Sunteți pe pagina 1din 3

Profitul reprezintă rezultatul pozitiv al unui agent economic şi poate fi de mai multe feluri:

 profit pînă la impozitare


 profit brut
 profit net

Profitul are destinaţia de a determina necesitatea remunerării capitalului propriu, constituirii


fondurilor pentru autofinanţare şi cointeresării salariaţilor. întreprinderile stabilesc profitul pe
produs, pe grupe de produse, pe întreprinderi- fiice sau pe alte elemente.

Profit brut = Preţ de vînzare - TVA- Costul producţiei

Profitul rezultat din activitatea de bază şi din alte activităţi poate fi influenţată de:

 dividendele şi dobînzile încasate din cumpărarea acţiunilor şi obligaţiilor a altor agenţi


economici;
 vînzarea ambalajelor şi a altor active nemateriale;
 amenzile şi penalităţile;
 anularea unor comenzi;
 surplusurile de la inventariere;
 venituri financiare;
 pierderi din calamităţile naturale;
 micşorarea datoriilor, etc.

Profitul şi rata profitului (sau rata rentabilităţii) reflectă capacitatea întreprinderii de a produce
profit net peste cheltuielile efectuate.

Profitul unui agent economic este format din profit normal sau ordinar, iar în unele cazuri din
supraprofit sau profit de monopol.

Profitul normal sau ordinar este acel care e realizat în condiţiile de concurenţă. în cazul lipsei


de concurenţă unele întreprinderi obţin supraprofit sau profit suplimentar, ceea ce nu reflectă
real situaţia economico-financiară a întreprinderii.

Profitul îndeplineşte următoarele funcţii:

 este un indicator sintetic de apreciere a eficienţei activităţii economice;


 este un mijloc de cointeresare a agenţilor economici
 este un instrument de control asupra modului de realizare, de repartizare şi de impunere
fiscală
 stimulează iniţiativa şi acceptarea riscului din partea celora care au drept scop obţinerea
unui profit.

Profitul trebuie să stimuleze agenţii economici în realizarea programului de producţie,


îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea sortimentului. Căile de sporire a profitului sunt:

 reducerea costului producţiei fără a afecta calitatea producţiei


 coordonarea nivelului preţului de vînzare, adică în cazul cînd creşte preţul de vînzare
creşte profitul şi respectiv poate creşte volumul producţiei
 creşterea volumului producţiei comercializate şi a serviciilor prestate
 îmbunătăţirea calităţii producţiei şi serviciilor
Cu cât profitul obţinut este mai mare cu atât este mai ridicat nivelul rentabilităţii. Nivelul
rentabilităţii depinde de activitatea internă a agenţilor economici, de relaţiile cu mediul extern şi
de atitudinea de a se adapta la cerinţele pieţii.

Rentabilitatea este capacitatea unui agent economic de a obţine profit şi reprezintă diferenţa


dintre încasările obţinute şi cheltuielile de fabricaţie, desfacere şi comercializare.

Rentabilitatea poate fi apreciată sub aspectabsolut şi sub aspect relativ. Rentabilitatea se


măsoară prin raportul dintre rezultatele şi mijloacele utilizate pentru obţinerea lor. Rezultatele
pot fi reflectate contabil, economic şi financiar.

Indicatorii economico-financiari de apreciere a rezultatelor financiare ale întreprinderii

Principalele rezultate financiare sunt:

 profitul brut care reprezintă diferenţa dintre valoarea adăugată şi cheltuielile de


personal. Acest indicator permite de a efectua o comparaţie între întreprinderi deoarece se
elimină influenţa impozitului şi a stării financiare;
 profitul net = profit brut - impozite

Acest rezultat nu ţine cont de mijloacele de finanţare şi este mai des utilizat în cazul evaluării
proiectelor de investiţii.

Capacitatea de autofinanţare sau marja brută de autofinanţare. Acest indicator corespunde


surplusului monetar maxim pe care l-ar putea utiliza în cazul cînd nu va distribui dividende;

Autofinanţarea = marja brută de autofinanţare - D totală a dividendelor distribuite acţionarilor;

Indicatori economico-inanciari de apreciere a rezultatelor financiare - rentabilitatea, care


exprimă eficienţa activităţii economice:

 Pragul rentabilităţii defineşte momentul cînd veniturile din vînzări sunt egale cu


costurile acestora şi profitul este egal cu zero. Vînzările înregistrate după acest moment
pînă la un anumit nivel de capacitate vor produce profit, mai jos de acest nivel vor fi
pierderi.
 Pragul rentabilităţii se determină în cazurile cînd este necesar de efectuat o planificare a
activităţii. Pragul rentabilităţii se determină în dependenţă de consumurile constante şi
nivelul vînzărilor. Pragul de rentabilitate este acel punct în care veniturile obţinute sunt
egale cu cheltuielile efectuate, adică profitul este zero.

Repartizarea profitului net

Profitul se determină prin diferenţa dintre profitul pînă la impozitare şi cheltuielile privind


impozitul pe venit. Profitul net rămas la întreprindere se utilizează conform statutului şi conform
prevederilor lui privind acumulările şi consumurile. Din contul fondului de acumulare se
finanţează:

 lucrări de creare şi de utilizare a tehnicii noi;


 lucrări de organizare a producţiei;
 de modernizare a utilajului;
 de reechipare tehnică;
 de construcţii şi reparare a noilor întreprinderi;
 se măreşte volumul activelor curente;
 se achită datoriile pe termen lung;
 se plătesc dobânzi aferente acestor datorii;
 se investesc noi mijloace în crearea unor întreprinderi - fiice;
 se acoperă unele cheltuieli şi consumuri.

Fondul de consum este destinat pentru a îndestula necesităţile economice şi pentru a acoperi
cheltuielile operaţionale a obiectivelor social-culturale, pentru finanţarea construcţiei
obiectivelor cu destinaţie neproductivă; pentru finanţarea unor măsuri culturale şi ajutoarelor
materiale şi adausurilor la pensii. De asemenea din contul beneficiului net se plătesc diferite
amenzi, penalităţi şi se acoperă alte necesităţi (de exemplu de binefacere).