BAZELE PSIHOPEDAGOGICE ALE PREDĂRII –

ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

PREȘCOLAR, PRIMAR ŞI GIMNAZIAL

 Marele matematician Grigore Moisil spunea: “profesorul este
cel care într-o anumită disciplină, știe în fiecare zi mai mult decât
ieri, învățându-l pe altul ce știe el azi, îl pregătește pentru ce va
afla mâine și care poate să fundeze ceea ce știe într-o anumită
disciplină, pe ceea ce știe din celelalte discipline pe care aceasta
se reazemă”.
Având în vedere dezvoltarea tehnicii, profesorul de matematică
trebuie să pună accentul pe dezvoltarea gândirii algoritmice a
elevilor.
Didactica este o ramură a pedagogiei care se ocupă cu studiul
procesului de învățămant, principală modalitate de realizare a
instruirii și educației.
 Principiul corelației dintre teorie și practică subliniază faptul că
tot ceea ce se însușește în activitatea didactică trebuie valorificat în
activitățile ulterioare, fie că acestea sunt activități de învățare sau
activități materiale.
În cazul matematicii școlare, latura practică este considerată a fi
alcătuită din algoritmi ce se obțin în urma unei teorii prezentate, din
seturi de exerciții și probleme, etc.
Este indicat să se sublinieze aplicații ale matematicii în viața
curentă.
Pentru a asigura o învățare temeinică și durabilă se impune:
• o atentă dimensionare a cantității și calității informației date și a
cerințelor;
• informația trebuie introdusă graduat, valorificându-se de fiecare
dată vechile date, prin corelare cu cele noi;
• reanalizarea noțiunilor dobândite prin recapitulare;
• stimularea motivației și creșterea capacității de autoevaluare.
 LOCUL MATEMATICII DIN ÎNVĂŢĂMANTUL PRIMAR ŞI PREŞCOLAR ÎN NOUL
CURRICULUM NAŢIONAL
Acest curs îşi propune familiarizarea studenţilor cu aspectele
organizatorice ale sistemului de învăţământ. Obiectivele cursului sunt:
• O1.1. enumerarea elementelor componente ale curriculumului
naţional;
• O1.2. enumerarea şi definirea conceptele cheie ale curriculumului
naţional;
• O1.3. denumirea elementelor componente ale programelor şcolare
de matematică pentru învăţământul primar şi preşcolar;
• O1.4. identificarea legăturile existente între obiectivele cadru,
obiectivele de referinţă şi conţinuturi
• O1.4. analizarea programele şi manualele şcolare de matematică
pentru învăţământul primar şi preşcolar în scopul clasificării şi
selectării domeniilor de conţinut studiate.
 Curriculum Naţional = set de documente elaborate de către MEC
care planifică conţinutul educaţiei. El cuprinde:
 
Curriculum Naţional. Cadru de referinţă este un document
reglator care asigură coerenţa, la nivel naţional, în ce priveşte
finalităţile educaţionale ale sistemului în ansamblul său, finalităţile
etapelor de şcolarizare, reperele generale, principiile şi standardele de
elaborare şi aplicare ale curriculum-ului;
Planurile cadru de învăţământ reprezintă un document reglator
esenţial prin care se stabilesc ariile curriculare şi obiectele de studiu cu
resursele de timp necesare abordării acestora;
  Programele şcolare descriu oferta educaţională a unei anumite
discipline pentru un parcurs şcolar determinat;
  Ghiduri, norme metodologice şi materiale suport care descriu
condiţiile de aplicare şi monitorizare ale procesului curricular;
  Manualele alternative care reflectă programele şcolare şi prevăd
ceea ce este comun pentru toţi elevii.
 Curriculumul național din România urmărește ca fiecare copil
din sistemul educațional să devină:
 autonom în învățare, creativi și deschiși spre învățarea de-a lungul
întregii vieți pentru a fi capabili să se adapteze mai ușor cerințelor
muncii;
 încrezător în propriile forțe, capabili să comunice și să coopereze
cu alții pentru a putea dezvolta relații armonioase în familie și
societate;
 angajat și responsabil;
 orientat spre succes și excelență în viața personală, profesională și
în măsură să contribuie în mod eficient la dezvoltarea durabilă a
societății;
 informat, activ și proactiv, contribuind în mod eficient la bunăstarea
comunității și a națiunii.
 Aria curriculară reprezintă gruparea disciplinelor şcolare care au în comun anumite obiective şi
metodologii şi care oferă o viziune multi şi/sau interdisciplinară asupra obiectelor de studiu.
Cele şapte arii curriculare din învăţământul românesc sunt: Limbă şi comunicare; Matematică şi
Ştiinţe ale naturii; Om şi societate; Arte; Educaţie fizică şi sport; Tehnologii; Consiliere şi Orientare.
Ele au fost selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului şi sunt compatibile cu cele opt
domenii de competenţe-cheie stabilite la nivel european: comunicare în limba maternă; comunicare în
limbi străine; matematică, ştiinţe şi tehnologii; tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC);
competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice; cultură antreprenorială; sensibilizarea la
cultură; şi „a învăţa să înveţi”. Ariile curriculare rămân aceleaşi pe întreaga durată a şcolarităţii
obligatorii şi a liceului, dar ponderea lor este variabilă în cadrul ciclurilor curriculare şi de-a lungul
anilor de studiu.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii care au în comun obiective specifice.
Mai mulţi ani de studiu sunt grupați într-un ciclu curricular. Fiecare ciclu curricular oferă un set
coerent de obiective de învăţare care consemnează ceea ce ar trebui să dobândească elevii la
terminarea unei anumite etape a parcursului şcolar. Prin aceste obiective, ciclurile curriculare conferă
diferitelor etape ale şcolarităţii o serie de dominante care se reflectă în alcătuirea programelor şcolare.

Ciclurile curriculare sunt:

- Ciclul achiziţiilor fundamentale (clasa pregătitoare, clasele I şi a II-a)
- Ciclul de dezvoltare (cl. a III-a – a VI-a)
- Ciclul de observare şi orientare (cl. a VII-a – a IX-a)
- Ciclul de aprofundare (cl. a X-a şi a XI-a)
- Ciclul de specializare (cl. a XII-a şi a XIII-a)
•Curriculum Naţional (CN);
•Elemente componente ale CN: Cadru de referinţă, Planuri cadru de învăţământ, programe şcolare,
ghiduri şi norme metodologice, manuale alternative;
•Concepte cheie ale CN: arii curriculare, cicluri curriculare, trunchi comun, curriculum nucleu,
curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii (CDȘ) etc.
•Componentele programelor şcolare de matematică.
 Locul matematicii din învăţământul primar şi preşcolar în
Curriculum Naţional actual, structura programelor şcolare
 Învățământul românesc are ca scop instruirea individualizată a copiilor.
Acest obiectiv poate fi atins prin tratarea diferențiată a acestora, prin
proiectarea unor strategii de simulare a interesului copiilor.
Se impune astfel schimbarea mentalității cadrelor didactice prin
schimbarea relației acestora cu elevii, dar și aceea dintre copii utilizând dialogul
constructiv. Copiii depun un efort intelectual de exersare a proceselor psihice și
de cunoaștere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare,
altele decât cele clasice, în care copiii verifică soluții, lucrează în grup pentru a
găsi răspunsuri, ideile grupului au încărcătură afectivă și originalitate. Copiii
primesc pe diferite căi, canale, prea multe informații pe care nu le rețin și nu au
nici capacitatea de selecție a acestora. Unul dintre obiectivele concrete ale
reformei în sistemul de învățământ românesc constă în reevaluare
conținuturilor de predare-învățare, conținuturi care implică transformarea
învățământului dintr-unul preponderent reproductiv într-unul în esență creativ.
(L. Colceriu, 2010, pag. 13)