Generalitati farmacologie

1. Absortia medicamentelor dupa administrare parenterala - cum definiti acest tip de

administrare?

 Calea parenterală – în afara tubului digestiv; reprezintă administrarea medicamentelor

prin injecţii ( introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă lichidă
în organism prin intermediul unui ac adaptat la seringă ) .

Avantajele injecţiilor:
Dozaj corect şi exact.
Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
Absorbţie independentă de starea tractului digestiv administrarea de substanţe care
sunt distruse de sucurile digestive).
Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive. – hormoni, vaccinuri,
seruri.
Evită calea digestivă în caz de intoleranţă digestivă, tulburări de deglutiţie, ingurgitare
de substanţe toxice, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
Siguranţa administrării medicamentului la pacienţii inconştienţi;
Se pot introduce şi substanţe în scop explorator sau diagnostic.

Calea de administrare
Locul de elecție al injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
– grosimea dermului – injectia intradermica;
– sub piele,in tesutul celular subcutanat– injectia subcutanata;
– tesutul muscular – injectia intramusculara;
– in vasele sanguine – injectia intravenoasa si injectia intraarteriala ;
– in inima – injectia intracardiaca;
– in interventia de urgenta – in maduva rosie a oaselor – intraosos;
– in spatiul subarahnoidian– subarahnoidian.

2. Administrare rectala – in ce situatii administram medicamente pe cale rectala ?

a) Cale rectala - Introducerea medicamentelor pe cale rectală constituie calea de administrare

cu efecte de resorbţie la nivelul mucoasei rectale.

Situatii de administrare pe cale rectala :

- Folosirea unei căi alternative de administrare în cazul intoleranţei digestive (vărsături).

 - Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect iritant al
mucoasei gastrice.
- Se inactivează sub influenţa sucurilor gastrice.
3. Administrare prin Injectare
 Explicatii prescurtari:
a)IM -injectie intramusculară

Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe

medicamentoase (soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale) în
țesutul muscular.

b) IV – Injectia intravenoasă

Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substante

medicamentoase direct in sistemul vascular. Aceasta tehnica permite o actiune
terapeutica rapida, de aceea se alege atunci cand se doreste un efect imediat.
c)SC - Injecția subcutanată

Reprezintă introducerea unor substanțe medicamentoase (insulină,

anticoagulant, atropina) în hipoderm prin intermediul unui ac adaptat la o
seringă.

Soluțiile vor forma un depozit din care se va difuza lent, către sistemul capilar,
soluția medicamentoasă.

Locurile de elecție:
 d) ID - Injecția intradermică

Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în

derm cu ajutorul unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de
foliculi piloși.

b. Alte 6 tipuri de administrari parenterale :

- Injectia musculara in forma de Z

 Se foloseste pentru a evita scurgerea de substanta in tesutul subcutanat. Se
foloseste la administrarea substantelor iritante si cele care decoloreaza tesutul
subcutanat ( cum ar fi fierul, de exemplu) sau la pacientii varstnici care nu au
tesut muscular bine dezvoltat.Tragerea in lateral a pielii in timpul injectarii ajuta
ca substanta sa ramana in tesutul muscular. Tehnica trebuie facuta cu atentie
deoarece scurgerea accidentala de substanta in tesutul subcutanat poate
produce disconfort pacientului cat si patarea permaneneta a tesutului.

- INJECTIA INTRAARTERIALA – se face in scop explorator ( arteriografii ) sau terapeutic ; se

punctioneaza artera femurala, artera carotida, aorta abdominala.

- INJECTIA INTRACAVITARA – se face in scop diagnostic sau terapeutic 7. INJECTIA

- INTRAOSOASA – se face in scop terapeutic ( perfuzii de sange la copil- stern, creasta

iliaca, trohanter, maleola tibiala, peronier ) sau pentru anestezii intraosoase.

- INJECTIA INTRACARDIACA
Este o interventie de extrema urgenta prin care se introduc in sistemul circulator, prin
organul central, substante medicamentoase de importanta vitala. Se aplica in sincope
cardiaca (soc traumatic sau hemoragie, intoxicatii)
Este executata de medic dar asistenta va cunoaste mersul pentru a pregati in 3-4’
materialele necesare:
Sringa de 1-2 ml cu ac de 8-10 cm, subtire, rezistent, elastic
Bolnavul se aseaza in decubit dorsal cu membrul superior in abductie
Se dezinfecteaza regiunea
Punctia se face in spatiul al 4-lea, intercostal stanga la marginea superioara a coastei a 5-
 a la distanta de 2 cm de marginea stanga a sternului. Acul se infinge perpendicular pe
suprafata toracelui, iar dupa traversarea pielii, se indreapta usor oblic inauntru spre
mediastin. La 5-6 cm acul poate sa execute miscari pulsatile. Aspirand in seringa apare
sange, acul se gaseste in ventriculul stang.
Se injecteaza incet substanta iar apoi acul se extrage cu o miscare brusca. (Nu sunt
consecinte deoarece elasticitatea miocardului impiedica revarsarea de sange). Se
badijoneaza cu iod.

Calea intrahidiana printre l2-l3, l3-l4, l4-l5 , se pot administra substante de contrast
pentru diagnostice, antibiotice in infectii, substanta de contrast, anestezice
locale(rahianestezia) .

 Iontoforeza este un proces de administrare transdermică a medicamentului

introducande un curent de joasa tensiune la nivelul zonei afectate. Moleculele sunt
transportate pe stratul cornos prin electroforeză și electroosmoză, iar câmpul electric
poate crește și permeabilitatea pielii.

Electroforeza reprezintă o metodă de analiză și separare bazată pe migrarea particulelor

solide dispersate într-un lichid sub acțiunea unui câmp electric .

Electroosmoza e procesul legat de miscarea unui fluid raportată la un perete solid sub
acțiunea câmpului electric. Peretele solid poate fi un capilar sau un corp poros.
4. Ce este disponibilitatea farmaceutică ?
Disponibilitatea farmaceutică reprezintă cantitatea de medicament care poate fi preluată de
organism prin absorbţie. Ea depinde de calitatea formei farmaceutice şi de caracteristicile
mediului de absorbţie.

Diferenta intre Disponibilitate Farmaceutica si Biodisponilibitate :

Intre disponibilitate farmaceutica si biodisponibilitate diferenta consta intre cantitate de
madicament care poate fi preluatade organism ( disponibilitate farmaceutica) si de cantitate
(biodisponibilitate) pusa la dispozitie organismului pentru absortie.

5. De completat – calculator

6. Concentratia plasmatica (Cp) a medicamentului este principalul parametru farmacocinetic

primar, ea obtinandu-se in urma masurarii directe, prin diverse metode (chimice, imunologice,
radiochimice etc), a concentratiei realizata de medicament in plasma.

Dupa administrarea unei doze unice, Cp creste, brusc, in cazul administrarii intravenoase, si mai
lent, in cazul altor cai de administrare, atinge un maxim, apoi scade treptat dupa un model
exponential. Pentru comparatii intre bolnavi, intre medicamente sau intre diferite cai de
administrare pentru acelasi medicament se utilizeaza parametrii sintetici ai Cp cum ar fi varful
concentratiei plasmatice sau aria de sub curba variatiei in timp a concentratiei plasmatice (ASC).
In general, ASC este considerata o masura a expunerii unei persoane la medicament.
Concentratia plasmatica si doza administrata intravenos permit calculul volumului aparent de
distributie, pur si simplu impartind doza administrata la concentratia plasmatica obtinuta in
urma administrarii acestei doze. Concentratia plasmatica si volumul aparent de distributie
permit calcularea cantitatii totale de medicament din organism.
Durata efectului medicamentului este mai mare decât durata menţinerii concentraţiei
plasmatice eficace, deoarece preparatul persistă, de regulă, un timp mai îndelungat în ţesuturi;

Medicamentul are o anumită rată de distribuţie plasmatică  si o rata diferită de distribuţie

tisulară . Probele de sânge pot fi recoltate în două momente diferite:

– în momentul nivelului maxim (peak samples): la 2-3 ore după administrarea unei doze orale, la
30-60 minute după o doza administrată intravenos, la 2-4 ore după o doza administrată
intramuscular sau la 1-1 si ½ ore după o doză administrată intranazal;

– în momentul nivelului minim (trough samples): imediat înaintea administrării următoarei doze;
acest moment este recomandat în majoritatea cazurilor.

7. Definitii:
 Administrare interna – este calea naturală de administrare a medicamentelor care se
resorb la nivelul mucoase digestive . Sunt constituite din forme licihide si solide .
 Administrare externa – se administreaza medicamente in forma de lichid , crema , gel ,
spray si unguent
- Administrare parenterala – Sunt căile prin care medicamentele sunt introduse direct în
mediul intern. Termenul parenteral derivă de la cuvintele din limba greacă para =
alături, enteron = intestin si se pot efectua Intravenos , Intracardiac ,
 Intramuscular , Intraosos , Intraperitoneal , Intracerebral  , Intratecal  , Epidural ,
Intracavernos  , Intravitros  , Intra-articular , Intradermic  ,  Subcutanat  si Transdermic .

8. In conceptia medicinei franceze , administrarea externa este considerata parenterala , incat la ei

administrarea medicamentelor este impartita in 2 feluri , ce interna si cea parenterala .
9. Administrarea digestiva - Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient
de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea
pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe
medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are
stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai
greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza
aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe
tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa
bucala bogata in vase sangvine. Medicamentele ajung in circuitul sangvin traversand peretele
intestinal. Vasele de sange care iriga intestinul conduc medicamentul spre ficat, unde este
fragmentat si degradat in forme asimilabile de catre organism. Dupa ce a fragmentat si degradat
medicamentul, ficatul trimite aceste fragmente in circulatia generala, fiind distribuit in tot
organismul. Medicamentul poate sa ramana in intestin inainte de a fi rezorbit in circulatia
sangvina, si eliminat rapid prin excretie renala. Unele substante insolubile nu sunt absorbite de
intestin si raman neschimbate in tubul digestiv, actionand asupra tulburarilor intestinului.