Congresul de la Viena.

Sfânta Alianţă şi eşecul politicii sale

Congresul de la Viena (1814–1815)

Scopuri urmărite

Fiecare căuta să câştige numeroase avantaje pentru ţara sa, prin diplomaţie şi prin acţiuni
desfăşurate în secret. De exemplu:

Metternich a reuşit să anihileze pretenţiile Rusiei de a anexa întreaga Polonie, crearea

Confederaţiei Germane şi întărirea poziţiilor Austriei în Italia unde a ocupat Triestul, Lombardia
şi Veneţia.

Talleyrand, ministrul de externe francez, căuta să destrame alianţa anglo-austro-ruso-prusacă şi

să obţină pentru ţara sa hotărâri care să nu-i îngreuneze foarte mult situaţia.

Principii promovate de Congres

Legitimităţii

Principiu ce susţine restaurarea monarhiilor tradiţionale şi revenirea la societăţile Vechiului

Regim.

A avut ca urmare reintroducerea absolutismului în multe state (noul regim social şi politic s-a
numit restauraţie).

Echilibrului

(conservatorismul)

Nicio putere europeană să nu deţină supremaţia.

În 1815, suveranii învingători ai Franţei au convenit la Viena să instaureze o nouă ordine

europeană bazată pe echilibrul puterilor şi autoritatea monarhiilor conservatoare.

Actul final – 9 iunie 1815

Nesocotind diferenţele naţionale şi graniţele istorice, Congresul a stabilit o nouă hartă politică a
Europei, în beneficiul marilor state învingătoare:

Franţa era redusă la graniţele din 1792, plăteşte despăgubiri, Bourbonii revin pe tron.

Austria obţinea Galiţia, teritorii în nordul Italiei. Împăratul devine preşedintele Confederaţiei
Germane.

Prusia primeşte Saxonia, Renania, Poznania.

Era creată Confederaţia Germană, formată din 34 de state şi 4 oraşe libere.

1
 Lua fiinţă Regatul Ţărilor de Jos, prin unirea provinciilor olandeze şi belgiene.

Anglia îşi extindea posesiunile coloniale şi lua în stăpânire Malta şi Insulele Ionice confirmândui-
se stăpânirea mărilor.

Rusia primeşte Finlanda şi o mare parte a Poloniei.

Alte documente ale Congresului

S-a semnat Declaraţia puterilor cu privire la desfiinţarea comerţului cu negri.

A fost adoptat Regulamentul cu privire la rangurile reprezentanţilor diplomatici, aflat în vigoare

şi astăzi.

Ambele documente au fost anexate la Tratatul principal.

Sfânta Alianţă

Coaliţie politică şi militară de orientare conservatoare din care făceau parte Prusia, Rusia şi
Austria.

Scopul ei era înăbuşirea oricăror mişcări revoluţionare şi naţionale, a oricăror încercări de

schimbare a regimului politic.

Franţa va fi primită în Sfânta Alianţă în 1818.

A dominat Europa până în 1848.

Lupta împotriva Sfintei Alianţe

Hotărârile Congresului de la Viena n-au adus echilibru, linişte şi ordine în Europa.

Începutul sec al XIX-lea a fost dominat de mişcări ale popoarelor europene, animate de spiritul
Revoluţiei franceze, de dorinţa ca fiecare să dispună singur de soarta sa şi de dezideratul
realizării unor reforme sociale, economice şi politice cu caracter modern.

Forme de luptă:

- Societăţi secrete: Carbonarii în Italia, Eteria în Grecia

- Mişcări revoluţionare: Italia, Spania, Franţa

- Războaie: America Latină, Grecia

Eşecul politicii Sfintei Alianţe

Lupta popoarelor a înregistrat tot mai multe succese, forţele Sfintei Alianţe dovedindu-se
ineficiente. Astfel:

2
În Franţa restauraţia a fost înlăturată şi s-a instaurat monarhia constituţională (1830).

Belgia s-a desprins din Regatul Ţărilor de Jos în 1830 şi a format un stat naţional.

Popoarele din America Latină s-au eliberat de sub stăpânirea spaniolă devenind republici.

Grecii şi-au câştigat independenţa recunoscută de turci în 1829. Grecia a avut ajutorul Rusiei,
Angliei şi Franţei în lupta împotriva Imperiului Otoman.

Toate acestea au dus la destrămarea Sfintei Alianţe. Prăbuşirea definitivă a sistemului ei s-a
produs în timpul revoluţiei de la 1848.