Convenția privind reglementarea navigației aeriene semnată la Paris, 13 octombrie 1919

(Convenția de la Paris)

STATELE UNITE ALE AMERICII, BELGIA, BOLIVIA, BRAZILIA, IMPERIUL BRITANIC, CHINA,
CUBA, ECUADOR, FRANȚA, GRECIA, GUATEMALA, HAITI, HEDJAZ, HONDURAS, ITALIA, JAPONIA,
LIBERIA, NICARAGUA, PANAMA, PERU, POLAND, PORTUGAL, ROUMANIA, THE SERB-CROAT-SLOVENE
STAT, SIAM, CEHOSLOVACIA ȘI URUGUAY,

recunoscând progresul navigației aeriene și că stabilirea unor reglementări de aplicare universală va fi în interesul
tuturor;

Aprecierea necesității unui acord timpuriu cu privire la anumite principii și reguli calculate pentru a preveni
controversele;

Dorind să încurajeze actul sexual pașnic al națiunilor prin intermediul comunicațiilor aeriene;

Au hotărât în acest scop să încheie o convention, și au numit ca plenipotențiarii lor următoarele, rezervând dreptul
de a înlocui pe alții să semneze aceeași convenție:

Care au fost de acord după urmează:

CAPITOLUL I: PRINCIPII GENERALE.

Articolul 1

Părțile cu contracte înalte recunosc că fiecare putere are suveranitate completă și exclusivă asupra spațiului aerian de
deasupra teritoriului său.

În sensul prezentei convenții, teritoriul unui stat este înțeles ca incluzând teritoriul național, bși cel al țării-mamă
și al coloniilor, precum și apele teritoriale adiacente acesteia.

Articolul 2

Fiecare stat contractant se angajează, în timp de pace, să acorde libertatea de trecere nevinovată deasupra
teritoriului său aeronaveistatelor sale contractante, cu condiția respectării condițiilor prevăzute în prezenta convenție.

Reglementările elaborate de un stat contractant cu privire la admiterea pe teritoriul său a aeronavelor celorlalte
state contractante se aplicăfără deosebire de cetățenie.

Articolul 3

Fiecare stat contractant are dreptul, din motive militare sau în interesul siguranței publice, să interzică
aeronavelor celorlalte state contractante, în temeiul sancțiunilor prevăzute de legislation și fără a face nicio distincție în
această privință între aeronavele sale private și cele ale celorlalte state contractante să zboare deasupra anumitor zone
ale teritoriului său.

În acest caz, localitatea și întinderea zonelor interzise se publică și se notifică în prealabil celorlalte state
contractante.

Articolul 4
 Orice aeronavă care se află deasupra unei zone interzise transmite, de îndată ce este conștientă de acest fapt,
semnalul de pericol prevăzut la punctul 17 din anexa D și aterizează cât mai curând posibil în afara zonei interzise, la una
dintre cele mai apropiate aerandreale statului care a surpat ilegal.

CAPITOLUL II: Naționalitatea aeronavelor.

Articolul 5

Nici un stat contractant nu poate, cu excepția unei autorizațiispeciale și temporare,să permită zborul deasupra
teritoriului său al unei aeronave care nu deține cetățenia unui stat contractant.

Articolul 6

Aeronavele care au cetățenia statului în registrul în care sunt înscrise, în conformitate cu dispozițiile secțiunii I
litera (c) din anexa A.

Articolul 7.

Nici o hală aaeronavelor nu este înregistrată în registrul unuia dintre statele contractante, cu excepția cazului în
care aparține în întregime resortisanților unui astfel de stat.

Nici o societate constituită nu poate fi înregistrată ca proprietar al unei aeronave decât dacă deține cetățenia
statului în care este înmatriculată aeronava, cu excepția cazului în care președintele sau președintele societății și cel
puțin două treimi dintre administratori dețin această cetățenie și cu excepția cazului în care aceasta îndeplinește toate
celelalte condiții care pot fi prevăzute de legislația statului respectiv.

Artă8.

O aeronavă nu poate fi înmatriculată în mod valabil în mai multe state.

Articolul 9.

Statele contractante fac schimb lunar între ele și transmit Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană
menționate la articolul 34 copii ale înregistrărilor și ale anulărilor înregistrării care au fost înscrise în registrele lor oficiale
în cursul lunii precedente.

Articolul 10.

Toate aeronavele care efectuează navigația internațională poartă mărcile denatio și de înmatriculare, precum și
numele și reședința proprietarului, în conformitate cu anexa A.

CAPITOLUL III: CERTIFICATE DE NAVIGABILITATE ȘI COMPETENȚĂ.

Articolul 11.

Fiecare aeronavă care efectuează navigația internațională trebuie săprimească, în conformitate cu condițiile
prevăzute în anexa B, un certificat de navigabilitate eliberat sau valabil de către statul a cărui cetățenie o deține.

Articolul 12.

Comandantul, piloții, inginerii și alți membri ai echipajului de operare al fiecărei aeronave trebuie să primească, în
conformitate cu condițiile prevăzute în anexa E, certificate de competență și licențe eliberate sau valabile de către statul
a cărui cetățenie o deține aeronava.
Articolul 13.

Certificatele de navigabilitate și de competență și licențele eliberate sau devenite valabile de statul a cărui cetățenie o
deține aeronava, în conformitate cu reglementările stabilite în anexa B și anexa E și în continuare de misiunea
internaționalăde navigație aeriană, sunt recunoscute recognised ca fiind valabile de celelalte state.

Fiecare stat are dreptul de a refuza să recunoască în scopul zborurilor în limitele și mai sus de propriul teritoriu
certificatele de competență și licențele granted la unul dintre resortisanții săi de către un alt stat contractant.

Articolul 14.

Nici un aparat fără fir nu poate fi transportat fără o licență specială eliberată de statul a cărui cetățenie o deține
aeronava. Aceste aparate nu se utilizează decât de către membrii echipajului cărora li se oferă o licență specială în acest
scop.

Fiecare aeronavă utilizată în transportul public și capabilă să transporte zece sau mai multe persoane trebuie să
fie echipată cu aparatură fără fir de trimitere și recepție, atunci când metodele de utilizare a acestor aparate trebuie să fi
fost stabilite de misiunea Internațională compentru navigație aeriană.

Ulterior, Comisia poate extinde obligația de a transporta aparate fără fir la toate celelalte clase de aeronave în
condițiile și în conformitate cu metodele pe care le poate stabili.

CAPITOLUL IV: ADMITEREA LA IGATION DE NAVIGAȚIE AERIANĂDEASUPRA TERITORIULUI STRĂIN.

Articolul 15.

Fiecare aeronavă a unui stat contractant are dreptul de a traversa spațiul aerian al unui alt stat fără a ateriza. În
acest caz, aceasta urmează ruta stabilită de statul pe care are loc zborul.

Cu toate acestea, din motive de securitate generală, aceasta va fi obligată să aterizeze dacă i se ordonă acest lucru prin
intermediul semnalelor prevăzute în anexa D.

Orice aeronavă care trece dintr-un stat în altul aterizează, în cazul în care reglementările acestui din urmă stat
impun acest lucru, pe unul dintre aerodromurile fixate de acesta din urmă. Notificarea acestor aerodromuri se face de
către statele contractante Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană și de către aceasta transmisă tuturor statelor
contractante.

Stabilirea căilor aeriene internaționale estecondiționată de consimțământul statelor care surează.

Articolul 16.

Fiecare stat contractant are dreptul de a stabili rezerve și restricții în favoarea aeronavelor sale naționale în legătură cu
transportul de persoane și mărfuri în vederea închirierii între două puncte de pe teritoriul său.

Aceste rezerve și restricții se publică imediat și se comunică Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană, care le
notifică celorlalte state contractante.

Articolul 17.

Aeronavele unui stat contractant care stabilește rezerve și restricții în conformitate cu articolul 16 pot fi supuse
acelorași rezerve și restricții în orice alt stat contractant, chiar și în acest din urmă statcare nu impune el însuși
rezervele și restricțiile asupra altor aeronave străine.
Articolul 18.

Orice aeronavă care trece prin teritoriul unui stat contractant, inclusiv aterizarea și opririle necesare în mod rezonabil în
scopul unui astfel de transit, este scutită de orice sechestru pe motiv de încălcare a brevetului, a desenului sau
modelului, sub rezerva depunerii garanției a cărei valoare este neîndeplinirea unui acord amiabil, se stabilește cu cea
mai mică întârziere posibilă de către autorul competentallocului de sechestru.

CAPITOLUL V: REGULI CARE TREBUIE RESPECTATE LA PLECARE ÎN TIMPUL DE PLECARE ȘI LA ATERIZARE.

Articolul 19.

Fiecare aeronavă care efectuează navigație internațională trebuie să aibă:

(a) Un certificat de înregistrare în conformitate cu Annex A;

(b) un certificat de navigabilitate în conformitate cu anexa B;

(c) Certificatele și licențele comandantului, ale piloților și ale echipajului în conformitate cu anexa
E.

(d) În cazul în care transportă pasageri, o listă cu numele lor;

(e) în cazul în care transportă mărfuri, conosamente și manifest;

(f) Jurnalele de bord în conformitate cu anexa C;

(g) În cazul în care sunt echipate cu servicii fără fir, licențele speciale prevăzute la articolul 14.

Articolul 20.

Jurnalele de bord se păstrează timp de doi ani de la ultima înscriere.

Articolul 21.

La plecarea sau aterizarea unei aeronave, autoritățile țării au, în toate cazurile, dreptul de a vizita aeronava și de a
verifica toatedocumentele cu care trebuie furnizată.

Articolul 22.

Aeronavele statelor contractante au dreptul la aceleași măsuri de asistență pentru aterizare, în special în caz de
pericol, ca și aeronavele naționale.

Articolul 23.

În ceea ce privește salvarea aeronavelor naufragiate pe mare, se vor aplica principiile dreptului maritim, în absența unui
acord contrar.

articolul 24.

Fiecare aerodrom dintr-un stat contractant, care, la plata taxelor, este deschis utilizării public de către aeronavele
sale naționale, este, de asemenea, deschis aeronavei tuturor celorlalte state contractante.

În fiecare astfel de aerodrom trebuie să existe un tarif unic sau tarife pentru aterizare și durata șederii aplicabile
atât aeronavelor naționale, cât și aeronavelor foreign.
Articolul 25.

Fiecare stat contractant se angajează să adopte măsuri pentru a se asigura că fiecare aeronavă care zboară
deasupra limitelor teritoriului său și că fiecare aeronavă, oriunde s-ar afla, purtând marca de cetățenie,
respectăreglementările din anexa D.

Fiecare dintre statele contractante se angajează să asigure urmărirea penală și pedepsirea tuturor persoanelor
care încalcă aceste reglementări.

CAPITOLUL VI: TRANSPORT INTERZIS.

Articolul 26.

Transportul cu aeronave de explozivi și de arme și muniții de război este interzis în navigația internațională. Nici
unei aeronave străine nu i se permite să transporte astfel de articole între două puncte din același stat contractant.

Articolul 27.

Fiecare stat poate, în navigația aeriană, să interzică sau să reglementeze transportul sau utilizarea aparatelor fotografice.
Orice astfel de reglementări sunt notificate imediat Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană, care comunică
aceste informații celorlalte state contractante.

Articolul 28.

Ca măsură de siguranță publică, transportul altor obiecte decât cele menționate la articolele 26 și 27 poate fi
supus unor restricții de către orice stat contractant. Orice astfel de reglementări sunt notificate imediatComisiei
internaționale pentru navigație aeriană, care comunică aceste informații celorlalte state contractante.

Articolul 29.

Toate restricțiile menționate la articolul 28 se aplică în mod egal aeronavelor naționale și străine.

CAPITOLUL VII:ST ATE AERONAVE.

Articolul 30.

Se consideră că sunt aeronave de stat următoarele:

(a) Avioane militare.

(b) Aeronave utilizate exclusiv în serviciul de stat, ar fi posturi, vamă, poliție.

Orice altă aeronavă este considerată aeronavă privată.

Toate aeronavele de stat, altele decât cele militare, vamale și de poliție, sunt tratate caaeronave p rivate și, ca
atare, se supun tuturor dispozițiilor prezentei convenții.

Articolul 31.

Fiecare aeronavă comandată de o persoană aflată în serviciul militar detaliată în acest scop este considerată a fi o
aeronavă militară.

Articolul 32.
Nici o aeronavă militară a unui stat contractant nu trebuie să survoleze teritoriul altui stat contractant și nici să aterizeze
fără autorizațiespecială. În cazul unei astfel de autorizații, aeronavele militare se bucură, în principiu, deprivilegiile care
sunt acordate în mod obișnuit navelor străine de război.

O aeronavă militară care este forțată să aterizeze sau care este solicitată sau chemată să aterizeze nu dobândește, din
acest motiv, dreptul la privilegiile menționate la alineatul de mai sus.

Articolul 33.

Acordurile speciale dintre statele în cauză vor determina în ce cazuri aeronavele de poliție și vamale pot fi autorizate să
treacă frontiera. Aceștia nu au în nici un caz dreptul la privileges menționate la articolul 32.

CAPITOLUL VIII: COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU NAVIGAȚIE AERIANĂ.

Articolul 34.

Se instituie, sub numele Deseului Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană, o Comisie permanentă plasată
subdenumirea de Liga Națiunilor și compusă din:

Doi reprezentanți ai fiecăruia dintre următoarele state: Statele Unite ale Americii, Franța, Italia și Japonia;

Un reprezentant al Marii Britanii și unul dintre britaniciiDomini ons și ai Indiei; India;

Un reprezentant al fiecăruia dintre celelalte state contractante.

Fiecare dintre cele cinci state cu primul nume (Marea Britanie, Dominions britanic și India de numărare în acest
scop ca un singur stat) trebuie să aibă cel puțin întreg number de voturi care, depășind cu cel puțin un vot numărul total
atunci când înmulțit cu cinci, va da un produs de voturi din toate celelalte state contractante.

Toate statele, altele decât cele cinci primul numit, au fiecare câte un vot.

Comisia Internațională pentru Navigație Aeriană stabilește normele propriei proceduri și locul sediului său permanent,
dar este liberă să se întâlnească în locurile pe care le consideră convenabile. Prima sa reuniune are loc la Paris.
Reuniunea sa este convocată de guvernul francez, de îndată ce majoritatea statelor semnatare i-au notificat ratificarea
prezentei convenții.

Sarcinile acestei Comisii sunt:

(a) să primească propuneri din partea sau să facă propuneri oricăruia dintre statele contractante pentru modificarea sau
modificarea dispozițiilor prezentei convenții și să notifice modificările adoptate;

(b) Să îndeplinească obligațiile care îi sunt impuse prin prezentul articol și prin articolele 9, 13, 14, 15, 17, 7, 28, 36 și 37
din prezenta convenție;

(c) Modificarea dispozițiilor anexelor A–G;

(d) Colectarea și comunicarea către statele contractante a informațiilor de orice fel privind navigația aeriană
internațională;

(e) Colectarea și comunicarea către statele contractante a tuturor informațiilor referitoare la telegrafia fără fir,
meteorologia și știința medicală care pot fi de interes pentru navigația aeriană;

(f) Să asigure publicarea hărților pentru navigația aeriană în conformitate cudispozițiile anexei F;
(g) Pentru a-și da avizul cu privire la întrebările pe care statele le pot prezenta spre examinare.

Orice modificare a dispozițiilor oricăreia dintre anexe poate fi efectuată de Comisia Internațională pentru Navigație
Aeriană atunci când o astfel de modificaretrebuie să fi fost aprobată cu trei pătrimi din totalul voturilor posibile care ar
putea fi exprimate dacă toate statele ar fi fost reprezentate și intră în vigoare din momentul în care a fost notificată de
Comisia Internațională pentru Navigație Aerianătuturorstatelor contractante.

Orice modificare propusă a articolelor din prezenta convenție este examinată de Comisia Internațională pentru Navigație
Aeriană, indiferent dacă provine de la unul dintre statele contractante sau chiar dela misiunea Com. Statele contractante
nu propun o astfel de modificare spre adoptare, cu excepția cazului în care aceasta a fost aprobată cu cel puțin două
treimi din totalul voturilor posibile.

Toate aceste modificări ale articolelor din convenție (dar nu și ale dispozițiilor anexelor) trebuie adoptate în mod
oficial de către statele contractante înainte ca acestea să devină efective.

Cheltuielile de organizare și funcționare a Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană sunt suportate destatele
contrac ting proporțional cu numărul de voturi de care dispun.

Cheltuielile generate de trimiterea delegațiilor tehnice vor fi suportate de statele lor respective.

CAPITOLUL IX: DISPOZIȚII FINALE.

Articolul 35

Părțile cu putere ridicatăse angajează, în măsura în care sunt în cauză, să coopereze, pe cât posibil, la măsurile
internaționale privind:

(a) Colectarea și difuzarea informațiilor meteorologice statistice, actuale și speciale, în conformitate cu dispozițiile
anexei G;

(b) publicarea hărților aeronautice standard și instituirea unui sistem uniform de mărci terestre pentru zbor, în
conformitate cu dispozițiile anexei F;

(c) Utilizarea telegrafiei wireless în navigația aeriană, stabilireastațiilor wireless necesare și respectarea
reglementărilor internaționale fără fir.

Articolul 36.

Dispozițiile generale referitoare la vamă în legătură cu navigația aeriană internațională fac obiectul unui acord
special care seaflă în anexa H la prezenta convenție.

Nicio dispoziție din prezenta convenție nu se interpretează ca împiedicând statele contractante să încheie, în
conformitate cu principiile sale, protocoale speciale între stat și stat în ceea ce privește chestiunile vamale, polițienești,
posturi și alte chestiuni de interes comun legate de navigația aeriană. Orice astfel de protocoale sunt notificate imediat
Comisiei Internaționale pentru Navigație Aeriană, care comunică aceste informații celorlalte contractedin statele g.

Articolul 37.

În cazul unui dezacord între două sau mai multe state cu privire la interpretarea prezentei convenții, problema în
litigiu este stabilită de Curtea Permanentă de Justiție Internațională ca fiindestabli vărsată de Liga Națiunilor și, până la
înființarea acesteia, prin arbitraj.

În cazul în care părțile nu convin asupra alegerii arbitrilor, acestea procedează după urmează:
 Fiecare dintre părți va numi un arbitru, iar arbitrii se vor întâlni pentru a numi un arbitru. În cazul în care arbitrii
nu pot conveni, părțile vor numi fiecare un stat terț, iar statul terț astfel numit va proceda pentru a desemna arbitrul,
prin acord sau prin fiecare propunerea unui nume și apoi determinarea alegerii prin lot.

Dezacordul referitor la reglementările tehnice anexate prezentei convenții se soluționează prin decizia Comisiei
Internaționale pentru Navigație Aeriană cu majoritatea voturilor.

În cazul în care diferența implică question dacă interpretarea convenției sau cea a unui regulament este în cauză,
decizia finală se face prin arbitraj, astfel se prevede la primul paragraf al prezentului articol.

Articolul 38.

În caz de război, dispozițiile prezentei convenții nu afectează libertatea de acțiune a statelor contractante, nici ca
beligeranți, nici ca neutri.

Articolul 39.

Dispozițiile prezentei convenții sunt completate de anexele A-H, care, sub rezerva articolului 34 litera (c), au
același efect și intră în vigoare în același timp cu convenția însăși.

Articolul 40.

British Dominions și India sunt considerate state în sensul prezentei convenții.

Teritoriile și resortisanții protectoraților sau ai teritoriilor administrate în numele Ligii Națiunilor sunt asimilați, în
sensul Convenției de present, teritoriului și resortisanților statelor de protecție sau obligatorii.

Articolul 41.

Statelor care nu au luat parte la războiul din 1914-1919 li se permite să adere la prezenta convenție.

Adeziunea sa este notificată guvernului Republicii Franceze prin intermediul canalului diplomatic și, prin acesta, tuturor
statelor semnatare sau aderente.

Articolul 42.

Un stat care a luat parte la războiul din 1914 până în 1919, dar care nu este un semnal prezentei Convenții, poate
adera numai dacă este membru al Ligii Națiunilor sau, până la 1 ianuarie 1923, dacă adeziunea sa este aprobată de
puterile aliate și asociate semnatare ale Tratatului de Pace încheiat cu statul respectiv. După January 1, 1923, această
adeziune poate fi admisă dacă este convenită de cel puțin trei sferturi din statele semnatare și aderent care votează în
condițiile prevăzute la articolul 34 din prezenta convenție.

Cererile de aderare seadaugă guvernului Republicii Franceze, care le va comunica celorlalte puteri contractante.
Cu excepția cazului în care statul care solicită este admis ipso facto ca membru al Ligii Națiunilor, guvernul francez va
primi voturile powers menționate și le va anunța rezultatul votului.

articolul 43.

Prezenta convenție nu poate fi denunțată înainte de 1 ianuarie 1922. În caz de denunțare, notificarea acesteia se face
guvernului Republicii Franceze, which o comunică celorlalte părți contractante. Denunțarea nu intră în vigoare decât
după cel puțin un an de la notificare și intră în vigoare numai în ceea ce privește puterea care a dat preavizul.