CURS 4 DIDACTICA MATEMATICII

Mihaela Poienariu
Etapele metodice ale introducerii unui număr
natural n sunt:
Numărul natural zero se introduce prin identificarea mulţimilor
din lumea înconjurătoare care nu au elemente ca: mulţimea
mașinilor sau cea a animalelor din sala de clasă. Aceste mulţimi se
numesc mulţimi vide. Numărul de elemente ale unei mulţimi vide
este zero, şi îl vom nota cu simbolul (cifra) 0.
Numărul natural unu prin exemplificarea unor mulţimi cu un
element. Copii vor da exemple diverse de mulţimi cu un element
din mediul înconjurător. Acest element îl vom numi unu şi îl vom
nota cu simbolul grafic (cifra) 1.
Numerele naturale între 2 şi 10 se introduc pe baza mulţimilor
echipotente şi a succesorului unui număr.
 Predarea - învăţarea numerelor naturale din
intervalul 10 – 31 și 10- 100
Înţelegerea procesului de formare a numerelor naturale din
intervalul 10 - 20 este esenţială pentru următoarele intervale
numerice. Trebuie să perceapă/considere zecea ca unitate de
numeraţie şi să se utilizeze ca unitate compactă (de exemplu se
leagă 10 beţişoare ca un mănunchi). Numerele mai mari decât
zece sunt formate din zeci și unități, iar valoarea unei cifre în cadrul
numărului este dată de poziția pe care aceasta o ocupă în cadrul
numărului.
Numărul 20 se construieşte din o zece şi zece unităţi, adică
două zeci. Numărul format numai din zeci apare ca o punere
împreună a mai multor mănunchiuri astfel formate. Analog se
introduc toate numerele de tipul z 0 .
 Introducerea numerelor de tipul zu se face ca și introducerea
numărului 11 (reuniune între o mulţime de zeci şi o mulţime
formată din unităţi). Elevii trebuie să perceapă numerele naturale ca
fiind formate din zeci şi unităţi şi deci să înţeleagă sistemul zecimal
de formare a numerelor. Astfel, elevul îl va privi de exemplu pe 71
nu în comparaţie cu 70 ci ca fiind alcătuit din 7 zeci şi 1 unitate. în
În cadrul unui număr, o cifră poate avea semnificaţii diferite în
funcţie de poziţia pe care aceasta o ocupă. De exemplu cifra 5 din
numărul 55 are două semnificaţii diferite: primul 5 din dreapta
semnifică unităţile simple, iar al doilea 5 din stânga semnifică
zecile.
 Primul număr de trei cifre întâlnit de elevi este numărul 100.
El trebuie privit/introdus ca reprezentând 10 zeci.
Pentru predarea-învăţarea numerelor naturale în intervalul 100-
1000 se utilizează procedee analoage celor utilizate în concernul
anterior învăţat. În acest interval elevii adaugă o nouă unitate – suta.
O sută este formată din zece zeci, iar zece sute formează o mie. Se
prezintă numere de forma szu .
La baza introducerii acestor numere stau noţiunile de ordin şi
clasă. Până acum elevii cunosc: unitatea, zecea şi suta. Pentru a
ordona şi sistematiza secvenţele numerice următoare, fiecărei
unităţi de calcul îi va fi ataşat un „ordin” ce reprezintă poziţia
ocupată de cifră în cadrul numărului, poziţie numărată de la dreapta
spre stânga. Pe măsură ce se cunosc ordinele, elevii constată că
grupuri de trei ordine consecutive vor forma o grupă numită „clasă”
după cum se arată în tabelul următor:
 Adunarea şi scăderea numerelor naturale în
intervalul 0 - 31
1. Adunări şi scăderi fără trecere peste ordin:
Exemple Consideraţii metodice
2+7=9 Reactualizare din concernul anterior (0-10)
10+7=17 Deoarece elevii cunosc modul de formare al unui număr
20+5=25 mai mic decât 100, aceste calcule se fac direct
10+10=20 Se fac direct
20+10=30
17+2=(10+7)+2= Se descompune primul număr în zeci şi unităţi, unităţile se
10+(7+2)=10+9=19 adună cu celelalte unităţi şi apoi cu zecile.
Se introduce scrierea verticală a Se introduce algoritmul de adunare a două numere:
numerelor, în vederea adunării: „Se aşează numerele unul sub altul, unităţile sub unităţi,
1 7+ zecile sub zeci şi se adună unităţile de acelaşi ordin
2 începând de la dreapta spre stânga.”
19
17+11=(10+7)+(10+1)= Se descompun numerele în zeci şi unităţi, se adună zecile
(10+10)+(7+1)= 20+8= 28, sau între ele, unităţile între ele şi apoi se adună zecile obţinute
cu unităţile obţinute.
17+ Se extinde şi se exersează algoritmul prezentat mai sus într-
11 un nou context.
28
29-2=(20+9)-2= 20+(9-2)= 20+7=27 Se descompune descăzutul în zeci şi unităţi, se scad din
25-5= (20+5)-5= 20+(5-5)= 20+0= 20 unităţile descăzutului unităţile scăzătorului şi rezultatul
obţinut se adună cu zecile descăzutului.

Se introduce scrierea verticală a Algoritmul învăţat la adunare se folosește și pentru

numerelor: scădere astfel:
29- 28- „Se aşează numerele unul sub altul, unităţile sub unităţi,
2 8 zecile sub zeci şi se scad unităţile de acelaşi ordin
27 20 începând de la dreapta spre stânga.”
 2. Adunări şi scăderi cu trecere peste ordin:
Exemplificări Consideraţii metodice
Se adună două numere care au suma 10:
3+7=10

8+9 = 8+(2+7) = Se descompune al doilea termen într-o sumă de două numere

(8+2)+7 = 10+7 = 17 astfel încât termenul 1 al sumei adunat cu primul număr
formează o zece. Se adună zecea cu celălalt termen al celui
de al doilea număr.

Suma unităţilor este 10: Se descompune primul număr în zeci şi unităţi, unităţile se
17+3= (10+7)+3 = 10+(7+3)=10+10= 20 adună cu unităţile celui de al doilea termen, se obţine o zece
care se adună cu zecile primului termen.

17+5= (10+7)+5= 10+(7+5)= 10+12=22 Se descompune primul număr în zeci şi unităţi, se adună
unităţile primului număr cu unităţile celui de al doilea
număr, iar rezultatul se adună cu zecile primului număr.
Se introduce scrierea verticală a Algoritmul adunării: „Se aşează numerele unul sub altul,
numerelor: 7+5=12 scriem 2 la unităţile sub unităţi, zecile sub zeci şi se adună unităţile de
cifra unităților, 1 îl
1 ținem minte și îl acelaşi ordin începând de la dreapta spre stânga, ţinând cont
+
17 + adunăm la cifra zecilor că zece unităţi semnifică o zece care se adună la cifra
5 zecilor”.
22
30-7= (20+10)-7= 20+(10-7)= 20+3= 23
Se introduce scrierea verticală a
numerelor:
Se ia o zece din zecile descăzutului şi din ea se scad unităţile,
rezultatul se adună la zecile rămase ale descăzutului.
Algoritmul scăderii cu trecere peste ordin: pentru a putea
efectua scăderea unităţilor se ia o zece care se transformă în
10 unităţi.

Se introduc primele simboluri care

semnifică „luarea unei zeci de la
descăzut” astfel:
‚ 2 10
30- 3 0-
7 sau 7
23 23
Se poate prezenta/rezolva în două moduri:

17-8= 17- (7+1)= Varianta 1: Se descompune scăzătorul în două numere, dintre

(17-7)-1= 10-1= 9 care unul reprezintă unităţile descăzutului. Acesta se scade
din descăzut şi rămâne un număr exact de zeci. Din aceste
sau zeci se scad unităţile rămase ale scăzătorului.
Varianta 2: Se descompune descăzutul în zeci şi unităţi. Din
17-8= 10+7-8= 10-8 +7= 2+7= 9 zecile descăzutului se scade scăzătorul, iar rezultatul se adună
cu unităţile descăzutului.
25-17=(10+15)-(10+7)= Această metodă prefigurează algoritmul de scădere pentru
(10-10)+(15-7)= 0+8= 8 numerele mai mari decât 100.

1 15
25 -
Se extinde algoritmul scăderii şi se exersează.
17
=8

Adunarea şi scăderea numerelor naturale în celelalte intervale: 0-

100,0-1 000, 0-10 000 şi 0- 1 000 000

Programele şcolare prevăd ca următoare intervale pentru

adunare şi scădere pe: 0-100 în clasa I, 0-1000 în clasa a II-a, 0-10
000 în clasa a III-a şi 0 - 1000 000 în clasa a IV-a.

Algoritmul adunării a două numere naturale:

Se aşează numerele unul sub altul, ordin sub ordin, şi se adună
unităţile de acelaşi ordin începând de la dreapta spre stânga, ţinând
cont că zece unităţi dintr-un ordin semnifică o unitate de ordinul
imediat superior.
 Algoritmul scăderii a două numere naturale:

Se aşază numerele unul sub altul, ordin sub ordin, şi se scad

unităţile de acelaşi ordin începând de la dreapta spre stânga, iar în
cazul în care nu se poate efectua o scădere dintre două numere de
un anumit ordin se ia o unitate din ordinul imediat superior al
descăzutului care se transformă în zece unităţi de ordinul respectiv.

Obs.: în cazul în care nu se poate efectua o scădere dintre două

numere de un anumit ordin, nu se va folosi verbul „a împrumuta”
care semnifică a lua şi apoi a restitui, formularea corectă este:
„luăm o zece/sută/mie etc. şi o transformăm în 10 unităţi/ respectiv
zeci/sute etc.”.
Predarea-învăţarea înmulţirii şi împărţirii în
intervalul 0-100
Înmulţirea este pregǎtitǎ încǎ din clasa I prin efectuarea de
adunǎri repetate dar operaţia de înmulţire se introduce propriu-zis în
clasa a II-a. Primul interval considerat este 0 -100. Obiectivul
principal este însuşirea semnificaţiei operaţiei de înmulţire şi
însuşirea tablei înmulţirii. Se vor considera numai înmulţiri cu
factori de o cifră. Se evidențiază proprietăţile înmulţirii:
comutativitate, asociativitate, element neutru, distributivitatea
înmulţirii faţă de adunare şi scădere, dar nu se denumesc.
Introducerea înmulţirii se face ca adunare repetată de
termeni egali. Primele exerciţii vor arăta necesitatea efectuării unor
astfel de adunări, în viaţa de zi cu zi.
Exemplu: În fiecare zi din săptămâna mama cumpără o pâine.
Prețul unei pâini este 4 lei. Câți bani cheltuie mama pe pâine într-o
săptămână?
 Elevii vor efectua: 4+4+4+4+4+4+4=28. Se prezintă un nou mod de
a citi suma: „de 7 ori am adunat cifra 4” sau „4 luat de 7 ori”. Este
prezentată introducerea unei convenţii de notaţie şi anume:
4+4+4+4+4+4+4= 28 care se citeşte „7 ori 4”. Se introduce
terminologia specifică pe exemplele concrete: 4 si 7 se numesc
factori, operaţia dintre cele două numere se numeşte înmulţire iar
rezultatul înmulţirii se numeşte produs.
Se evidenţiază următoarele:
- Dacă unul dintre factorii înmulţirii este 0, atunci produsul este 0;
- 1 este elementul neutru al înmulțirii;
- comutativitatea înmulţirii, în cazul nostru: 7×4= 4×7.
Comutativitatea este foarte importantă pentru învăţarea tablei
înmulţirii.
 Etapele predării-învăţării tablei înmulţirii
1. Completarea primei linii şi a primei coloane a tablei înmulţirii ştiind
că produsul dintre un număr şi 1 este acel număr.

× 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
3 3 6
4 4 8
5 5 10
6 6 12
7 7 14
8 8 16
9 9 18
10 10 20
2. Predarea-învăţarea înmulţirii cu 2 se face astfel:
- Se construiește tabelul triunghiular al înmulţirilor cu 2 astfel:

- Elevii completează linia şi coloana numărului 2 din tabla înmulţirii

ţinând cont de comutativitatea acesteia
- Se evidențiază faptul că rezultatele cresc din 2 în 2 pentru că la fiecare
înmulţire se adună un 2 în plus faţă de precedentul calcul;
- Elevii numără din 2 în 2 crescător şi descrescător şi reţin valorile: 2×1=2,
2× 5=10 și 2×10=20
- Pentru a reda rezultatul oricărei alte înmulţiri elevii pornesc de la una
dintre cele trei valori reţinute şi numără din 2 în 2 crescător sau
descrescător, după caz.
Exemplu: pentru a afla rezultatul calculului 2×4, elevii pornesc de la
2×5=10 și numără descrescător o poziție: 8.
3. Predarea-învăţarea înmulţirii cu un factor n mai mare decât 2 şi mai mic
decât 10 parcurge mai multe etape:
- Repetarea tablei înmulţirii cu numărul sau numerele precedente insistând
asupra produselor care au un factor numărul dat
- Realizarea unui tabel triunghiular asemănător celui de la înmulţirea cu 2
pentru înmulţirile care au un factor numărul dat şi apoi completarea tablei
înmulţirii pe linia şi coloana corespunzătoare numărului dat, eventual cu o
altă culoare pentru a scoate în evidenţă noile produse;
• Elevii memorează în mod conştient tabla înmulţirii astfel:
- numără din n în n crescător şi descrescător;
- utilizează produse deja cunoscute pentru a reda produsele când un
factor este n;
- reţin valoarea extremă pe care o pot folosi mai bine în anumite
contexte.

Asociativitatea înmulțirii şi distributivitatea înmulţirii faţă de

adunare şi scădere se vor preda separat, ca lecţii, după însuşirea
înmulțirii.
Exemplu: Am doi copii. Cumpăr pentru fiecare trei banane şi
cinci portocale. Câte fructe cumpăr în total?
Aflăm mai întâi câte fructe cumpăr pentru fiecare copil: 3+5
=8 fructe şi apoi numărul total de fructe: 2×8 = 16 fructe. Printr-un
exerciţiu putem scrie: 2×(3+5)=16.
 Împărţirea se introduce ca scădere repetată cu un acelaşi
termen, pornind de la exemple cotidiene.
Împărţirea în părţi egale.
Exemplu: Am 12 bomboane. Vreau să împart câte 2 bomboane la
un copil. Câţi copii primesc bomboane?

12 bomboane – 2 bomboane copilului1 = 10 bomboane

10 bomboane – 2 bomboane copilului2 = 8 bomboane
8 bomboane – 2 bomboane copilului3 = 6 bomboane
6 bomboane – 2 bomboane copilului4 = 4 bomboane
4 bomboane – 2 bomboane copilului5 = 2 bomboane
2 bomboane – 2 bomboane copilului6 = 0 bomboane

Acţiunile se vor transpune matematic prin scăderi repetate de 2 din

12 până când rămâne 0.
 Împărţirea prin cuprindere

Exemplu: Am 12 bile. Vreau să le împart la 2 copii. Câte bile

primeşte fiecare copil?
În etapa acţională se dă fiecărui copil câte o bilă, deci se
distribuie 2 bile simultan, operaţiune care se repetă până când nu
mai sunt bile. Elevii constată că operaţiunea de repartizare se repetă
de 6 ori.

Copil 1 Copil 2
 Spunem că „din 12 am luat de 6 ori câte 2 bile” sau „12 împărţit la
2 este egal cu 6”.
Se introduce semnul împărțirii şi terminologia: operaţia se
numeşte împărţire, numărul pe care îl împart se numeşte
deîmpărţit, numărul cu care împart se numeşte împărţitor, iar
rezultatul împărţirii se numeşte cât.
 Imediat după introducerea operaţiei de împărţire, se va
evidenția și repeta faptul că produsul dintre împărţitor şi cât este
deîmpărţitul. Altfel spus, pentru a afla câtul unei împărţiri trebuie
să gândim ce număr înmulţit cu împărţitorul ne dă deîmpărţitul.
Exemplu: ce număr înmulţit cu 2 ne dă 12?
Table ale împărţirii deduse din tabla înmulţirii:
 Cazuri particulare:
• deîmpărţitul este 0: rezultatul împărţirii lui 0 la orice număr diferit
de 0 este 0
• împărţitorul este 1: rezultatul împărţirii unui număr la 1 este acel
număr.
• împărţitorul este 0: nu se poate efectua împărţirea la 0.
• valori particulare ale împărţitorului: 2, 4, 3 sau 10. Câturile
obţinute au denumiri specifice: jumătate, sfert, a treia parte (sau
treime), respectiv a zecea parte (sau zecime) din întreg. Ele au rolul
de a pregăti introducerea fracţiilor în clasa a IV-a.

Se vor face exerciţii, atât în scris cât și verbal, de aflare a unui

număr necunoscut din egalităţi de tipul: ?×a=b, ?:a=b sau a:?=b.
Se va urmări și însuşirea terminologiei specifice.
 Distributivitatea la dreapta a împărţirii faţă de adunare sau
scădere se introduce prin analogie cu distributivitatea înmulţirii faţă
de adunare: (x + y) : z = x : z + y : z, pentru orice x,y,z numere
naturale, z diferit de zero.
Exemplu: Am cumpărat 8 baloane roșii şi 12 baloane galbene
pentru patru copii. Câte baloane primeşte fiecare copil, știind că se
împart în mod egal?
(8 + 12) : 4 = 8 : 4 + 12 : 4 = 2 baloane roșii și 3 baloane galbene.
= 5 baloane
 Împărţirea cu rest se introduce în clasa a IV-a, după ce în
clasa a III-a, conform programei şcolare, se evidenţiază restul
împărţirii unui număr mai mic decât 50 folosind desene şi scheme
sugestive.
Etapele metodice ale introducerii împărţirii cu rest sunt:
• Se porneşte de la un exemplu: Andreea are 15 bomboane pe care
doreşte să le împartă la 5 copii. Câte bomboane primeşte fiecare
copil? Răspunsul oferit de elevi este 15 : 5 = 3;
• Se creşte deîmpărţitul cu o unitate şi se reformulează problema
astfel: Andreea are 16 bomboane pe care doreşte să le împartă la 5
copii. Câte bomboane primeşte fiecare copil?”. Prin scăderi
repetate, elevii constată că fiecare copil primeşte 3 bomboane dar
rămâne 1 bomboană. Această bomboană nu se poate împărţi în mod
egal. Numărul rămas, în cazul nostru 1, se numeşte rest. Este
momentul introducerii calculului scris astfel: 16: 5 = 3 rest 1
Efectuarea împărţirii Explicaţii:

16 : 5=3 rest 1 - se scrie 16:5=

15 - 5 se cuprinde în 16 de 3 ori, iar numărul 3 se scrie
=1 la cât, în partea dreaptă a semnului egal;
- 3×5=15, număr care se scrie sub 16;
17:4=4 rest 1 - se trage o linie şi se efectuează scăderea 16-15=1;
16 - rezultatul 1 se trece sub linie pe aceeaşi coloană cu
=1 6 şi 5 şi reprezintă restul împărţirii;
- restul 1 se trece şi la rezultat, în dreptul semnului
egal, după câtul 3;
- se va citi: 16 împărţit la 5 este egal cu 3 rest 1.

• Se vor face mai multe exemple. Cu ajutorul exemplelor, elevii vor

identifica condiţia: D=Î×C+R, care reprezintă proba împărţirii cu
rest. Trebuie evidențiată condiţia restului: R<Îpentru a evidenția
această condiție, vom mări succesiv deîmpărțitul cu câte o unitate
până când resturile încep să se repete. Teorema împărţirii cu rest
nu se enunţă ca atare în clasa a IV-a.
 Algoritmul împărţirii dintre un număr mai mic decât 1000 la
un număr de o cifră se va studia în clasa a IV-a. Elevii ştiu din
clasa a III-a să efectueze împărţiri între un număr de două sau chiar
trei cifre şi un număr de o cifră folosind scăderi repetate, grupări de
termeni sau reprezentări. De asemenea, tot în clasa a III-a s-au
făcut împărţiri la 10 sau 100 în cazul în care deîmpărţitul are la
sfârşit unul sau doi de zero. Câtul se află prin înlăturarea unuia sau
a doi de zero aflaţi la sfârşitul numărului.
 Predarea-învăţarea înmulţirii şi împărţirii
numerelor naturale mai mici sau egale cu 1000
Trecerea la intervalul 0-10000 se face în clasa a III-a prin
înmulţiri cu 10, 100 sau cu factori de două sau mai multe cifre dar
al căror produs nu depășește 10000. Ȋn clasa a IV-a factorii
înmulțirilor au maxim 3 cifre iar produsul nu poate depăși 1000000.
Programei şcolare de clasa a IV-a are ca cerințe algoritmul
împărţirii, împărţirea cu rest şi verificarea condiţiei restului
(teorema împărţirii cu rest).
Obiectivul urmărit este dobândirea competenţelor de calcul
prin introducerea unor procedee specifice, detaliate în tabelul
următor:
Exerciții Consideraţii metodice

17×10=170 Rezultatul se obţine adăugând, la dreapta numărului,

17×100=1700 unul, doi respectiv trei de zero;
17×1000=17000
2×20=20+20=40 Se înmulţesc numerele obţinute prin îndepărtarea
2×20=2×(2×10)= zerourilor care se adaugă apoi la dreapta rezultatului;
(2×2) ×10= 5x16=5x(10+6)=5x10+5x6=50+30=80
4×10=40
5×17=5×(10+7)= La prima egalitate s-a folosit descompunerea numărului
5×10+5×7= 17 în sumă de zeci şi unităţi, iar la a doua egalitate s-a
50+35=85 utilizat distributivitatea înmulţirii faţă de adunare;

Se introduce scrierea Algoritmul de efectuare a înmulţirii: Se scriu factorii unul

verticală a numerelor: sub altul, scriind sus factorul mai mare. Se înmulţeşte pe
1 3 6 rând factorul de jos cu unităţile, apoi cu zecile factorului
17× 17× 17× de sus, cifrele obţinute scriindu-se de la dreapta spre
2 5 9 stânga.
34 85 153 - se exersează algoritmul şi pentru înmulţiri cu trecere
peste ordin;
Notă. Cerinţa de a scrie sus factorul mai mare nu este
obligatorie însă conduce la calcule mai simple.
3×321=3×(300+20+1)= s-a folosit descompunerea numerelor în sume de sute,
3×300+3×20+3×1= zeci şi unităţi şi apoi distributivitatea înmulţirii faţă de
900+60+3=963 adunare
sau mai simplu:
321× Se extinde algoritmul înmulţirii la noua situaţie şi se
3 exersează atât pentru înmulţiri fără trecere cât şi cu
963 trecere peste ordinul zecilor şi/sau sutelor
35×12=(30+5) ×(10+2)= s-a folosit descompunerea numerelor în sume de zeci şi
30×10+30×2+5×10+5×2= unităţi şi apoi distributivitatea înmulţirii faţă de adunare;
300+60+50+10=420
Sau
- doar puţini elevi vor fi capabili sa urmărească demersul
35×12=35×(10+2)=
făcut de profesor şi vor fi o excepţie cei care vor putea ei
35×10+35×2=
înşişi să realizeze acest demers pe exemple concrete;
350+70=420
- profesorul nu va insista în această etapă ci va trece la
explicarea algoritmului de calcul.
Sau
- se extinde algoritmul înmulţirii la noua situaţie astfel: „Se scriu
1
factorii unul sub altul scriind sus factorul mai mare. Se
3 5×
înmulţesc unităţile celui de al doilea factor cu primul factor şi se
12 obţine primul produs parţial. Apoi se înmulţesc zecile celui de al
70 doilea factor cu primul factor şi se obţine cel de al doilea produs
35 parţial care se va scrie sub primul produs parţial, cu o unitate
420 mai la stânga. Prin adunarea produselor parţiale se obţine
produsul total căutat.”