[Consiliere educațională] JOCUL

RECOMPENSELOR SECRETE
ANDREEA DUMITRU·SUNDAY, FEBRUARY 26, 2017

După textul despre motivație și recompense, câțiva dintre voi mi-ați scris că
sistemul de tokeni vi se pare o idee bună (oare ați avut ocazia să-l încercați de
atunci? Dacă da, vă rog povestiți cum a fost, dacă a funcționat).

Vreau să detaliez, de data asta, o strategie de motivare eficientă chiar și pentru

cei mai puțin complianți copii. E potrivită atât pentru activitățile de grup, cât și
pentru lucrul 1:1.

Este eficientă pentru că se bazează pe interesele naturale ale copiilor: jocul,

preferințele lor subiective, necondiționate (activitățile, alimentele, obiectele,
jucăriile care îi atrag), dar și pe o doză sănătoasă de... suspans.

În general, noi, voluntarii, ne ferim de motivarea extrinsecă a copiilor,

temându-ne să nu creăm cumva dependențe și un efect contrar celui țintit:
fuga de efort. Totuși, dacă recompensele sunt prezentate în formatul unui joc,
cu reguli acceptate, lucrurile se schimbă și devin deopotrivă amuzante și
controlabile.

Recompensele alese de copil îi sunt oferite acestuia în formatul unui joc

(dublă satisfacție pentru el!).

Pregătirea

Identificați ce anume vreți să obțineți/ schimbările pe care le așteptați în

comportamentul copilului. Pot fi obiective academice (legate de achiziția unor
cunoștințe, de temele școlare), comportamente sociale, sau ambele.

Alegeți-le pe cele care vă dau, momentan (vouă sau copilului), cele mai mari
bătăi de cap, care vă „încurcă” cel mai mult activitățile, care subminează cel
mai mult evoluția copilului.
Definiți-le în termeni pozitivi, obiectivi, adică observabili și măsurabili. Fiți
realiști: la început, setați criteriile de performanță cât mai aproape de nivelul
actual al copilului.

Exemple:

Îmi fac toată tema. (Pentru un copil care nu-și face temele deloc, obiectivul
poate suna așa: Îmi fac jumătate din temă.)

Particip la activitate de la început până la sfârșit.

Îmi aștept rândul la joc.

Ascult în liniște când vorbesc/ răspund colegii mei.

Este foarte important ca formularea să nu lase loc de interpretări (de exemplu,

„mă port frumos” are nevoie de explicații).

Dacă lucrați cu un grup, puteți menționa, pentru mai multă claritate, și nivelul
performanței așteptate („Toți copiii își vor termina tema”).

2. Creați o listă de recompense cât mai cuprinzătoare (ca să aveți de unde alege
pe termen lung). Pentru asta, observați-i pe copii: notați ce le place să facă în
timpul liber, despre ce vorbesc între ei, apoi rugați-i să vă spună și direct
pentru ce fel de recompense le-ar plăcea să lucreze. Adăugați-le pe listă.

Pot fi activități, recompense tangibile, dar și anumite privilegii.

Exemple: fișe de colorat, gumă de mestecat,un fruct, un joc pe telefon sau la

computer, 10 minute de dans ori de ascultat muzică, un joc de cărți jucat
împreună, o ieșire în parc etc.

Următorul pas: rugați-i să-și ierarhizeze preferințele listate.

3. Din listă, selectați cele mai potrivite recompense în raport cu obiectivele

stabilite (nici minore, dar nici exagerate față de efortul necesar).

Notați-le pe carduri (sau pe un Meniu, numerotate conform ierarhiei

subiective a copiilor; copiii dintr-un grup pot acorda puncte care se adună; va
rezulta tot un top).
Notați, pe un alt card, o recompensă necunoscută copiilor (poate fi
inclusiv o activitate amuzantă pe care ar urma să o „prestați” în
fața lor).

Puneți cardul într-un plic, lipiți plicul și desenați pe el un semn de

întrebare (?)

Așezați plicul într-un loc vizibil, dar greu accesibil (de exemplu, pe tavanul
camerei :).

Din momentul în care copiii zăresc plicul, jocul poate începe.

JOCUL

Gândiți-vă la situația în care puteți apela la acest joc. Variantele ar fi:

a) un singur copil și un singur obiectiv

b) un singur copil și mai multe obiective (maximum 2, aș zice eu)

c) un grup și un obiectiv

d) un grup și mai multe obiective

Va trebui evident, să adaptați jocul în așa fel încât să nu amplificați problemele

existente (gelozii, intoleranță la eșec).

Varianta cea mai simplă

Anunțați obiectivul pe care îl veți recompensa la sfârșitul activității. Afișați-l

într-un loc cât mai vizibil.

Arătați meniul cu recompense (câteva dintre cele cunoscute de copil).

Arătați plicul cu ? (înăuntru se află cardul cu o recompensă din listă) și puneți-

l într-un loc vizibil.

Îndeplinirea obiectivului = acces IMEDIAT la plic/ recompensă.

Dacă avem, să zicem, 2 obiective:

În plic se pune o recompensă foarte valoroasă pentru copil sau
recompensa surpriză, care va fi acordată doar pentru ambele obiective.

Dacă îndeplinește un singur obiectiv, copilul are acces la o modalitate de

selecție arbitrară din lista lui de recompense, care îi va plăcea, îl va distra cu
siguranță: ruleta sau zarul (vezi mai jos imaginile).

Recompensele pot fi figurate prin simboluri direct pe ruletă sau zar sau pot fi
reprezentate prin numere. Meniul conține recompensele numerotate conform
punctajelor acordate de copil.

Acesta ar fi jocul de bază. Important este să îl adaptați la situațiile

întâlnite de voi.

Jocul devine mai palpitant dacă pe ruletă sau pe zar includeți și

semnul întrebării pentru recompensa surpriză. Și dacă, printre
opțiuni, o includeți și pe aceasta: „mai învârte/ aruncă o dată”.

Jocul trebuie jucat la mai multe întâlniri cu copiii dacă vreți ca

acele comportamente să se repete, fixeze, consolideze.

Nu uitați că cele mai mai bune rezultate, mai ales cu copii traumatizați, cu

stimă de sine erodată, se obțin atunci când le recompensezi eforturile și nu

rezultatele. Când formulați obiectivele, aveți grijă să le formulați în așa

fel încât copilul să înțeleagă că-i sunt prețuite toate eforturile.

Materialele folosite în joc sunt handmade:) și e bine să fie cât mai atractive
(colorate, inventive). Exemple, mai jos (pentru ruletă, acul poate fi
confecționat dintr-un creion și o agrafă de birou).