Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date personale
Născut 17 februarie 1817
Bruxelles
Ocupaţie politician
judecător
Apartenenţă nobiliară
Familie
Casa de Orange-Nassau
nobiliară
Rege al Olandei
Domnie 1849-1890
Succesor Wilhelmina
Domnie 1849-1890
Succesor Adolphe
Duce de Limburg
Domnie 1849-1866
Succesor (Abolire)
Modifică date / text
1Biografie
2Arbore genealogic
3Note
4Legături externe
Biografie[modificare | modificare sursă]
William s-a născut la Bruxelles, fiul regelui Willem al II-lea al Ţărilor de Jos şi al
reginei Anna Pavlovna, fiica Ţarului Paul I al Rusiei şi a Ţarinei Maria Feodorovna. S-a
căsătorit cu verişoara sa primară, Sofia de Württemberg, fiica regelui Wilhelm I de
Württemberg şi a Marii Ducese Ecaterina Pavlovna a Rusiei, la Stuttgart la 18 iunie
1839. Mariajul a fost nefericit. Sofia de Württemberg era liberală şi ura înclinaţiile spre
dictatură. Willem era simplu, conservator şi iubea armata.
În 1877, regina Sofia a murit. În acelaşi an, regele William şi-a anunţat intenţia de a se
căsători cu Eleonore d'Ambre, o cântăreaţă de operă franceză, pe care a înnobilat-o cu
titlul de Contesă d'Ambroise – fără consimţământul guvernului. Sub presiunea făcută de
guvern, a abandonat planurile de nuntă.[1][2]
În 1879, regele Willem a decis să se căsătorească cu Prinţesa Emma de Waldeck şi
Pyrmont. Unii politicieni n-au fost de acord din cauza diferenţei de vârstă; Emma era cu
41 de ani mai mică decât William. În cele din urmă nunta are loc la 7 ianuarie 1879
la Arolsen. Emma n-a fost prima lui alegere, Willem fusese refuzat de sora Emmei,
Prinţesa Pauline de Waldeck şi Pyrmont şi de Prinţesa Thyra a Danemarcei.
William speră ca odată cu această căsătorie să rezolve problema succesiunii dinastice
şi să evite stingerea glorioasei Case de Orania Nassau. Împreună cu prima soţie
avusese trei fii însă nici unul nu era apt să devină rege: Prinţul Willem de Orania se
retrage la Paris unde duce o existenţă bulevardieră; moare la 38 de ani, cu 11 ani
înaintea propriului tată. Prinţul Mauritz a murit la vârsta de 7 ani, iar Prinţul Alexandru
era cu handicap mintal.
După primul an de căsnicie, regina îi dăruieşte o fiică: Wilhelmina. Emma are o influenţă
bună asupra personalităţii capricioase a lui William iar mariajul este fericit. Ultimii 10 ani
sunt fără dubii cei mai buni ai domniei.
În 1884, după decesul ultimului fiu din primul mariaj, Wilhelmina devine moştenitoarea
coroanei.
Regele Willem se îmbolnăveşte grav în 1887. Totuşi, în 1888, înmânează personal
medalia de aur eroului Dorus Rijkers care salvase viaţa a 20 de oameni. Moare la Het
Loo în 1890. Pentru că Wilhelmina este minoră, Emma devine regentă pentru fiica ei.
Va rămâne regentă până când Wilhelmina împlineşte 18 ani în 1898. Marele Ducat de
Luxemburg nu putea fi moştenit decât pe linie masculină şi acesta revine lui Adolph,
fostul Duce de Nassau.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ G.A.M. Beekelaar (1989), Heeckeren tot Kell, Willem baron van (1815–1914) (în Dutch), Instituut
voor Nederlandse Geschiedenis, accesat în 31 august 2009
2. ^ van den Bergh, H.; Vinken, P.J. (2002), Klein republikeins handboek: honderd misverstanden over
de monarchie (în Dutch), Uitgeverij Boom, pp. 58–59, ISBN 9053527346
77720p (data)
4582
86295
193489
69005
01063199
41
8929886
21103
dentities (via VIAF): 286321103