiteliului. Pe măsură ce cantitatea de urină
crește, presiunea asupra acestui epiteliu crește, deci va fi supus întinderii. Prin urmare, își
poate modifica gradul de stratificare & forma celulelor pe măsură ce crește gradul de
umplere. În vezica urinară este format din 5-6 rânduri celulare.
o placa urotelială rigidă + zonă de membrană normală
o zonele îngroșate membranare (unitate membranară asimetrică) – se văd foițe
electronodense, iar foița externă este dublă ca și grosime ca foița internă. Datorită
asimetriei, zonei plăcii rigide i se atribuie și termenul de u.m asimetrică.
o se remarcă ancorarea la citoschelet;
o uroplakinele sunt proteine transmembranare (domeniul extracelular mai bine
dezvoltat decât cel intracelular): Ia, Ib, II, IIIa (există mai multe izoforme de
uroplakină III)
o filamentele citoscheletului se ancorează la unele domenii intracelulare ale
uroplakinelor – îndoire a membranei apicale cu formarea invaginărilor membranare;
o suprafața celulelor umbeliforme se poate modifica
o uroplakinele I sunt proteine transmembranare multipas, iar uroplakinele II și III sunt
unipas
o glicoproteine sunt uroplakinele I, III
o atașate de RER, unde se sintetizează monomerii, unde se formează și heterodimerii
(Ia cu II și Ib cu III)
o heterodimerii ajung la nivelul complexului Golgi, unde se realizează complexul
proteic cu toate cele 4 tipuri de uroplakine
o se inseră în bistratul fosfolipid, tetramerii asociindu-se între ei formând hexagoane
de 16nm.
o la MO, celulele umbeliforme: mai densificată; zonele îngroșate sunt peste 90% din
suprafața membranei, deci această zonă apare un corespondent în MO - cuticulă
!! Nu numai celulele din stratul bazal se atașează la MB.

Epitelii glandulare

Constituit din celule epiteliale specializate prin absorbție și secreție; există cazuri rare în care celula epitelială
secretoare realizează o activitate mai redusă, produsul fiind un transudat (glanda sudoripară)
În funcție de locul unde se elimină produsul de secreție, acestea pot fi exocrine (mediul extern, lumenul unui
organ) și endocrine (de regulă în sânge).
Histogeneza în timpul embriogenezei dintr-o lamă epitelială; este inițiat un proces de proliferare celulară,
care va invagina un mugure celular într-un țesut mezenchimal. Diferențierea se va face în funcție de mugure

4
Histologie curs Dr. Gheorghișan A. 08.10.2020

și lama epitelială de origine: dacă păstrează legătura, atunci evoluția se face spre un epiteliu exocrin, iar
celulele din partea profundă va sintetiza produsul de secreție.
Unitatea secretorie = adenomer
Pierderea cu mugurele este pierdută, atunci masa celulară proliferează în mezenchimul, organizându-se în
cordoane etc, stabilând raporturi apropiate cu vase sangvine.
Glande epiteliale: exocrine, endocrine, mixte (amficrine)

Glandele exocrine

Clasificare:
1. dpdv structural
o după nr. de celule:
 unicelulare (celule caliciformă),
 glande multicelulare: localizate într-un epiteliu de înveliș (intraepitelială – mucoasa
respiratorie, în special în mucoasa nazală)/ tot epiteliu de înveliș este un epiteliu
secretor (mucoasa gastrică); de regulă sunt formate din grupuri compacte
organizate sub formă de acini sau tubi
o după aspectul sistemului canalicular
 simple
 compuse
o după aspectul adenomerului:
 tubulare
 acinoase/ alveolare
 tubuloacinoase/ tubuloalveolare – segmentul secretor începe sub forma unui tub,
apoi se dilată și capătă aspectul unui acin.
2. După natura produsului de secreție:
o glande cu secreție mucoasă
 produs de secreție cu aspect vâscos, lipicios; dpdv al compoziției, această secreție
conține numeroase glicoproteine (mucine), care sunt înalt glicozilate.
o seroasă
 aspect asemănător cu apa
 proteine cu activitate intensă biochimică – proteinenzimele intervin în procese de
digestie
o mixtă: mucoseroase și seromucoase;
o uleioasă
 glande sebacee (din piele)
 TG și ceruri = produsul de excreție
3. după mecanismul de excreție:
o glande merocrine/ ecrine
 meros = parte
 exocitoză

5
Histologie curs Dr. Gheorghișan A. 08.10.2020

 produsul de excreție este ambalat sub formă de granulă de excreție, fuzionează

membranele, iar în urma acesteia conținutul este eliminat în ordin extern
 majoritatea glandelor exocrine
o glande apocrine
 apo = din
 secreție cu participarea unor componente celulare
 produsul de sinteză este ambalat sub formă de granulă de secreție se realizează
împreună cu cantități mici de citoplasmă și mb. celulară
 glandele mamare, glandele ceruminoase (conduct auditiv extern), glandele Moll
(pleoape)
o glande holocrine
 holos = tot
 celulele epiteliale sintetizează produsul de sinteză
 determină modificări, se dezintegrează nucleu; invadând toată celula, aceasta va
muri. produsul va fi eliminat împreună cu aceasta
 glandele sebacee

Damian Theodora, anul II, seria II, gr. 22