Aplicatiile Efectului Fotoelectric Extern

Efectul fotoelectric extern este fenomenul de emitere de electroni de catre un

metal aflat sub actiunea unei radiatii electromagnetice
Importanţa acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini
dualitatea undă-corpuscul a radiaţiei electromagnetice.
Explicaţia matematică a fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor
ipoteze cuantice formulate de Max Planck

Legile efectului fotoelectric:

-Intensitatea fotocurentului de saturatie este direct proportionala cu fluxul

radiatiei incidente, atunci cand frecventa este constanta.
-Energia cinetica maxima a fotoelectronilor este proportionala ca frecventa
radiatiei incidente si nu depinde de fluxul acesteia.
-Efectul fotoelectric se produce numai daca frecventa radiatiei incidente este mai
mare decat o valoare minima numita frecventa de prag ν0 , care difera de la un metal la
altul.
-Efectul fotoelectric se produce instantaneu.

Lumina este un fascicul de fotoni. Caracteristicile fotonului sunt:

Sarcina q= 0

Viteza in vid c= 3*108 m/s

Energia ε= hν= mc2

Masa de miscare m= hν/ c2

Masa de repaus m0= 0

Impulsul p= h/λ

Formula lui Einstein pentru efectul fotoelectric este hν = L+ mv2/2,

unde L este lucrul mecanic necesar pentru ca electronul sa invinga fortele care il leaga de
materialul catodului.
Aplicatii ale efectului fotoelectric

Efectul fotoelectric, pe langa faptul ca a jucat un rol important in confirmarea teoriei

corpusculare a luminii, are si numeroase aplicatii practice.
Alarmele antifurt si sistemele automate de deschidere a usilor utilizeaza adesea
circuite cu celula fotoelectrica.Cand o persoana intrerupe fasciculul luminos, anularea
brusca a curentului activeaza un comutator care comanda o sonerie sau o usa.Uneori sunt
folosite radiatii UV sau IR la alarme, pentru ca sunt invizibile.
Multe detectoare de fum folosesc celule fotoelectrice pentru a detecta cantitati infime
de fum, care intrerup fluxul luminos si astfel produc scaderea curentului electric.
Sonorul unui film (“coloana sonora”) poate fi inregistrat intr-o banda ingusta cu
innegrire variabila pe o margine laterala a peliculei. Lumina care traverseaza pelicula este
astfel “modulata”, iar semnalul de iesire al unui detector cu celula fotoelectrica urmareste
fidel frecventele din coloana sonora.

Celula fotoelectrică

Celula fotoelectrica este alcatuita dintr-un tub de sticla vidat sau continand un gaz
inert la presiune redusa care are in interior doi electrozi : catodul ( C ) format dintr-un
strat subtire de metal (Cs, Na, K) depus pe o portiune din peretele tubului si anodul (A).
format dintr-o retea de inel sau bobita metalica.
Sub actiunea radiatiilor electromagnetice (vizibile) fotocatodul emite electroni
care sunt dirijati spre anod datorita campului electric produs de tensiunea dintre C si A si
sunt captati de catre acesta stabilindu-se un curent electric, indicat de galvanometru „G”.
Deci celula fotoelectrica transforma un semnal luminos intr-un semnal electric.
Celulele fotoelectrice cu vid sunt mai putin sensibile (curentul fotoelectric se
stabileste la valori mai mari ale fluxului radiatiilor electromagnetice), dar sunt lipsite de
inertie (intensitatea curentului fotoelectric urmareste prompt si liniar variatia fluxului
luminos care cade pe catod); celulele cu gaz sunt mai sensibile dar prezinta o inertie
determinata de procesele ce se produc in cazul din tub.

Releul fotoelectric

Releul fotoelectric este un electromagnet care poate comanda inchiderea si

deschiderea unui circuit electric. In cazul releului fotoelectric lumina cade pe fotocatod si
determina aparitia unui camp electric care dupa amplificare strabate electromagnetul al
carui camp produce inchiderea circuitului comandat.
Avand comenzi comode, sigure si rapide, releul fotoelectric se foloseste la
numararea unor obiecte in miscare, la intreruperea automata a functionarii unor masini-
unelte cand operatorul a intrat intr-o zona unde este pericol de accidentare, la conectarea
automata a retelei de iluminat etc.

Fotomultiplicatorul

Fotomultiplicatorul este alcatuit dintr-un tub de sticla vidat in care se afla un

catod C, un anod A si un numar oarecare de electrozi auxiliari numiti dinode . O dinoda
este un electrod care bombardat cu un numar de electroni emite un numar mai mare de
electroni secundari. Cu ajutorul unui divizor de tensiune format cu ajutorul rezistentelor
R1, R2, R3, si R4 fiecare dinoda, incepand cu cea de langa catod, se afla la un potential
electric superior celei precedente.
Sub actiunea luminii, fotocatodul emite electroni care sunt accelerati spre dinoda
D1 pe care o bombardeaza. Aceasta emite un numar mai mare de electroni care sunt
accelerati spre dinoda D2- La randul ei dinoda D2 emite un numar mai mare de electroni
astfel incat, in final la anod va ajunge un numar amplificat de electroni. Prin rezistorul Rs
din circuitul anodului se stabileste un curent electric de 106 –107 ori mai mare decat in
cazul unei celule fotoelectrice.