iy uLrimete: pecesu route Frrsogue—adaosul vesticin Cre- zal niceo-constantinopolitan de la 381, potrivit ciruia Sfantul Duh purcede de la Tatal , side la Fil” (Fiionue) ~a statin cere trul multor ntalnii si documente ecumenice, Ca urmare aaces- tor dialoguri, dou’ Biserici occidentale ~ cea Vechi-Catolicé s cea Anglican’ au inlaturat adaosul Filioque din Crez. Altele ~ precum cea Romano-Catolici —au fécut pasi semnificativi atat inmod oficial cat si prin reprezentanfiieiindividuali in directia tunei concilieri. Asupra aspectelor esentiale din cadrul acestor discutii si documente vom reveni. Dincoloinsé de toate acest termenul de Filfoque trezeste ecouri stranii in teologia si men- talitatea religioasi contemporand: unii vad in el o simpla far tomé a trecutului, un pretext abstract al unei schisme datorale in primul rand divergentelor de ordin politico-bisericesg, alti oexpresie ustificati a unettraditi trinitare specifice a Apus Iai, din nov, alfi, punctul central de divergent’ intre teologia risiritean’ si cea apuseand, responsabil pentru toate celelalte ,erezii" occidentale; lista de abordti ar putea continua. Chiar siin medille academice, cu greu s-ar putea vorbi, dincolo de Jnregimentirile confesionale clasice, de un consens evaluativ ‘Acest capitol tu igi propune si redea istoria controversei Filioque in toate faletele sale, Datele sunt cunoscute, sursele de informare fiind nenumarate. Ceea ce vom incerca aici este 0 prezentare a principalelor momente din cadtul istoriei teolo- gice a lui Filioque sub aspectul sistematic al evolutici distine- {iei inte planul vesnic si cel iconomic al Treimii,intre purce- derea vesnic’ a Duhului si trimiterea Sa temporal.1.1. OIKONOMIA $1 THEOLOGIA LA PARINTIH CAPADOCIENI Istoria teologiei trinitare a prmelortrei secole cregtine cores punde—daca ne referim doar la Parinti gi scriitoribisericest, 15- sind la o parte difertele ramificai eretice (ca de exempluy, mo- dalismul gi adoptionismul) - urui drum anevoios de reflectie a revelatiei biblice privind taina cumnezeiased a Tati coresc, a Fit (trims in lume, cistignit si inviat) sia Dull, de la care (potrivit Crezului) s-azAmislt caom, care la nsofitsis-a revirsat Ja Rusalii peste apostoli, PropovSduirea unui singur, dar intreit Dumnezeu a fost de la bun inceput centrul méturisiii baptis- male crestine, aga cum reiese din renumitul cuvant testamentar al lui lisus Hristos, inainte de inaltare (Mt 28, 19: ,...mergand, {nvafati toate neamurile, botezandu-lein numele Tatalui sial Fi- lui gi al Sfantului Duh”), insi clarificarea teologica a legaturii intre acest Dumnezeu vesnic, revelat ca Tati, Fiu siSfant Dub, gi opera Sa de mantuire nu a fost alét de faclé cum am putea crede, Este imposibil a reda in acest context principalele etape ale _ drumului spre Niceea”!. Ceeace ne preocup’ in cazul studiu- ui de fad este doar felul in care au fost distinse ~in mod clar si concis de-abia din secolul IV, de etre Atanasie cel Mare gi mai ales de citre Parintii Capadocieni - dou’ planuri ale triadolo- gieit pe de o parte Trcimea in iconomia revelatiei (adic mani- festarea lui Dumnezeu in creatie gi in opera de mantuire sau cikonomnia) si pe de alta parte Treimea in Sine (adic’ identitatea Sfintei Treimi tn imanenta divind sau theolagia), “Despre acest proces de clarificere, vezi Jou Bae, Formaran folie retinol, vo. : Drain spre Nicoes,traducere de Mihail G. Neamfu, Sophia, Bucuresti, 2004, 36 Evouupia contnoverses privinn FiLioQur. Daci apologetii crestini (de pilda Sf. lustin Martirul gi Filozoful) dezvoltasera in dialog cu filozofia greaci teolo- gia Logos-ului divin (Logos-ul ca principiu cosmic), ne- glijind in mare masurd aspectul trinitar, Sfantul Irineu de Lyon va accentua aspectul iconomic-incarnafional al teolo- giei (de ex. Adv. haer. 1.10.1-3), lisus Hristos fiind privit in primul rand sub perspectiva revelatiei, a lucrarii Sale man- tuitoare si mai putin sub aspectul relatiei Sale vesnice cu Tatil. De altfel, o distinclie severd intre transcendenta di- vind si iconomia diviné nu putea surveni in opera Sf. Ini- neu, dat’ find provocarea dualismului gnostic, care insti- tuia o separatie ontologicd intre Dumnezeul transcendent si Dumnezeu-Creatorul lumii? Un interes deosebit pentru teologia trinitard ca atare apare abia la Tertulian gila Origen, ambii tematizand pentru prima dat in mod exhaustiv relatiile vesnice intre cele trei per- soane. Tertulian nu este numai cel care, printr-o intuilie re- ‘morcabili, a anticipat, in terminologia latin’, dogma trinitara asec. IV, formuland expresia una substantia, tres personae, ci si cel ce a dat termenului de oikononria ~ folosit pana atunci {n mod exclusiv pentru a caracteriza lucrarea lui Dumnezeu fn lume’ un sens trinitar. Intr-un loc central al operei sale TE interesant observa cuts de Hafner, potrivit crea Sf. rine devine polemic si neruftorimpotriva gnostic gai putin Isto, pe care ncerea so discte distant mai ales in prvina se- pati fre Dumnezeul-Transcendent (Tat) si Dumnezeul-Imanens {Ceatorul)” Jonas Harn, Sesion des Chrsentums = Bit si teharttcorZageng sur friicfchn grein der Gnosis, Herd, Freiburg, 2003p. 358. *Nofiunetologc pling de conta din cele mai complexe ic os tore hermeneutic pe misar, gecescel onan (ovo) nsearna in prim rnd yadministrarencase,conduccreagospodre” ic prin exten fie _guvernare,rinduial,rindvire, onde”. In Nou Testament, pe langh omeniul 37Seana Taste, INTRE Aros 91 Riishner _ Adversus Praxeas”, Tertulianserie cS trebuie pastrata ,taina iconomiei” (oikowontine sacramentuon), potrivit cAreia, ,xmnita~ tea este rinduit’ in treime”, cele trei persoane (Tatal, Fiul gi Sensul dasic de ,administrare a gospoddriei J 2 case”, mai sunt prea te dou conlafi speciale ikonomi ca atvitate fn shufba Domnuli (de cexemplu: 1 Cor 9,17 gsljie inereirtat, sou 1 Cor 4: conan ati nelor iti Dumnezeu”)¢oikononia ta Dumnezeu (Col 1, 25 ,Bisril.« al tai slajtor mara fBcut, potsvit ieonomei fai Durnnezeu”; Efes 1, 9410 iconomia lainc”)-Degisintagmsa ,ieonomia lui Dumenezeu” se regiseyte ‘Fin alte scrieri al timpul Stoic injetegeaw oitonania ca ondine imper- Sonali a natu iar Tilon Alexandrite prim care cord3 termen sensul personal de citmuire divin, de activitate dumnezciasc, SE. Pavel imnbogaeste acest cimp semanticin2pstoele sale Sait eu onan spe tific erestina,accentund faptl cl raportarea omulu fade ,conomia Dumnezeu” (deci fat de stapaniceast ativitate lai Dumnezeu in hume) rma poate fi decit una ce incredinjats de ceding ‘Goa mai avizaa lucrate despre vclenteletermenuligikonomiinistoria teologiei crestine aparfine lui Gerhard Richter, Oonomin, Der Gebrauch des ‘Worles Oikonomia im Neven Testmer, be dn Kitchener wd in der to Ingschen Literatur bis ns 20, Javan, Walter dex Gruyter, Berlin = New ‘York 2005, ,[conomia dumnezeiases (oonomia tou theo) einfeleastin pi snele iri secole, ca fpturefucrare a ui Dumnezeu in lisus Hristos. Richter ‘avanst tee potivt crea, a Pein seclelor II, conomia nu inseam ni ,planul sau opeca de mintuire"n sen strc, ci fot activitatea dum: pezelasct in lume, care culmineaz® cu intruparea lui Tisus Hrists, Merita refinute fuga cAtevareferine patistce; Sf. Ignatie Teoforl, in Epistolaci- tne Efesen, vorbeste de faptul ck Hrsissvaintrupa,zimisit find de Maria, ups iconomia li Durmezeu” (lewxrie ax Antone, Cire Ese (PSB 1) $979, 18,2 p. 163). Putin mai depart, Sf gnatie sre 8 subiectul propovs ir sale este conomia inrupsi.despre oma el nou, lisus Hrsts des precedinfa in El despre dragostea pent El (lena at Amon, ire ‘sen (PSB 1), 1979, 20, 1p. 168). A>ologetil prea acest sens gil dezvol- 1 iconomia diving este rndualapaternd pe care Ttistos omplineste prin CCruce gi fnviere (cf Anstipe, Alogi I 8). tustn vorbeste chiar de puterea {namie iconomi Patni fafa cela demon pot det se supe 1d (el lusts, Dizog cx dead Trion {PSB2) 30, esp. 31, 198, pp. 123-124) 38 Evonuyia CoNTROVERSEI PRIVIND FILIOQUE,, $fantul Duh) fiind distinse ,nu potrivit naturii, cia loculu Jot, nu potrivit substanfei, ci a forme’, ele find ,.un Dum- nezeu, din care se deduc acele trepte, forme gi subiecte sub numele de Tatd, Fiu si Sfantul Duh.”* Richter comenteaza: Caracteristica principal a termenulu deitonominla Tertulian este reclucerea lui strict Ja relatia interior trinitard. Acolo unde se re- feri la raportul Treimi citre Ime, el ronunt la foosizea terme- rl cifononia, cesta find folositin mod exclusty drept o functie seucturals in eadrul Troimii? Oikonomnia vizeaz’ taina trinitar’, potrivit cdteia fiinja dum- nezeiased se structureaza in trei persoane. La Tertulian, terme- nul oikonomia detine astfel 0 conotatie pe care in secolul IV 0 va purta ,opusul” siu, adicd termenul theologia. Traditia pa- tristicd nu va continua, de altfel, directia initiats de Tertulian. Chiar si numai privind acest aspect terminologic devine evi- dent distanta dintre perspectiva iconomic-trinitard a Sf. Iri- neu si cea imanent-trinitara a lui Tectulian. Origen va oscila intre aceste doua planuri, ajungand pan’ la ,glisarea si conectarea ilicit”*a lor. Pentru Origen, oikonc- snia se refer’ la tot ceea ce sivargeste Dumnezeu pentru man- tuirea oamenilor’, theologiafiind in schimb doctrina referitoare Tuxrutaan, Adverss Praxesn 2(CSEL7) ete de E. Kroymann, p.229 5G, Rictrax, Oona, p. 156 Loan I. fek 38, Mystagogia Tritt, p.. Spectrul cle conotafial termenalui oikononria este la Origen unl larg 1. ordine a kami in general; 2 ativitate, eveniment (firé 0 conot logied apart); 3. ativitatea lui Duranezeu in istorie;4. opera de mature ivérsité de sus Heistos (,oikonomia dupa trup", Fragment 25,1 la Luca: GCSIX, Berlin, 1959, 237; ,ikonomia de pe Cruce”, Fragment 89 la foan 12,31: GCSIN, Leipzig, 1903, p. 553). Origen este prim care Dumnezeu ,oikonomos”, infelegind prin aceasta nu numai tin orindt- {oral lumi cum peoniator. Oionomia lui Dumnezeu in istorie se itey- ie teo i mumes 39Sranta TREINE, IvnKe Ars 91 RRaAarr JaDumnezeu, mai ales la relatia dintre Tatd si Fu Dincolo de terminologie, Origen nu este doar primul autor care dezvoltd o teologie a Sfintei Treimi (ceea ce am numi noi astizi, 0 teo~ Jogiea Treimii imanente”), cu renumita si controversata nota subordinationist®, cisi cel care incearc’ si articuleze o relatie specifica a fiecirei persoane trinitare cu creafia. In lucrarea ui Dumnezeu in creatie, catchetul alexandrin diferentiaza o actiune doosebitS a Tatil, potivt rei El daruieste tutor fin- {area naturalS. Exist io lucrae [ministeriun) specifica a Domnu- Iu isus pentru ee cirora fe di raliunea naturals, Prin aceasta, El giinface i intatea-bund. Sima exist Sl du [Hristos| le acord, pe hharul Sfintului Duh, Juctat de cit s-au invrednicit sil primeasci.* meitul elor care Riscul unei astiel de diferentieri a unei lucriiri distincte a Tatilui, a Fiului sia $fantului Duh in lucrarea de creatie $i mantuire este, desigur, schiterea unui triteism iconomic. Ori- gen pare si fie congtient de ecest lucru, el accentuand faptul Gi prin aceste trei trepte ale lucrarii iconomice se dovedeste Sfantul Duh": fiinta- tocmai ,unitatea dintre Tatil, Fiul qe mat ales in eiuzirea poporului evreu in Taina intrupari ui Hiristos, in rwvelatia SL. Seriplut. Oikonomse diving este prezent inst gn biografa fi ccirui om, ea cilauzind in mod pedagogic sete citre vegnicie. Vezi te mnatizarca acestor conotai si comentacea exhoustiv’ a texteloraferente din Origen ta: G, Ricarrue, Oitonomi, pp. 192-214 CE Orcas, Con. fo. I, Me CCS (IV) 92, 15-18, Alte trmiter la Basi Srvoen, Theiogia-Oilouorna, Zeon lradtionelen Tena in Agustins De irinitaa, i Patrimoniuen Fidei, Traitionsgeschihilches Vester ain Ene? 5 Maghus Lier si Pins-Ramtore Tregat,edifie de M. Perroni i E. Salman, Centro Studi S, Anselmo, Roma, 1997, p. 578 *Onace, De principis 3.7 (ecitia: Onicees Vir Beer von den Prit- ipion, Wissenschatlliche Buchgesllschaft, Darmstadt, 1976, p. 28). Orson, De principe E38, 40 Evouuyia conraovinset rrivinn F1tiogue.. rea daruita cle Tatil se implineste in fiinfarea rationals cals: uziti de Fiul si de sfintirea intra Duhul, si invers ,primirea Tui Hristos are loc doar dupa sfintirea prin Duhul”", loan 1 Ica je vorbeste totusi, referitor la acest pasaj, de o ,dispunere functional’ a Treimii, care este orientati spre gi conditionati de iconomia mantuirii”®, Cu alte cuvinte, Origen gand Treimea ca si predecesorii sai tot dintr-o perspectiva icono- mic’, insi dubleazi aceasta perspectiva la nivelul vesnic al ‘Treimii. Astfel, Logos-ul, Fiul lui Dumnezeu, este nascut din vesnicie, insa acest lucru se petroce ,in vederea iconomiei vi itoare”,yfiinfa Sa filial’ fiind determinats de voina divin” Ins tocmai acest accent functional iconomic asupra nasterii in vesnicie a Fiului - scopul Logos-ului divin este de a crea fiinfe rationale, purtatoare de ratiune (logos) ~ a permis mei tarziu lui Arie sa traga concluzia eretics, potrivit careia Fiul nu este de-o-fiintd cu Tatal, ci intai-zidit a toati faptura. Te- ologia lui Origen sti prin urmare sub amprenta dezvoltir'i speculative a triadologiei, pe bazele unei distinctii nesigure {ntre planial iconomic $i cel fintial: ,Specific origenian’ e cc- relarea intre o teologie natural a Treimii cu o viziune pansc- teriologicé universalista.”"* Revenind la terminologie, trebuie precizat c& Eusebius al Cezareei va fi primul care pune intr-o relatic de relativa ope- zitie cei doi termeni: oikonomta se refer’ la lucrarea paiman- teasci a Cuvantului intrupat (de aceea istoria jncepe la Eusebiu ,cu inceputul iconomiei”, Hist, Eccl. 11,2), te riceasca NOnictves, De princi 3.8. oan I. led sx, Myslagia Traits, p. 29 thie, p29. "fide, p. 34. O analiza aseminitoare vezi la Kastonan Bascias, Grundrigs der Dagnengeschichte, vol. [: Gott and Well, Wissenschattiche Buchgesellschaf, Darmstadt, 1982, p. 265.SPAWTA Taste, InrREArUS gt RAoKnar in timp ce theologia se refer Ja dumnezeirea lui lisus Hri tos (cea cu care debuteazi Evanghelia dup’ loan, vezi Hist Eccl. Il, 24, 13). Prin urmare, distinefia a avut initial ca scop 0 clarificare in cadrul hristolog.ei: existenta vesnicd si fare de inceput a Fiului dumnezeiesctrebuie distinsé de existenta sa piménteascd, inceputa prin Intrupare. in controversa cu Marcel al Ancirei, care interpreta afirmatiile biblice privind relatia dintre Tata si Fiu doar in sens iconomic, pentru aevita astfel orice rise de hermeneuticé arian’, Eusebiu - care se: tua pe pozitii semi-ariene—il acaza pe Marcel c& reduce the- ologia la oikoromia, Inte-adevar, in aceast’ privints, Eusebiu avea dreptate: Marcel al Ancirel — un apiritor radical al Si nodului de Ja Niceea ~ era reprezentantul unei triadologii ,iconomice” la nivelul discursului din sec. Il. Marcel nu in- {elegea ci provocarea ereziei ar ene -la care va raspunde in mod exemplar Sf. Atanasie - pretindea o replica privind fi- infarea divin vegnicd. Beyschlag rezuma: Geea ce in se: IT fasese 0 necesitate, 2 dovedit in sec. IV pie~ died: concepfia lui Marcel care a condus, pe nedrept, la discredi- tarea credingei niceene ca ,sabcianism”, este in fond o prelungite antiariand a teologieticonomsice 2 lui Trine...” Desigut, asta nu inseamna ci SE Irinew ar fi argumental, daca ar fi trdit in sec. IV, ca Marcel al Ancirei: acesta interpreta triadologia in sensul unei dezvoltéri iconomice a Tainei lui Dumnezeu, pottivit careia Fiul este 0 putere (dynamtis) ima- nenti a lui Dumnezeu, care de-abia prin intrupare se desco- peria fi ,Fiu". Din dorinfa exagerata a pastrii caracterulti de tain al lui Dumnezeu cel vesnic, Marcel ajungea la o fn- gridire a Treimii in termeni iconomici. in schimb, Sfantul Ata- SK. Bivscanac, Grundrss der Doguengeschicte, vol. I, p. 256, Evorupta conmravenset neivin Fit soot nasie, fard a pardsi revelatia biblic’ drept izvor al teologiei, reusea si demonstreze ,omoousia” Tatalui si a Fiului drepto realitate vesnicd a Treimii. in prima jumatate a secolului IV se impune asttel, treptat, o distinetieintre theolagia si oikononria ntre invatitura privind revelatia lui Dumnezeu in lume, respectiv opera Sa de mantu- ire, siinvitStura privind relatia vesnicd intre Dumnezeu-Tatal gi Dumnezeu-Fiul. Ar fi insd gresit si reducem problematica fin sine la cei doi termeni. Chiar gi acolo unde ei nu apar, se distinge din ce in ce mai mult intre cele doua planuri: naste- rea Fiului lui Dumnezeu ca om nu poate fi confundati cu 28- mislirea Sa vesnic& din Tata, pitimirea Sa pe Cruce nu poate fi vazuti ca o sufering’ a lui Dumnezeu in vesnicie. Chiar $i in lipsa unei fixiri terminologice, distinctia celor doué dimen- siuni va fi accentuals, in cadrul controversei anti-ariene, mai ales de citre Sf. Atanasie cel Mare si de Parintit Capadocieni Matzelos rezuma acest aspect in felul urmitor: {nsec 1V; mai ales ia Atanasie ila Capadocien, aceast distinc 2 cenit fundamentul separ inte theo i conon astel inca tratara relailor vegnice a persoanelee Sine Treimi in drulconomio nu mai era permis ~ hur Feu in schimb de ari eri eunomien poeurnatomai." Martzelos vorbeste aici de o ,separare” a celor dows pla- nui. Alfi autori care discuti contributia triadologics a Parin- tilor Capadocieni subliniaz5, din contr’, faptul cd acestia au fncadrat teologia trinitara in soteriologie. Geonaios Manrzstos, ,Die Anfinge und die Voraussetzunger Ftioquein der theologischen Uerloferung,des Abendlandes”, in Or Foran 13,1 (1999), p. 34Srna Tae, Inte Aros ot RAsAneT Astfel,o privite succinta asupra tezelor formulate in cer- cotarea teologica a ultimilor decenit in legiturd cu teologia trinitar’ capadociana ne pernite si deslusim dous interpre- tri majore: ana afirma ci aceasta triadologie separs atat de ‘mult lucrarea persoanelor divine in iconomie de proprieti- file lor ipostatice, incat nu ar mai permite nici o ,legaturi Uari intre Treimea revelatiei si Treimea iconomica"Y. Teo- logia trinitard capadocians este de pild’ in viziunea cardi- nalului Leo Scheffezyk, 0 ,constructie abstract’ a Treimit jimanente, care pericliteaza orice relevanta propriea viziunii jiconomice”.* Cele trei ipostasuri ar fi definite doar in sens divin-imanent, prin intermediul celor trei proprietiti referi- toare la obargia lor (neniscut, ndscut, purces), fara nicl o refe- rire la lucrarea lor iconomicz. Aceasta critici va fi dezvoltata {nn anii 1980 de teologia provestanti, prin vocea profesoarei Dorotheea Wendebourg, care va intreba, dacs nu cumwa o astfel de teologie priveaz postasurile de functia lor sote- riologic’, de lucrarea lor personala pentru mantuirea omu- lui Wendebourg crede si ficlescoperit in teologia Parintilor Capadocieni o ,despirlire stricta inte fiinfarea launtricd a Jui Dumnezeu la nivelul natutii si relatiile Sale in exterior”: iconomia nu are ,nimic de a face cu finfa trinitara”™, »prin turmare, opera diving nu permite nici o deductie in legatur cu Treimea”’* Majoritatea sustinatorilor acestei intepretari inu meng aga de departe in a postula o ,cesfunctionalizare” yo Scusrvczve, ,Lobramtlicie Formulierung und Dogmengeschichte doe Trinitie, in Mysteviun Sauls, ol. Il, Benzing, Einsiedeln, 1987, p. 180 "the. ™D, Wenoenoune, Person un Huypesthuse, p. S24. Ider, p- 521 den, 5 44 Evouvtta contnoven: 1 pRiviND FrusoQut. soteriologed a celar trei ipostasuri. Cu toate acestea, ei sunt de acord c& triadologia capadocian’ este una strict imanenti, formulata in termeni filozofici: Afirmtiletrinitare ale Capadocienilorselimiteaza la exprimanea existent intradivine, Unitate si Trnitate sunt un aspect . ant un aspect pur intr trinitat (..] Afrmatifle despre Treime nu oferd nici un punet de spriin pentru gandul potsvit cir Ieraeea iconom a, indreptarca sprelume~adicd ar fine de fina Treimit. Onlti interpretare vorbeste, din contra, despre o doctrita trinitard soteriologicii a Parintilor Capadocieni. Intreaga con- structie argumentativa in sprijinul deofiintialitatii dumnes iestia celor trei ipostasuri nu ar fi decit fundamental teolo- giccare asigur’ o soteriologie autenticd, Motivatia principals a Capadocienilor nu ar consta in formularea unei triacolo- ii filozofice, ci in legatura intrinseci dintre marturisirea Sfintei Treimi si problema mantuirii, Teologul romano-ca- olic Franz Courth serie tn acest context, referitor la Sf. Gii- sgorie de Nazianz: Incercarea sa de claifcare terminologic3, mai ales in domenial Iriadologieiimonente, este determinati de o motivatie dul soteriologich si 2 dovologic. in marursven Tre, Grgore groin vedere in mod esenfil mantuirex oma [1 Acest hu devine evident prin fap c, dat ind constina prfund? Timitarilr putertornoasielingvistce de exprimare, eid adologia spre rugiciune; prin aceasts, mSrturisiea gi teologia se implinese, Desigas, perspectiva doxologici este comuns tuturor Capadocienitor 3G, Rete, Oikonomtia, pp. 334335. Dawe Consent, Trini. dor Script amd Patristik (Handbuch eer Dogmengesthichte Hla), Hezdler, Freiburg i Br. 1988, p. 181SeANTA Tiesto, inane Arus qt RAokur dlivergente privind teologia trinitard ‘vident, aceastd Cele doud interpret capadociana nu pot decat si dea de gandit, ucrare nu va putea oferi spatiul unei dezbateri lorgi pe mar~ ginea trindolngiei capadociene sia receptiri el stiintifice, de ‘aceca ar fi prea hazardat si fornnulm un rispuns propriu. Pu- tem afirma totusi ci ambele intepretiti suxprind, unele din ele ducand la extrem, dowa aspects importante: pe de o parle © distincfie intre relafiile jpostatice vesnice gi lucrarea iconomicd ~ acest lucru fiind esential pent-u combaterea arianismului gi a sabelianismului. Pe de alta parte o perspectiva soteriologi sioarticulare doxologic’ a cuvantérii noastre despre Dumne- eu, Triadologia capadocian’ nu este o constructie abstract a Treimii imanente, asa cum nu poate fi redusd nici la 0 pura doctrind soteriologicé: ea are deopotriva in vedere theologia si cifonontia, ira a le separa una ce alta, Citim de data aceasta 0 voce ortodoxa: ,Persoanele divine nu pot fi gandite, casi cum ar avea o schema relational iniradivina doar pentru sine si o alta, radical diferita de prima, in raport cu tumea, Putem exempllfica acest lueru cu dowd referiri succinte la Sf. Grigorie de Nazianz si Sf. Grigorie de Nyssa. Una din afirmatiile cole mai cunoscute privind distinetia intre theologia gi oionomia provine din Cuvantatea 38 (de ziua sTeofaniei”)* Edesjuns acum cu filozofars despre Dumneze Nu este momen i adSugi cova, deparee tema noasts nu este teologin tls Nowa Veena Haxetson, Ein orthoxtoner Zugang zum Gebetmnis dos dreicinen Gottes. Fragen im Florizont des 21, Jahrhunderts", Cones (D)37 (2001), p.50. Ci. Guccoms px Naziasze, Discours 38-4 (SC 388), Paris, 1990 pp. 104-48, 46 EVOLUTIA contRoveRse! Priv Fiesogue i iconomia, De afl atu’ cind spun Dumnezeu, eu inteleg Ta 151, Fiul gi SfSntul Duh... (Or 35, 8) Pe baza acestui citat nu putem remarca decat prezenta unei distincfii, nimic mai mult, in a cincea Cuvantare teolo- gici, Sf. Grigorie reia aceasta terminologie: deoarece pen: tru el dumnezeirea Sfantului Dub este un fapt indubitabil sio realilate a evlaviei, isi incepe discursull pneumatologic »pornind de la teologie, aplicind aceiagi termeni Treimii” (Or. 31,3), adicd atribuind subiectul din versctul In 1, 9 (,El cera lumina cea adevarati care lumineaz’ pe tot omul...") fi- ecirui ipostas treimic: ,umina cea adevirati” este deopo- triva Tatil, Fiul si Sfantul Duh. Este surprinzsitoare aceasta exegezi ,treimic’ onal era $i este infeles in sens hristologic, respectiv ,icono- mic’. Sf. Grigorie pledeazi aici pentru o exegezs ,trinitara”, respectiv ,teologici” mod traditi- "a versetului In 1, 9, care Era fuming i lumina sé lumin5, Dar o singurd huming, un unic Dumnezeu. {$i acum notam vAzut si propowiduim, cunoscind pe Fi ea fuming din lumina Tata, sin lumina Dubus. Fas teologia scurt gi simpli a Treimi.[..] Noi propovaidaim ce am cunascut. (Or. 31,3) sTeologie” e folosit insa aici in sens dublu: realitatea deo~ fiintarii triipostatice, dar si cunoasterea acestei taine biipos- tatice de estre noi (din Tatil vedem pe Fiul in Dubul Stand). Pornind de la acest text, putem infelege ed pentru Grigorie de Narianz nu se pune problema unei separati abstracte i tre Treimea imanenta gi Treimea revelatiei, aga cum alirma > Cf, Geicome ve Naz 51 (SC 250), Pats, 1978, pp. 276-343, lraducere romaneasc Sr, Gricoxne ve Nazianz, Cele 5 Cutie “eolgice, trad. D. Stoniloae, Anastasia, Bucuresti, 1993, pp. 99-118, en, DiscoursSeana Trem, lithe Arus 91 RAsAntr Leo Scheffezyk in textul mai sus citat. Din contra, teologia _ scurta si simpli a Treimii” potrivit cireia sunt trei iposta~ Suri (lomini), dar un singur Dumnezeu, nu este o specula- fie filozofics, ci Treimea revelati oamenilor. Intrebarea ho- trdtoare ramane: care este relatia dintre aceasta theologia (ceea ce noi astizi numim -riadologie) si oikonomia (adic’ soteriologia”)? O recenti lucrare de master de la Universitatea din Dur- ham, semnati de Zurab Jashi, ajunge Ja concluzia ci pent Sf. Grigorie de Nazianz relailetrinitare din Iucrarea méntu- nu diferd de viata vesnici Liuntricd, ci o reflects in mod direct”, coea ce at insemna, in cazul Duhului, ci ,Duhul se reveleaz in iconomie in cadrul unei relafii cu Fiul si cu Ta tal, relatie care este identicd in mod absolut cu aceea din rea- litatea imanenti a lui Dumnezeu”™. Aceasta relatie ~ aceeasi Ja nivel iconomic si imanenttrinitar ~ este cea de purcedere de la Tatal si sildgluire in Fiul. Prin concluziile sale, Jashi reia - la aproape 100 de ani — afirmatiile teologului rus Bo otov, potrivit caruia ,ordinea is fezi aceasta echivalace si la Atuanstos Viersis, ,Die immanente ‘Trinittist die wdonologische Trini». Die Entsprechung von «Theologia» und «Oikonomiaw als Voraussetzung einer Annherung der Trniatsmodelle vor Ost und West", Une Sota 64,1 (2009), p. 13: ,Generalizind, am putea tenplia termenui de tietogitin Biseriea Veche ca doctrina despre Dumnezeu ¢Treime iar cilowomtia am putea-c descrie drept soteriologia— aici find in- ‘ase capitolele fundamentale hristologia gi pneumatologia.” Asemnitor cexplic tecreni gi Cmsstoruen A, 3ex.2y, Gregory of Naciamzuson the Trinity ‘ani the Knooledge of Go, Oxford University Press, Oxford, 2008, pp. 195-17. Lap. 197, Beeley noteaza: Theo ogiaw este cunoagterea Teli aga cura ‘este ea revelat8 in iconomia divin.” ‘SZunas Jasin, Theologi aid Oibononia, The soterilogiea grou of Gregory 3's Trinitarian theology, Master Thesis, Univeristy of Durham, of Nazia 2010, p.94 48 Evotvrta controvense: rrivine Fitiogut: toricé a revelatiei reflect taina relatiilor interne ale Treimii”®. Jashi nu ofer’ insi un rispuns satisfcitor privind limitele acestui raport de ,reflectare” a theologiei de catre icononnic, in opera Sf. Grigorie Teologul. El se rezuma la a sublinia distine- fia ficuta deSf. Grigorie intre ,suveranitatea” persoanclor tre- imice gi ,chenoza” lor in lucrarea de mantuire®, accentuand ci aceste doua dimensiuni sunt strans legate una de alta, De aceea, in viziunea lui Jashi, conceptul de ,,stveranitate che- notici” ar defini col mai bine relatia de corespondenta anti nomic’ intre theologia si okowomia la Sf. Grigorie de Nazianz: _structura interna a relatiilorintra-trinitare — care pentru Gii- gorie este teologia in adevératul sens al cuvéntului ~ trebuie descoperitS in revelatie gi, in mod paradoxal, dincolo de ea." in aceeasi directie se exprima gi Christopher Beele critica drept ,clevastatoare”® vulgata patristics referitoare la Sf, Grigorie de Nazianz, potrivit careia tieologia (Dumnezeu in Sine”) ar fi net distinsd de oikonomia (lucrarea lui Dumne- zou in creatie). Devastatoare, pentru ci, vazind astfel lucra- rile, triadologia pirintelui capadocian a fost interpretata in ‘mod traditional ori dintr-o perspectiva subiectivist-romanticS, ‘si V. Bovorow, On these of Filioque” St. Petersburg fin Ib. rusi, -82,citat dups Z Jasin, Thevlogi ad komen, p. 9. ®,Cunose dous distin prinipale inte ee: chomnia x shjires;rs vor bese de distinc cauzate de noi... seri (,quilocutu est per snctos prophets" noe de wa locutus est per prophetas”) cts omit (Filium De in oe de ,Filium Dei tnsigenitunt” $iformele verbale sau topica ferd de la o versiune latind alla Cu toate acestea, ar fi deplasat si vorbim, pe b éifernte nore cin Apusexist deja consinjaunel one iia Crezului latin fat de cel grec. Peter Gemeinhardt trage, » sminologice a versiunilor latine a i concluzie: de la bun i avut acelasi carace .aza acestor pe baza acestei pluralititi te Crezului niceo-constantinopolitan, o alt ar fi inceput, pentru latini, acestSimbol nu er ctosanet” ca gi pentu bizantini Acest luc ar putea in sec. VI-VII, sinoadele de la To- Tako vor introduce adaostlreferitor la ,purcederea Sfantu- Jui Duh gi de la Fin!” in mavturisirea de — in a ifici omeinhardt ar trebui si distingem ma rectfcieiteze hui Gomeinha es multe dimensiuni ale probleme: (1) existenta mai moor ne oluri de credits in Apus (pe lang NC, Crezul Apostolic™, anchor xn Weice uns Notre a Br Nev Yor. 00 7 P vant dsr peé go nani stl” Fa et re Romar Cali =a Stuns pro ter ,sacrosanet” «a explica ,ugurin{a” cu care, sso DieFiygue-Kontroxe Fvowepia conmovenset naivinn Fieiogue. precum si aga numitul Crez Atanasian); (2) lipsa unei tradu- ceri uniforme latine a Crezului NC, bazats in parte pe exis (enta a dou versiuni grecesti in actele sinodale de la Calce- don; (3) chestiunea statutul canonical Crezului NCin Apus si (4) tzu liturgic al acestusi Crez. Pe baza (1) si (2) nu se poate trage conchuzia c& acest Crez.nu ar fi avut un statu canonic, demn de un Simbol proclamat de un Sinod Ecumenic gi con- firmat de altul. De aceea nu cred ed am putea vorbi de consti- {nla unei traditiiaparte a Simbolului niceo-constantinopolitan in Occident inainte de Sinoadele toledane, Aceasti constatare este sustinutd de altfel si de urmtorul fapt: inci din sec. VI ave o serie de versiuni bilingve (greco-latine) ale Crezului din 381, provenite din liturghia baptismal’ romana (respec- liv franc& si germanica), cea mai cunoscut’ fiind versiunea din Sacrameutarivm Gelasianwmn (sec. VI), Aici intalnim o tra- ducere fide a originalului grec (actio III de la Sinodul calce- donian), asa cum va fi fost el prezent in wzul liturgic constan- tinopolitan si marturisit de Sinodul VI ecumenic! Prin urmare, daci versitile latine ,,cdrturaresti” ale Cre- zului NCisi permit o anumiti flexibilitate terminologici, tra- ditia baptismal romana va pistra cu fidelitate textual Crezt- lui NC, $i aceasta pind in anul 1014! in pofida existentei in Apus sia altor Simboluri de credinf’, atat Apusul cat si Ri- Siritul au folosit acest Crez.~ ori in slujba botezului (Roma) ori in cadrul Liturghiei (Bizant, Spania, Galia) - avand con- sliinta universalititii sale ecleziae. lica Disericii Romei deet col mai probabil la sfirsitul see. X,atunci cin in Roma au fost preluate 0 serie de practic ale Biseticii galicane. Ct. J. N.D. Kuuay, Alkireicke Belenntuisse, pp. 418-125,1.4, SINOADELE TOLEDANE ‘Asa cum am precizat, versiunea hispanic’ a Crezului de la 381 prezin’ o forma ,imbogitita” a Crezului niceo-con- stantinopolitan, prin aceea c& pistreazi acele elemente ale Crezului de la Niceea (325}, la care Parintii de la Sinodul I Ecumenic rentuntasera. Sunt prezente astfel urmitoarele ex- presii: Deum de Deo (Dumrezeu din Dumnezeu) si formula hoc est, eiusdem cum Patre substantiae (care este din fiinta Ta- tilui), ca explicatie a renurnitului ,deofiint& cu Tatal” (pre- zent sub forma homoousion Patri). Acestor elemente specifice Crezului de la Niceea (N), prezente in versiunea latin’-his- panic a Crezului niceo-constantinopolitan li se va aduga, in sec. VIL, renumitul Filioque. Merit’ retinute urmatozrele date: al I-lea Sinod din To- edo din anul 589 a marca: intoarcerea episcopilor vizigoti de la arianism la credinta ortodoxa. in marturisirea de cre- int a regelui vizigot Rekkared se spune: ,Spiritus aeque sanctus confitendus a nobis et praedicandus est a Padre et Fi- Tio procedere et cum Padre et Filio unius esse substantiae”™. ‘Acecasi formula o intalnim in al treilea anatematism formu- lat de sinod. Faptul c Dukul purcede de la Tata gi dela Fiud este infeles ca sprijin argumentativ in afirmarea consubstan- fialitSti si a co-eternit&tii Dubului cu Tatal sicu Fiul, E foarte probabil, ca episcopii spanioli si nu f perceput afirmatia pri- ‘vind purcederea Duhului ,gi de la Fiul” drepto inovatie dog- matic’. Aga cum scrie Kelly, ei considerau aceasta formula, drept o explicatie ,indispensabila”, lipsita de orice caracter _revolufionar”: ea a fost privité de ei ,ca un articol al orto- ™G, Martinez Diszg1F. Rooucuez (ed), ConcilunsTeltemio I Regis profes fei, MHS. vol V, 19%, p55. 74 Evorvpia comraovensss parvo Finsogur. doxiei acceptat in mod general”. Acest lucru este confirmat si prin faptul - uluitor in sine ~ ci in cadrul aceleiagi martu- risiri a regelui Rekkared in care se afirmi purcedere Duhu- Jui de la Tatal si de la Fiul” este citat in intregime si Crezul de la 381, desigur, in forma sa initial, potrivit céreia Duhul purcede ,de la Tatil”! ‘Termenul Filioque ca atare va aparea in anul 638, la al sase- lea Sinod toledan’ (, de Patre Filioque procedentem utriusque esse Spiritum”, cu explicafia ci , unus ex utroque procedit”, unul purcede din cei doi), iar in anul 655, la al optulea Sinod din Toledo se va face pasul hotirator si bogat in consecinte de introducere a expresiei , de Patre et Filio procedentem” in Crezul niceo-constantinopolitan,” ‘Aga cum accentueazi si Peter Gemeinhard®, sinoadele toledane nu au oferit o explicatie teologica pentru introdu- cerea et Filio, respectiv Filiogue in Crez. Daca celelalte ex- presii specifice versiunii hispanice a Crezului de la 381 se explicd prin prezen{a lor in textul Crezului de la Niceea (825), in schimb afirmatia referitoare la purcedrea ,si de la Fiul” reprezint8 o noutate absolut fata de simbolurile de cre- & anterioare. Citite impreund, particularitafile termino- logice ale Crezului toledan accentueaza o orientare trinitara esenfialista: aga cum Fiul este nscut din fiinta Tatilui, aga si $fantul Duh - pentru a fi deofiinta cu cei doi - nu poate PEIN. D. Kez Alri Bete, . 56. * Conc Toetnumn Vi MES, vol. V, p. 298 "Acexstinovafe vai preluatldeSiodul I din Braga (65), precum side cttre Sinodul XI din Toledo (681). Doctrna File va primi confic- snc eonclare gin alte zone geograice:Sinodul de Ia Hetield (6791680) vexbeje de parcedere a Dull dele Tals de la Ful in chip de ne- sit, ,precum au invijat sini apostoli gi profi! CEP. Genmanato, Die Filaque-Konroerse, p86. 75Seana Taeoe, five Arus gt RAsAnr si purceada decat din amardoi, adici din fiinfa comuni a Tatélui si a Fiului. Doctrina despre purcederea Sfantului Duh gi de la Fiul era o noutate in istoria conciliar’, ca tez circula insa de circa 150 de ani in teologia latina. inci de la inceputul sec. V (tra- tatul De Trinitate a fost inceput in 399 si finalizat in 420-427), Fericitul Augustin va inaugura, cu diferite argumente, invi- {Stura purcederii Sfantului Duh de la Tatil side la Fiul. Doar familiaritatea episcopilor spanioli cu teologia trinitaré augus- ‘iniand poate explica siguranta cu care ei anatemizeazi pe cei care nu recunosc purcederea Duhului de la Tatal si dela Fiul” alta explicatie, oferit’ de Garrigues, dar carenu este pre- Iuati de vulgata cercetirilor contemporane, incearcé si demon- streze, pe baza unei epistole a papei Leon cel Mare din 447, ci doctrina purcederii Sfantului Duh de la Tatél gi de la Fiul, respectiv , de la ambii” (PG 54, 680-681: ,alius qui de utroque processit”) fusese preluati deja inaintea Sinodului IV Ecu- menic de catre episcopul Romei si afirmati conciliar intr-un sinod antipriscilianist spaniol (primul sinod toledan) in ace- Iasi an 447. Prin urmare, aceasta doctrind ar fi fost deja impa- mantenité dela inceputul sec. V in Apusul latin, iar sinoadele spaniole nu ar fi avut rolul inovator pe care i+] acordé autorii ortodocsi. Teza sa, potrivitcireia Filioque ar fi fost ,preluatin mod unanim de catre Roma ji celelalte Biserici occidentale”® *Sinoadele din Toledo au stat foarte puternic sub influenta teologiet ui Augustin intermediat& de oporcle lui Fulgentius de Ruspe (foarte ras- ppandite in Spania) side cele ale Ini Isidor de Sevilla. Cf. T. Hamwenatsr, 1 Die Vaterschaft Gottes nach den £ymbola von Toledo", in Y. = AxD1A,P. Leanose Morriciren (ed), Gott Vater und Schipfer Forscher aus dem Ost ured ‘Westen Europes an den Quelle des gemeinsanien Glaubens, Tyrlia Innsbruck ~ Viena, 2007, p.317. "9]-M. Garnicues, Procession el elporése du Saint Esprit, p. 363. 76 Evouvpia conraovesses PRiviNv FiLiugue. cu mult inainte de epoca lui Carol cel Mare nu este contfir- ‘mata insi de Simbolurile de credint& romane din perioada sec. V-VIII, Teza lui Garrigues este, de altfel, infirmati de alti teologi romano-catolici*, care accentueazi, din contr’, tocmai consensul de matturisir triadologica si de formulare a aces- ‘cia existent intre diferitele provincii bisericesti,risdritene si apusene, la sfargitul sec. IV —inceputul sec. V. 1,5. TEOLOGIA TRINITARA A FERICITULUI AUGUSTIN: Augustin va fi nu numai sursa de inspiratie tacit a sinoa- Aelor toledane, ci si autoritatea patristic de care se vor servi ‘ai intai teologii carolingieni, mai apoi cei scolastici, pen- tru a demonstra autenticitatea si corectitudinea dopmatick a adaosului ,si de la Ful”. De asemenea, in Rasatit, de la Fo- lie pind la teologia ortodoxa contemporang, Augustin trece drept parintele teologiei Filioque®, iar teologia sa trinitara "A se vedea, de pilda, afirmatia lui Eomunp Scutinx, Okumenische Degli Gtingen 183 pp DSL Spr stale Wore Gnbiciogiaktuden higetueneninied Sen ee lane Gems a Aandi Aicsonh ck ga Rows Dumas, inca depursanepie ae cone foldietaat criss oad ice Dahuiui dela Tatil dela Pulver las Ts Actoreteen Der tesgen cn thearchisken Ges Eine Unterucen der Flue Frage aon Ph” “De int Nanderout capac Cote an ee O chest wal dct ete egal de ni oe stan! dckne Jemrbged Goges teehee isi cso lalate de Pats Os Se eee 7SPANTA TREIME, INTHE Aros 51 RAsKarr rept momentul hotdrator alarticulétii diferite, ne-capadoci- ene, a dogmei trinitare, si, prin urmare, inceputul instraind- sii teologice dintre Rasarit siApus. Faptul ci, in pofida aces- tei vulgate hermeneutice, Augustin a fost receptat de autorii bizantini (vezi dezbaterea privind influenta teologiei augus- tiniene asupra Sf. Grigorie Palama, declansata de Flogaus in anii 1990®), prin traducerea efectuata de Maximos Planudes (cf. sec, XIII), arati ci aprecierea teologiei trinitare augusti- niene necesita un efort mai mare de diferenfiere, Sunt multe chestiuni care ar trebui clarificate, de o parte gi de alta, pen- tru a ajunge la o infelegere adecvati a doctrine’ trinitare au- gustiniene in intregul ei si, mai apoi, pentru a stabili inter- pretarea sa privind purcederea Sfantului Duh. Teologia trinitara a lui Augustin este construita pe Crezul Niceean, ea pistrind — datorita prezentei puternice a aria- 7B273BA, nu sunt deloc intémplatoare si nu au in vedere numai planul jonomic, ce insriu in cadrul une trai latinetriadologice,potivit ‘ircia prin ,procedere" seinfelegea atit ,proienai” (trimiterea conomic8 a Duhului) cit gi ekporeusthai”(purcederea vesnici) De aces, in viziu- nea lui Garrigues, Augustin nu arf un inovatorinaceasté direct, ci con- Linuatoral une teologi deja existente ‘Richard Flogaus a aritat f Grigori Palama a cunoseut foarte bi- tata augustinian ,De trinate”, preluind anumite teme august iene: R. FLocavs, ,Der heimliche Blick nach Westen, ‘Zur Rezeption von Augustinus De trnilate durch Gregor Palamas”, Jairiuch der dster- seichischen Byzantnistik 46 (1996), pp. 275-297; R. FLocavs, »Palamas and Barlaam Revisited, A Reassessment of East and West in the Hesychast Controversy of 14th Century Byzantium”, SYTQ42 (1998), pp. 132.0 pri vire de ansamblu a prezenfei lui Augustin in teologia bizantnd ase vedea Ja Atrons Font, ,Augustinusim Orient’, Zitsdri fir Kircengeschichte 110, 4, 1999), pp. 292-314. Coneluaa sa este urmdtoarea: ,Degiinfluenta |i Augustin in teologia ortodoxeé bizantine armas una foarte redusS cla reusittotust pe alocuri si dobandeasc& recunoagterea de care s2 bu curat in Occident de la bun inceput.” (p. 313}. 8 Eyouuyia conTRovenser paivinn Fittogue.. nismului in randul gotilor—un caracter antiarian.** Contro- versata rimane intrebarea, daca Augustin a cunoscut Cr zul niceo-constantinopolitan si La receptat: in timp ce voci izlefe® afirma ci ar fi cunoscut nu numai teologia capa- docian (icra confirmat in multe studi, ci si Crezul de 1a 381, majoritatea cercetitorilor neagi acest lncru.® Acest fapt explica de ce Augustin articuleaza ~mai ales in operele sale antiariene tarzii (Contra Maximinum, din anul 428) ~ 0 teologie trinitard pornind de la articolele Crezului niceean de la 325 care nu se mai regasesc in Crezul niceo-constanti- nopolitan: din fiinta Tatélui $i Dumnezeu din Dumnezeu. Fap- tul c& Parintii de la 381 au renuntat la aceste formuléri = ceene se datoreaza polemicii cu Aetit si cu Eunomie, care dezvoltau teologia ariana pornind de la , fiinta nenascut3” Ef ema opec ates : rocoto al Agua cpinde ‘moles Cnn ero erm inal 9), Calaocam ii ir oe coat ptaee ren papal sna sinc ali eg Cate aoy Aran Gu ee cop ce cane ‘tome pobre VF Dea rn aio ia Shen rng Paden ok “is senting ress osc Pea (Cie, Busi Cees Ana, Marl de Arc Vsl ca Nave Cre danse ene ke og ee Kt nd earn monn fn «Desay Stes Tg 07 pp 9 Gap tabi husinemtne scr inestce an ving tp celeste sen ite rolls depo eps slo mandnd una limitats oni eM Gmcmoo De Fl : Degen 0 wanes Sibel din38 pt exc st pe ape orks meno ‘ati datoritafeluluin care Augustin areceptatcurentullneonicecan’” 79‘Spans TREINE, INTRE Apus 91 RASKAIT ‘a lui Dumnezeu, atributul de ,nenascut” fiind pentru ei ga~ rantia simplititii divine, la eceasti fiint’ neavand partici- pare decat Tatil. Fiul, ca ,niscut din Tatal” trece, in viziu- nea lui Eunomie, ,de la nefizntS la fiinfa", prin urmare nu poate fi decit subordonat ortologic acestei fiinte nendscu- te. in fata acestui sistem esentialist-subordinationist, capa- docienii au constientizat posibilul rise al formulei din fiinta Tatélui® din textul Crezului de la Niceea: nu fiinta divina poarti atributul de ,nenscut”, ci persoana Tatalui, Prin ur- mare, distinctia atributiva seface intre ipostasul Tatalui (ne- nascut) si cel al Fiului (nascut). Aga ia nastere, la Sf. Vasile cel Mare, disjunctia termino.ogica intre hypostasis gi ousia — pana atunci aproape sinonime, Augustin isi recunoagte fa- tis incapacitatea de a infeloge aceasté distinctie dintre ousia silypostnsis (De Trinitate V.810), el accentuand si caracterul relativ al termenilor latini ~‘ntre timp consacrafi—ai teolo- giei trinitare: persona, substnatia ete. Gemeinhardt a dezvoltat, pomind de la aceasta stare de fapt, urmatoarea tez&: Augustin nu recepteaza precizarile ca- padociene (desi cunoaste discursul eunomian) sisi constru- jeste o bun’ parte a teologie triitare pe interpretarea sub- stanfialistd a Treimii, pe bazaformulei niceene (325); din fifa "= Ver| studi hui M. Neanry, Studivintroductv.Teologie metafizich ‘secoul al Vela: Sf, Grigorie de Nyssa versus Eunomie al Gyeicului, in Griconte oe Nrss,fapotin Iai Eunomiediibilingv, ed de Adrian Muraru, Polizom, fag, 2910, pp. 19-8 ® Crezal de la Niceea rime ined valabi in fonma sa iil tues confirmat de Sinoadele ecamenicecarecteazAatat Crezul de la 525 cit gi Crezl dela 381, Formula nceeand,touestne es oust tou Patras” seep sesle tit aS. Vasile el Mare (ep. 1252 cit ila SE. Chirilal Alexandre (ep ad Nestor), Ver un egistes al maturor patristic referitoare la Crezal dea 25 la G.L. Doss (ed), Isiivlo Nice di Constantine Fiisione eitia (TRSR 2), lender, Freiburg i. Br, 1967, p. 228 si politic 80 EvoLUTIA conTRovense: paivinn Firrogue Tatilui Discursul augustinian este urmatorul: egalitatea de fiinfa (substantia, essentia, natura) dintre Tata si Fiue asigurata de afirmatia niceean’ ci Hristos e din fiinfa Tatil / de Pa- tris substantia genitum” (vezi Contra Maxinsinum IL,14.2: PL 42, 771), adica , Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumini ' Infelepciune din Intelepciuine, Fiinta din Fiint&” (De Trinitate XV, 14.23). Acelagi lucru raméne valabil si pentru demonstra- rea consubstan{ialitafii Sfantului Duh — lucru pe care capa- docienii |-au ocolit, pentru cA distinctia dintre Fiul si Sfantul Duh; mu ar: mai fi fost decat cea dintre un Fiu gi un alt Fiu. De- sigur, si pentru Augustin, Fil este unigenitus fils, find stabilita atat la nivel mseieceage ee _gencrato- processo), et si prin ,precizarea”, bogatdin conse- inte, c& Sfantul Duh purcede de la Tata si de la Fil. Un prim clement care duce la afirmarea augustiniand a purcederii Stantului Duh de la Tatal $i de la Fiul va fi deci acest ,esentialism” antiarian, despre care Ioan I. Icé jr. scrie: -trnitologa lating, lipsindi prineipiul de echilibru intre fing stipostas al ,monarhiei” Tatu, a alunecat datoriétendinfe sale excesv antariene int-o suprasolicitare a momentului uniesenfia- lita divine, supralicitare ce periliteazd real distintia eal dl versitate ipostatid in Treime” ‘Teologii ortodocsi (incepand cu Vladimir Lossky) vorbese de aceea despre dou traditiitrinitare distincte, una capado- ciand, care pomeste de la cele trei persoane, accentuand mo- __*Teza lui Gemeinhardt clacfcd un aspect al teologeltrinitare augus- tiniene, nu poate oferiinsi cheia nfelegeri lui, deoazece, in tratatul De tr- nilate formula yde substantia paris” mu joacd decit un rol secundar. Vezi critica lui Kany: ,Concentrarea asupra formulel edin finfa» nu corespuan= de realitaiiistoricoteologice.” (R. Kany, Augustin Trnititsdenten, p. 121), "Toaw LIck ye, Mystagogia Triniats, p. 101 srSrgera The, seas Aus gt RASKRIT narhia Tatélui, si alta latin’-augustinang, care pomeste de la esenta (fiinta) divin, Primul care a formulat aceast& schema a traditiilor trinitare a fost un teolog iezuit francez, Théodore de Régnon (1831-1893), care in opera sa ,Etudes de théologie positive sur la Sainte Trinité” a vrut sé eatraga atenfia asupra liniei capadociene a doctrinei trinitare crestine. Pornind de la Régnon, sa incetitenit discursul despre aceste dous linii dis- tincte: una ,iconomic3”, care articuleaza teologia trinitara in- cepind cu cele trei persoane (Tatil, Fiul,Sféntul Duh), si alta ‘mai degrabi.,imanenté', careageaz’ pe primul loc realitatea — mai degraba abstract —a fiintei divine, din care se disting apoi cele rei ipostasuri. Desi aceasti schema poate oferio prima ori- entare in triadologia crestins, ea nu corespunde intru totul in- tentieitriadologice a PSrintilo:,greciglatini, avutiin vedere. Ca replica, majoritatea cercetitorilor augustinieni occiden- {ali (exist doar voci singulare care sustin teza esenfialismu- Tui augustinian®) rispund prn urmatorul argument: Augus- tin nu igi incepe teologia trinitaré pornind de la essentia, ci de la aequalitas personarum, de la ‘aptul c& persoanele divine sunt “fmpotriva schemei lui Régnon (eologia occidental —teologia sub- stanjo, a units teologiarisiitean’— teologia persoanei, « Treimi) sau formulat nenumérate obieci Veai de pildi: Guistatn Larowt, Peaton contnatre Dieu en Jésus-Chrst? Prosématiqu, Cet, Pars, 1969. Eowunp Hite, ,Karl Rahner's ‘Remarks on tte Dogmatic TreatiseDe Trniate an St Augustine” in Augstnin Studies 21971), pp. 67-80;alteepere ibiografic se gisese la R. Kany, ugustinus Trivilsdenen, pp. 324-30, Interpretarea Jul Augustin ofets de Lossy gi Meyendonf, poiivitcrora acest, in ca- rl unui demerstriadclogicneopletonic-senfalist, rafionalistine-apofa- tie arf dagradat Duh lo simpli cela fnre Tat gi Fiu,econsideratt dle Roland Kany drept o ,carcatuth a tratatului De triniate”, ea necores- ppunafind textuai in sine (R. Kaa, AugustinusTrnitsdene,p. 224). Cl. Carmenont M. LaCUGNA, Ga for US The Triniy and Christian Lif, Harper, San Francisco, 1991, p. 214 cos Bvowuyin CONTKOVERSEI PRIVIND FILiOQUE... egale side aceeay fin Dintre acestia merits menfiondim ees Ayres (200 care incears demonsiee xem lifcdnd diferitele etape ale operei augustiniene, c& A tin nu este un , esentialist” oe 3 {ndzeptit, De fap el exude in mod conscient orice ast de cctermdac creme eae eae mer taapaensacmsnnee, aie pre 0 substanta in care sunt cuprinse cele trei persoane om ext Comparand cele dou’ interpretari ale metodologiei trinitare augustiniene, este evident cd ne aflim in fata unei controverse hermeneutic cu pufine sanse de armonizare. Profesorul miin- chenez Roland Kany, care a rezumatintreaga cercetare augus- tiniana in jurul tratatului De Trinitate, vorbeste in acest caz de un cerc vicios, Opinia sa est cd, presupusa opozitie dintre in- ee trinitard greacd sicea latina este un cligeu, care impie- ick o infelegere potrivita a operei De Trinitatea lui Augustin”, Lewis Avms, The fundamental gusin s Avais, ,The fundamental grammer of Agusine’s Trinitarian ‘Tecloy noses Doout, Gaon nuns (2) apatandaotn Essa in honour of Gerld Banner, Routledge, London, 200, p.67.O cond 2e similar citm ln Many T. Cuan, De Trntte, The Cartridge Connon ‘oAugustne, Cambridge, 200, p. 91 Prmul care aincercat s&ofereoprivite mien anna ener ean accentuind faptul 8 aceas- nh eentpa ap te vioitatea prsoanclor, rientare soteriolgicd) decit sa creut fot Basi Soe (dex ti se din una: Mian Catt Sta ar Exegese und sur Trntslelve in der Alen Krce Stadia Anselmiana Herder, Roma, 198, mai als pp. 15-20. eneiniiid 7. Kany, AugustinusTrnisdenten, p30, O ted gi mai radical in ‘cet sens fst formula de JamesP. Mackey nan 1981, car, analizand 83‘SpAnera Trine, irae Apus §1 RASKAIT Lasénd aceasti controversi deschis’, trebuie mentionate {ned cel putin dow’ aspecte, pentru schita satisfécstor bazele pneumatologiei augustiniene caracterul relational-comunio~ halal Sfintei Treimi (de unde Sténtul Duh este definit ca donut al iubirii dintre Tat’ si Fiu) si amprenta analogic-psihologicd folosit’ in descrierea relatiilor dintre persoanele divine (me- moria—intelligentia —voluntas/smor/caritas). jn vederea demon- striri limitelor metodologiceale discursului trinitar augusti- nian, atentia teologilor ortodocgi afost si rAméne directionata spre analogiile psihologice privind Sf. Treime. Cu toate aces- tea, central pentru teologia lui Augustin este, de fapt, para- digma iubiri Sfanta Treime comuniune destvarsita).Tre- imea este descrisi ca un eveniment de relatie iubitoare intre Tat si Fiu, Sfantul ‘Duh fiind darul comunal acestei iubiri. Re- latici treimice in sine (ad invizert) ii corespunde o relatie spre creatur’ (ad creaturam). Sfantal Duh ca ipostas este astfel da- ral lui Dumnezeu (donum Dei) in sens dublu: pe plan intra- trinitar el este identificat cu semnul iubirii dintre Tata ¢i Fiu (Gfantul Duh este ,o anumiti comuniune inexprimabilé a Ta- {lui gia Fiului”, cf. De Trinitate V.11.12), care il sufla apot in lume, Asupra aspectului comunional-agapic al triadologiei augustiniene vom reveni. ‘Cum ajunge ins Augustin la airmarea purcederii Sfatu> Jui Duh de la Tatal side la Fiul, data fiind referinta Scripturit poze late de Apus (del Tatil gi de la Ful") de RAshit (numai de In Tata”) in chestiunea purcederiiDuhului,sjungela concluzia ob ambele caiar indica direti gresite,respectiv ck ambele chi seizbesc de aceeagidi- fultate fundamental: relatia inte Treimea imanenté sea iconor ‘viriunea lui Mackey, nici Grigori de Nyssa, dar nici Augustin mu ar fire ‘sit distng® claral treia (posts de celalte dows. Necesar arf in vii yeaa, un impuls ou totul noun tiadologie. CE. James P- Mackey, The Holy Spirit: Relating te Divergent Apyronches of xsd West 1981, pp. 256267 84 EVOLUTIA CONTROVERSE! PRIVIND FILIOQUE... cA Duhnl ,de la Tatal purcede” (In 15, 26)? Unul din textele cele mai graitoare se giseste in lucrarea antiarian’ Conira Ma- xximinium, redactata de Augustin spre sfarsitul viefi- Din Tatal este Fiul, din Tatal este Sfantul Duh: unul nascut, celalalt paces. Acela est Ful Tati, din care a ns, in timp ce Du Pate amingry prs pureds mica ‘nam Ful vorbeste despre El spine El [Duel] -purcede des Th [e326 pote Title cedar cee (quoi Ptr processions us satan), Ce care nase spe fii Lai prin nagtere gi faptl ca Sfintul Duh si purcead fut tia de po procere Spirits ence). Penta cB da nt 3 pureede gi dela El {dela Ful, nu ar spune uceicilr si ua Di hl Sfnt” [In 2022} lea dat Dual prin suflare, pentru a arta cB acestapurcede se a El. (C. Maxi. I 141: PL 2,770) Din acest citat devine evident cat de strdns este legaté teza purcedarit ‘Sfntului Duh ,de la Tatal si de la Fiul” cu iden- tifcazea planului purcederii vegnice cu cel al trimiteri tem- porale, Echivalarea semantici a afirmatiei din Ioan 15,26 cu episodul suflarii Duhului Sfant peste apostoli arata nu: Tamia carenfele argumentului biblic augustinian, ci si consecintele confuziei dintre theologia si cikonontia. Acest Iucru e valabil $i pentru tratatul De Trinitate, puternic ancorat in exegeza biblic. ‘Teza purcederii Sfantului Duh de la Tatal gi de la Fiul e determinati la Augustin side incercarea de armonizare li- niara intre Toan 15, 26 si Ioan 20, 22, in lipsa unei distincti clare intre purcederea vesnici a Sféntului Duh, ca ipostas, si trimiterea lui temporalé, ca Mangaietor.* Augustin nu im °FLa aceasta se adaugo at difculateterminolgicS. Augustin fol manne nge {loan 15,26), cl gin cazul ,2dmislr” Fru, Dat ind faptl & proceso ruarels elocootae exci pneumatologic (a cena de grecescl loots) eli puneintrebacesasupra flu incae tebe distin proces 85Scinera Tasna, fers Anus gt Risknir terpreteazi insi suflarea Duhului peste ucenici dupa invi- ere (loan 20,22) ca impartasire a Sfantului Duh ca persoana, ci ca suflare a darurilor Sfantului Duh. Aceasta precizare il situeazi, peste veacuri, maiaproape de Sf. Grigorie Palama, decat de teologia latina medieval a particip&rii omului la natura divin. Cu toate acestea, pentru Augustin, ,necesi- tatea” logic’ de a stabili o corespondent& direct& intre tri- miterea temporal si purcederea vegnicd, intre oikonomia si theologia este pentru Augustin atat de puternici, incat el nu poate interpreta Ioan 20, 22 precum si locurile similare care vorbesc de un Duh al Fiului, cf. Gal 4, 6), decat ca expresie istoricd a purcederii vesnice: ,,suflarea trupeascd... avea ro- lul de simbol, pentru a arta cd Sfantul Duh nu purcede nu- ‘mai de la Tatal, ci gi de la Fiul” (De trinitate 1V, 20, 29). Argu- mentul de baz augustinian pentru purcederea Duhului de Ja Tatal gi de la Fiul este prn urmare unul biblic, sub cheia hermeneutic a corespondentei intre ,Treimea imanent&” si .Treimea iconomica”. Toate citatele biblice prin care Augus- tin vrea si dovedeasci purcederea Duhului ,de la amandoi” (ab utroque) se xeferd insd le actiunea Sfantul Duh in icono- mia mantuirii: Mt 10, 20, In 15, 26; In 14, 26; In 20, sal 4, 6 (cf. De trinitate XV 26, 45). Reiese de aici faptul ca tnceptul diferenfelor triadologice rit si Apus se datoreaza si unui tip diferit de her- biblica. In timp ce Augustin este adeptul unei exe- geze liniare ~ in care toate referirile nou-testamentare pri- vind relatia dintre Hristos si Sfantul Duh trebuie sa intre in acelasi registru teologic — Patiniii Capadocieni citesc aceleasi pasaje biblice diferentiat, pornind de la principiul c& lucrarea sioaFiuhi de proceso a Duhulul Rispunsul su este 5 ,Duul purcede din do, in timp ce Fiul numai in wml (Ain Tal). VeziJ-M. Ganstouss, Procession et ehortse du Saint Esp, pp, 355-386, 86 ByouUyIA CONTROVERSHA VKIVIND FILIOQUE Tui Dumnezeu in lume (lisus Hristos sufla Dubul peste apos- toli, Duhul sfinfeste, déruieste harisme etc.) trebuie distins’ de fifa lui Dumnezeu, Un element care nuanteaz’ pneumatologia lui Augustin, diferenfiind-o de filioquismul ulterior al teologiei apusene, este precizarea ci Sfantul Duh purcede ,in mod primar” de Ja Tatal si, doarin masura in care Tatil daruieste tofu! Fiului, se poate vorbi de o purcedere a Duhului gi de la Fiul. Acest principaliter este 0 portité de salvare a monarhiei Tatilui: InStnt Treime, numa il estenumit Catal Durnezeus ‘numai Duhul et mit Darl li Dumneseu loin Det mo ‘mai Dumezou Tatil Acla din Care este nscut Ful dela Care pureede Duhul in mod primar (rncplier) Adaug sin mod pre rac! petru cl fant Duh purcedeg deal dat Luli dot aceasta tot de la Tad, in sensl cl El (ll) a 8 avut fn gt rue fdefint nc acest er tt cence Tat a dat Fl dha prin nastere. Aga dec La miscut Tall pe Fu, caida cesta pureed dar! comun g pent ca fental Duh oe Duhul axndnduror pits snc eset andor), (De inate XV 1728 ves XV747) Exist destule locuri in De trinitate care subliniaza rolul Ta- tlui drept obarsie primar a Fiului gi a Duhului Stant, incer- cand un balans antinomic intre purcederea ,de la Tatal si de {a Fiul” 5 calitatea TatSlui drept prim /singur izvor al Treimii De pilda, in De irinitate (IV 20, 29): , Acela Care purcede de Ja Tatil si de Ia Fiul provine de la Cel din Care se naste Ful’. Augustin este negresit initiatorul tezei referitoare la purcede- +ea Sfantului Duh de la Tatal si de Ja Fiul, el nu este insi to- tusi un teolog ,filioquist”, in sensul fixarii teologiei trinitare asupra acestui aspect, aga cum va fi cazul la teologii carolin- gieni saw in teologia polemic anti-bizantin’ de mai tarziu. 87SrApera Trem, firms Anus gt Risknrr Putem prelua concluzia lui Oberdorfer, care scrie c& Augus- tin a dezvoltat ,pe fundamentul Crezului Niceean o invat- turd trinitard distincta de cea a capadocienilor... care a facut posibil pentru prima dati Fiioque.”” Pe langi terminologia triadologici traditional, Augustin foloseste insa si o terminologie comunioriala: a ,purcede la ‘Tatil (si dela Fiul)” este pentru Augustin sinonim cu ,fi da- ruit de Tatil Fiului”, respectiv cu faptul de a fi daruit de Tatal si primit de cltre Fiul (cf. De trinitat 5.14; 1V.20.29). Aceasta terminologie (definitia Sféntului Duh ca donum este prezenti deja la Novafian 5 Ilarie de Poitiers) vine si susfind din alti perspectiva teza ,purcederii de la Fiul’, situand-o totugi in ‘a total alt context decat cel al teologilor ,filioquisti” de mai trziu. Aici se deschide un spatiu de dialog intre triadologia risiriteand si triadologia lui Augustin. Caracterul ipostatical Sfantului Duh sti, pentru Augustin, sub semnal iubirii Sfan- tul Duh este ,al Tat8lui si al Fiului”, pentru ci El reprezinti iubirea dintre cei doi, darul reciproc al relatiei de iubire de- sivarsita dintre Tata gi Fiu (¢f. De Trinitate V.11: ,Sfantul Duh este un fel de comunine inexprimabilé dintre Tata si Fi”). Ficdind analogie cu iubirea dintre oameni, Augustin incearci si demonstreze cé si in Sfanta Treime exista un iubitor (Tata), ‘un iubit (Fiul) gio iubire (personalizata de catre Sfantul Duh, CE, Brann Osenoonren, Fille, Geschichte und Theoloie eines dlumeni- che Problems, Vandenhhoeck & Ruprecht, Gatingen, 2001, p. 107, Distinetia Snire pneumatologia augustinian’ s filloquismul de mai tarziu deavoltat de toologia apuseani este sublinialé side: J. Raratncsr, Der Hellige Geist als communio. Zum Verhiltnis von Paeumatologie und Spiritualitit bei ‘Augustinus", in C. Hermanns, H.MCntew (ed), Eyfneng und Thelogi des Heligen Gestes, Kise, Hamburg, Viinchen, 1974, pp. 251-232. M. Hapa, Die Selisteschlepung des dreiinigen Gots, p. 142. 88 Evouvpia conmnovenser mivinsp Frti0gue.. El find iubirea care se cunoaste pe sine, ef. De trinitate IX.2) problema a acestei analogii la Augustin - si a intregii me- tafore a Sfantului Duh ca dar (donum) — este c& prin ea Duhul se obiectiveaz’, riscd s4 igi piard consistenta ipostatica. Mai mult, asa cum va argumenta peste secole patriarhul Fotie, se pune intrebarea: daci Fiul primeste in dar privilegiul co-pur- cederii Duhului, atunci Duhul este privat de ocalitate a deofi- infialitatii (privilegiul de a fi impreun’-obarsie pentru un alt ipostas), care il situeaz automat pe o treapta inferioara fata de primii doi (cf. Fotie, Mystagogia 38: PG 102, 320). La Augustin trebuie retinut totusi acest context comunio- nal (Sfanta Treime ca eveniment al iubiri), un element unde el se intalneste, peste secole, cu teologia iubirii a Sf. Maxim Mirturisitorul, respectiv cu teologia trinitara palamita. De asemenea, vom regisi aceeasi idee, chiar dacé nuantata, in triadologia lui Dumitru Sténiloae, Exist desigur anumite li- mite ale acestei corespodente intre metafora trinitara a iubirii a Augustin si traditia bizantind: in timp ce pentru Augustin, iubirea devine un termen absolut de descriere a viefii trei- mice, riscind transpunerea unei realititi umane in sénul in- fabil al Sfintei Treimi, in teologia bizantin& (chiar si in cazul Sf. Grigorie Palama), paradigma iubirii e un fel de pandant al apofatismului. Ne reintalnim aici cu aceeasi problema de baza a distinctiei intre theologia si oikonomia. E de refinut c& in aceasté pneumatologie a darului, Augustin sustine 0 cores- podenti strénsi intre planul purcederii vesnice a Duhului si planal trimiteri sale iconomice: Daca deci darul areca inceput diruitorul(..), atuncitrebuie si re- ‘cunoastem cé Tatil si Fil sunt principiul Stintulat Du, mu insé a doua principi, ci aga cum Tatal si Fiul sunt un Dumnezeu si jn relafie cu creafia un Creator si un Dom, tot aga sunt ei in privinga 89‘SpANTA TaEIME, [vie Arus 91 RXsAnIr ‘sf2ntului Duh un principia. in relatie cu creatia, Tatil, Ful gi Stan- ful Duh sunt un prineipi, aga cum sunt si un Creator gi un Dum- ‘nezeu. (De trinitate V.14, vezi st 1V.2029) ‘Andrew Louth comenteazé cu referire la acest subiect: Ceea ce permite doctrineisale despre iubire si devind o punte ntre then conor est faptl, cb Augustin Incepe cel putin a8 rise pare, siisimagineze Treimea drept o comuniune de indivi jubitor, Treimea devine astel un Sbiect al speculafci umane: ne flim astfel pe drumul cre un anume tip derofiane mitologic a ‘Treimil[,..j Doctrina apefatick a Treimil pe care o gisim la Paring Gres pistreazi distant at3 de asemenea specelai i acesta este din punetul meu de vedere un avantaj {in privinfa temei de fafa —relatia dintre theologia gi oikono- ‘ig — putem concluziona cé lipsa unei reflectii aprofundate (atatla nivel exegetic, cAt sila nivel sistematic) privind rapor- tulcelor dou’ este una din premisele principale de formulare a dublei purcederi a Sfantului Duh. Nu este vorba de lipsa ‘unei distinctii terminologize (Augustin cunoscdnd distinctia fntre theologia si oikonomia, pe cate o preia prin notiunile la- tine res actornae si dispensatio temporalis congrua sau res tempo- rales), ci de metoda deducerii unei teologii imanente a Sfintei Treimi pornind de la afirratii care vizeaza planul temporal, adici al operei de méntuire a omulwi.® Iconomia este pentru A. Lovrn, Low and the Trin, pp. 15-16 Dependents intre acest prrcipiu metodologic gi doctrina despre pur- cederea Duhului,de la Tatil gi de a Fil” este confirmati side Basil Studer, ‘unul dintre cunoseitoriiconsacrafi ai operei augustinione st un apitor convins al teologiei Filiogue: ,Aplicaie cele mai importante ale axiomel potrivt cireiaoikonomia reveleazi theologia se regisese in teza fundamen {ald a Jui Augustin, cf numai Fal a devenit om, aga cum reise din doe trina Filioque, prea putin prejui8 astizi in cercurilecatolice” (B. Srvven, ‘Theologin~Oikononsa, p. 597). Din perspectiva ortodoxd vezi G. Maxrzstos, 90 votupa conrmovancer pnivinp Fitiogue. Augustin oglinda perfecta a relatiilor vesnice, trimiterea daru- lui Duhului Sfant de la Fiul cdtre oameni, reflectind purcede- rea fiinfialé a Duhului de la Tatil gi de la Fiul, in vegnicie. De asemenea, darul mantuiri este oglinda darului vesnic dintre ‘Tata si Fiu, care este Sfantul Duh. Prin aceasta, diferenta intre finfa gi lucrarea lui Dumnezeu, intre existenta Sa , fara pri- cind” si lucrarea Sa volitiva (,cu pricin’"), creatoare si man- tuitoare, riscd si dispar’, An pofida acestor critici, nu trebuie pierdut din vedere fap- tul cd Fericitul Augustin este deplin constient de incapacita- tea rafiunii umane de a cuprinde taina Sfintei Treimi, Sfarsitul operei De trinitate ramane o mérturie impresionanta a atitudi- nii de smerenie gneoseologicé, care il insufletea gi pe episco- pul din Hipo, ca si pe ceilalti Parinti ai sec. IV-V: ,Doamne, Dumnezeu Unule, Dumnezeu-Treime, tot ceea ce am scris de la Tine‘in cartea aceasta, adevereste_ si Tu; iar tot ceea ce am scris de la mine, infirmé gi Tul” (De trinitate XV 28, 51, 50-52). 1.6. Sr. Maxim MAnrurisrrorut: PRIMUL RASPUNS BIZANTIN OFERK $I SOLUTIA? Teologia trinitard augustiniand a fost receptata destul de rapid in gandirea apuseani, primul teolog augustinian care introduce de altfel termenul Filiogue fiind Fulgentius de Ruspe (467-533), Fapt este ci ~ fra a sti exact pe ce filierd - ideea Die Anfnge und die Vorusstegn ds iliaqu, pp. 7-44. Ta. Ausxoroutos, Der Ausgos des therchischen Geist, pp. 23-224 "Forcexnus pe Ruse, De File ad Peron 4: CCL vol. 1A, p. 71: de natura Patri et Filiqu proce”, respetiv De Fide ad Perur 7: ,olus de Fair logue incommanitabilatemitate proce” (iden, . 716), onSrAwra Tete, INTE Apus $1 Risinat Filioque devenise cunoscuté si bizantinilor deja din sec. VIL Renumitul citat din epistola Sf, Maxim Marturisitorul citre prezbiterul Marinus din Cipru merit’ redat si aici: ‘Aceia din Regina oragelor (Constantinopol) au atacat scrisoarea si- nodal a actualului Preastnjt Pap8, nu in cea ce priveste toate ca- pitolele pe care ell sri in ea, i doar in privinga a doua dintre ele. Unul se refer I teologe gi spune ck, Duh Sfint ii are pur cederea [ekporesi] side la Fi.” Clalalt se refer Ia intupare. Cu paivize la primul subiect, ef [romani] au adus marturia unanimé a ptinfilorlatini, daria lui Chil Alexandrinul, din lucrareasades- pre Evanghelia Sfantuluifoan, Pebaza acestora, el au arta ci mu rau facut pe Ful cauza Duhului, ei stind de fapt ci Tatil este sin- gura cauzi [min atin) a Fiuli ga Duo, a unui prin nastere sa celulalt prin purcedere (tat ebpreusin], dar au artatfep- ful ed prin El [prin Ful] purcede [proiena], Aste el au pistratuni- ¢atea fini sicentitate ei [romani] au fost prin urmare acuzati exact pentru acle ucruti pentru care gresitsi fe acuzati, pe cind, primi fbizantni, mm. au fost ecuzafi pentru acee lueruti pentru care era corec si fie acuzati [monoteletism, nn]. {n acord cu cere rea voastri le-am cerut romanilorsi traduck ceea cele este specific lor [adick ,si de ls Fil”, nn] in aga fel inct si se evite orice con- fo are puree des} Ee ade degre imu pot reproduce ideea lor into limba gitncuvinte care le sunt strSine, aa cum o pot face in limba lor materi, lucru de care nici roi nu suntem capabil”™ Epistola Si. Maxim este singura dovada cert&a unei diseu- fii greco-latine pe tema Filioqueinainte de anul 767 (sinodul din Gentilly), Dificultiile de a situa teologie pozifa latin’, pe care o apirii Sf. Maxim, sunt destul de mari. Putem banui aici o receptare corecivs a teologiel augustiniene in spafiul roman? La Augustin, Tatil este doar ,in mod primar” cauza "ge, Maan Maaronsrronut, Epistale alte preotul Marinus di Cipra (€691), 1364.8. 92 Evovvpia cowrnoversei pRivinp Fittogue... Sfantului Duh, pozitia latin’ la care se refera Sf. Maxim este ins4 mult mai stricta: Tatal este singura cauad a purcederii Du- hului, Fiul participnd la trimiterea Duhului, St. Maxim acordi,lanivel lingvsitic, crcumstante atenuante Tatinilor, aratand ca Filioque latin poate fi acceptat in masura in care nu se renunta la afirmafia ci Tatdl este singura cauzi gi se accept teologicdistinctiaprezenté in termeniiekporeuesti (pur cederea in vesnicie, ca ipostas, de la Tatil) si proienai (progresia, ‘manifestarea prin Fiul in conomie). Termenul latin, procedere” se referd, in viziunea Sf. Maxim, nu la ekporeuestai, cla proienai, prin urmare, nu la purcederea ipostaticd a Duhului, cia trimi- terea Sa in cadrul lucririi iconomice. Ceea ce impresioneazi este disponibilitatea de a trece peste limitele lingvistice gia sta- tua un consens teologic, in pofida unei diferente de formulare. Atat aceasta atitudine concilianta a Sf. Maxim cat gi dis- tinctille facute de el in cadrul scrisorii tre Marin din Cipru au oferitin sec. XX un punct de plecare pentru diferitele in- cerciri ecumenice de a stabili un acord in privinta Filioque Cu toate acestea, a recurge la Sf, Maxim Mérturisitorul nu poate rezolva automat problema Filioque ~ asa cur propune grabit Edward Siecienski*®intr-unul din cele mai recente stu- ii rezumative privind controversa din jurul Filioque ~ dato- titi simplului fapt ci teologia occidentala ulterioard sec. Vila construit un intreg aparat argumentativ, care a devenit parte constitutiva a triadologiei trinitare apusene. Tocmai criteriul formulat de Sf. Maxim — Tatal drept singura cauzi a purcede- ri Sfantului Duh - este o afirmatie la care teologia romana in- cepand cu see. XI (cea franco-germani deja incepand cu sec. IX) nu ar mai fi putut subscrie. "= Epwaao Sicris, The Flioqe: History of « Dectrnal Controversy, Oxford Univesity Press, NeW York ~ Oxford 2010 / 931.7. OFENSIVA PRO-FILIOQUE A TEOLOGILOR CAROLINGIENI in anul 767, din inifiativa regelui franc Pepin (cel Scurt), are loc in Gentilly (in apropiere de Paris) un sinod la care par- ticip’ episcopi franci si bizantini. Nusse tie exact care au fost temele dezbatute gi care au fost rezultatele discutiilor. Crono- graf francirefin totusi ci s-a discutat,intre romani i greci despre Sfanta Treime si despre sfintele imagini” (inter Roma- nos et Grecos de sancta Trnitate vel de sanctorum imaginibus)®. Desi, cel mai probabil, principala tema a fost atitudinea pe are ‘urma s-0 ia regele franc fata de iconoclasm (impiratul bizan- tin Constantin Viera iconoclast, in timp ce papa Paul I vedea fn iconoclasm 0 erezie), merité refinut’ informafia unei dez- bateri sinodale , despre Sfanta Treime”, care, avand in vedere si mcturia relativ tarzie a lui Ados din Viena (secolul IX), ar fi putut si aiba in vedere problema purcederii Sfantului Duh, ‘Adolf von Harnack a vazut fn acest sinod ,prima controversi cu rasaritenii”™, in timp ce alti cercetitori mai noi"™® nu cred in probabilitatea unei discufii despre Filioque la acest sinod. ; Sigur este cS, putin mai tarziu, Filoque va cipéta un ro decisiv, de profilare a crestinismului catolic carolingian. Ati- tudinea lui Carol cel Mare fat de Sinodul VII Ecumenic este cunoscut&: in Opus Caroli regis contra synodum (redactata de pales arses A, 77 (GH eH: Pet ssa pe Beye os din Geil G6) en ge. Mae) see ena CH Con Fc cane nove 296 vt Acer vr acy, Lvbch de Dpaengscic, vol Tena sap Bate, Tinga, 90 p30 nS Gacmuner De betwee p78 94. Evouupta contnoverser paivinn Frttogue... un grup de teologi condusi de vizigotul Teodulf, mai tarziu episcop de Orleans si trimisé intre 792-793 papei Adrian I) era combitut atributul ,ecumenic” al Sinodului de la Niceea din 787 (acesta fiind considerat un simplu conciliu local), iar deciziile privind venerarea icoanelor erau criticate drept ere- 2ii gi innoiri, deoarece nu ar corespunde consensului patris- ticl In schimb, regele Carol cel Mare, ca reprezentant al nou- lui pol de putere politics in Apus era vazut, alaturi de Roma, ca paznic al credintei apostolice. S-a scris mult despre inter- pretatea gresiti a Sinodului VII Ecumenie de cétre teologii ca- rolingieni. Dincolo de confuziile de termeni (intrebuintarea aceluiasi termen latin adoratio pentru prokynesis gi latrei), este evident faptul ca prin aceasta scriere Carol cel Mare incerca sii legitimeze autoritatea politico-bisericeascé, prin distan- {area sa fat’ de Bizant, in acest context, apare ca element de profilare eclezial-teo- logica si Filioque. Intr-o prima versiune a ,Opus Caroli regis”, teologii carolingieni atac’ si marturisirea de credin(a bizantina citita de patriarhul Tarasie in Niceea 787, in care se spunea ci ‘Sfantul Duh ,purcede de la Tatal prin Fiul”®, Teologii franci vedeau in formula tarasiana pericolul de a vorbi despre Sfan- tul Duh ca despre o creatura, sau o fiint’ intermediar’, care vine in existenfé mai tarziu decét Fiul. Filioque este vazut in schimb drept garantie ,ortodoxa” impotriva unui posibil sub- ordinationism de tip pneumatomah. Baza teologicé e data de teologia trinitar’ a lui Augustin, din a cirui opera De trinitate teologii carolingieni reproduc un citat decisiv (De trinitate XV, 26,47). Argumentele impotriva formulei tarasiene ,prin Fiul” sunt reluate si accentuate de Sinodul de la Frankfurt in anul 794: ,Sfantul Duh este Duhul ambilor (a Tat8lui sia Fiului), si ™Concilium Nic. I, acto IIE Mansi XIl, 121CD. A m5Sranra Treine, inree Apus g1 Risin purcede esential (esentialiter) din Tatal gi din Fiul"™, Filoque este pentru: teologii carolingieni un element absolut necesar §n cadrul unei teologii trinitare esenfialiste. Merit’ mentionat faptul ci papa Adrian Iva apara, in anul 794, inaintea sinodu- Tui de Ja Frankfurt, formula patriarhului Tarasie ,,de la Tatél prin Fiul”, aducdnd nu numai dovezi patristice, dar si exem- ple din practica liturgicd romani! De aceea, dati fiind apararea tradifiei risiritene de citre papa, este plauzibila teza lui Ober- dorfer, potrivit céreia, incepand cu anuil 794 polemica antibi- zantind a francilor paraseste subiectul formule’ tarasiene ,per filium” (consfinfité de Roma) si se fixeaz& pe tema Filiogue.™* Raméne intrebarea, cum isi explicau acesti teologi ~ care 4i combéteau pe bizantini pentru presupusele innoiri fata de traditia patristicd - adaosul Filioque in Crezutl de la 381. Este impresionant efortul depus de Paulinus Tl, patriarh de Aqui- Ieia, la sinodul local din Cividale del Friuli (796/797) pentru a aplira atat caracterul sacrosanct si normativ al Crezului ni- ‘eo-constantinopolitan (care, din anul 798 va f cfntat de franci ‘n mesa lating, pe tot cuprinsul Imperiului carolingian), cat si necesitatea precizarii purcederii Sfantului Duh , gi de la Fiul’, pentru a sublinia consubstanfialitatea celor trei per- soane divine. Paulinus este constient de faptul c’ Filioque este un adaos in Crez; il considera ins un adaos necesar pentru efinirea mai exact a anumitor elemente impotriva ,acelor cretici, care soptese, c& Sfantul Duh ar fi numai al Tatalui si ar purcede numai din Tata”. Cine sunt ins& acei ,eretici” de care vorbeste sinodul din Cividale del Friuli? Sunt ei pre- °© Concilium Francofurtense A. 794 (MGH ConciiaIV/1. Conclia Aevi Carolin edit de A. Werminghof, Hanovra, 1906, p. 128) CEB, Onerponre, Filique,p. 165. °®Concitium Foroiuliense (MGH Conclia I/1. Concilia Aevi Carolin, 1906 p 182). 96 EvouUpta conrroverset raivinn Fitioque. decesorii credinciosilor din Aquileia (longobaraii semi-ari- eni,trecufi la credinfa catolici in sec. VI), adicd fantome din trecut; sau adopfienii spanioli (impotriva citora fusese con. Vocat i sinodul de la Frankfur!); sau mai degrabs bizantinii (asa cum afirma Staats")? Daca acceptim ultima variant’, ar §i pentru prima datd in istoria teologiei,cind acuza de erevie este adresati de etre un sinod latin ff de teologiatrinitars “isiriteand in intregul ei. Avand in vedere faptul c& de-abia Patriarhul Fotie in sec. IX va aduce in discutie formula , Sfan- tul Duh purcede numai de la Tatil”, o astfel de ipotezd pare tors putin probabil 7 Dacé polemica anticbizantina din anii 792-7 ol pe interpretarea Sinodului VII Ecume feet fing faza a profiliii teologice france pentru Filioque, anii 08-310 vor consttui cea de-a doua fazi. De data aceasta, Filoque nu mai este doar unul din argumentele anticbizantine, i cntral problemei. Alts caracteristic’ a acestei etape este gi roll ac- tiv jucat de Roma in apérarea Crezului fra adaosul Filioq Conflictul se aprinde in Jerusalim, intre calugarii mandstirii St. Sava gi cei franci(stabilifi pe Muntele Maslinilor), la Cri- tun anului 807, respectiv la inceputul anulu 808. Calug franci se adreseaza papei Leo Il, pentru cé fusesera acuzati de cllugatii greci de erezie (,nu existé o erezie mai mare!” pe motiv ci rostiserd in timpul liturghiei Crezul cu Filioque, Mare le va fi fost mirarea cénd afl ci simbolul de credits in- vatat de ei la Aachen nu este identic cu cel rostit la Roma, in cadrul rtualului botezului. Pe baza documentelor existente, majoritatea cercetatorilor sunt de parere ci papa Leon Ill a ttimis calugatilor franci din Ierusalim Crezul niceo-constar- *°R, Staats, Das Glaubensbekenibns von Niziz-Konstant TR Sraars is von Nizia-Konstantinogl, p. 199. Vezi gi B. Osenvonren,Filiéque, p. 145, me 97Seiwa Trews, hvrne Arus 91 Risinor tinopolitan fir Filioque, precizand c& acesta este ,symbolum orthodoxae fidei”™. ‘Aga cum era de agteptat, reactia impératului Carol cel ‘Mare nu a intarziat si apar’: el convoaca in luna noiembrie a anului 809 un sinod la Aachen, pentru a clarifica disputa dogmatic, respectiv pentru a formula argumente convin- gitoare privind corectitudinea Filioque. S-au formulat multe ipoteze in legatura cu acest sinod.”® Cea mai plauzibilé este aceea ci la sinod s-au luat in discutie mai multe referate te- ologice despre si pentru Filioque, sustinute de teologii curtit (Teodulf de Orléans, Smaragd de St. Mihiel, Am deSalzburg, Heito de Basel si Adalwin de Regensburg), dar nu s-a intoc- mit sio decizie final. Sinodul gi-a insusit referatul susfinut de Arn de Salzburg, bogat in argumente biblice si patris- tice, pe care La imbundtitit si l-a trimis papei spre apro- bare, Acest text asumat sinodal - Decretum Aquisgranense de processione Spiritus sancti a Patre et Filio ~ este prima Iucrare sistematicd de sustinere a Filioque. Argumentul de baza este cel patristic: n afara de un citat din Sf. Chiril al Alexandriei (ep. Il cétre Nestorie 10) side unul al papei Leo (ep. 15,1), rolul principal il are Augustin, de la care se preia in primul ICE HL Witayuns (ed), Das Konzil von Aachen 809, p. 26. "Pentru detalii privind acest sinod (context istoric,continutal dock ‘mentului final ,Decretum Aquisgranense” si relevanta lui pentru contro- _yersaFiogue) vezi referatele sustinute la simpozionul organizatla Aachen fin anul 2009, publicate in M. Boravet, A. E. Kartan, B. Onsavonran (ed.), Die Filioque-Kontroverse. Historische dkamenische und dogmatic Peropeltiven 1200 Jahre nack der Aachener Synode, (Quaestiones Disputatae 245), Herder, Freiburg, Basel, Viena, 2011. Orelatare in limba roménd a opnillorteologice cexprimate la acest simpozion veri la: Dantst Banca, Identiti cregtne eur pene in dal. Dela migcaren hus a ecumenism europa, Ed Universiti Lucian Blaga”, Sibiu, 2010, pp. 183-195. BF 98 Evowvyia contnoverser privinp Fitiogue... rand deductia purcederii vesnice a Duhului ,de la Tatal si de la Fil”, pornind de la trmiterea Duhului de citre Fris- tos asupra ucenicilor. Redevine astfel evident centralitatea identificarii din- tte processio si missio pentru sustinerea teologicd a purcederii Sfantului Duh side la Fiull Faptul c& hermeneutica patristict folositi de Arn de Salzburg si preluata de sinod, era una ar- bitrari, fiind limitatd aproape exclusiv la izvoare latine, este un lucru unanim recunoscut in studiile recente.™ in plus, de- cretul nu pomeneste nimic despre forma inifiala a Crezului niceo-constantinopolitan, respectiv despre faptul c§ Filioque este un adaos survenit relativ tarziu. Desi sinodul de la Aa- chen trebuie vizut~ cai cel dela Frankfurt 794 —in contextul combaterii adoptianismului, prezent la acea vreme in Spania si in sudul Galiei, el reprezinté un punct de cotiturd in afir- marea ofensiva a teologiei filioquiste. Pozitia papei Leon Ill in fafa presiunii exercitate de sino- dul dela Aachen este una infeleapti:el consider’, cé desi pre- cizarea Filioque este 0 ,novissina definitio”, ea poate fi justifi- cati din punet de vedere catehetic, ba chiar ea corespunde pcredintei bisericesti". Nu toate adevarurile de credinti (au atat mai putin chestiunile teologice controverse, disputanda) au fost inchuse in Crez, de aceea completarea Crezului ni- ceo-constantinopolitan cu adaosul Filioque este un Iucru ne- permis, Franeii au voie cel mul si cnte Crezul in timpul li turghiei (desi practica romané, de a folosi Crezul in scopuri "Meri, de pli, stuile semnate de Perex Geweinnanot, «Hoc ca- "it anim vox pia corde ptm’, De Vitshemmenatl es Deretam Aguigrenense aus welche Sih M, Bou a. (e), Die F- oque-Kontrovers, pp. 97-113 gi de tealogul ortodox Marcus Pesreo, The Patristic Hermeneutic ofthe Counc! of Aachen. Towards a Theory of onic Reception”, nM. Bunz erat (€1), Die Fliaque-Kontroverse, pp. 14-121 99Srawra Trener, inves Apus st Risknir catehetice este cea recomandabila), nu au voie sa-i modifice insa confinutul. Papa Leon Ill nu este deci un anti-flioquist convinst, ciun ap&rator al traditiet ecleziale, al normativitatii Crezului de la 381. Pentru a accentua acest lucru, el a coman- dat fie fxatein basilica Sf, Petru, de-astanga idea drapta morméntului apostolic, dows table de argint, pe care era in- gravattextul Crezului niceo-constantinopolitan,desigur, fir Filioque, Anastasius Bibliothecarius fine s& precizeze c& acest actal papeia fost facut ,din iubire si din griji pentru dreapta credinfs..’" Gestul papei Leon Ill va rimane peste veacuri pentru teologii gi patriarhii bizantini anti-filioquisti un mo- ment de referinté pentru a sublinia unitatea de credinta din- tre Constantinopol si Roma. 1.8. ParRIARHUL Forte $I DOUA PROVOCARI OCCIDENTALE: FILIOQUISMUL FRANC $I AMPLIFICAREA PRIMATULUI ROMAN Aceasté unitate de credin a intre Roma gi Patriarhatele ri- séritene se zdruncind pentru prima dati in sec. IX." Nu pu- ™Avastsus Botany, Hts dis an Poti

S-ar putea să vă placă și

• Axion Patriarhal

  

  Document2 pagini

  Axion Patriarhal

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Antiaxion La Duminica Mironosițelor

  

  Document4 pagini

  Antiaxion La Duminica Mironosițelor

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• 3 Stihirile Prosomice Ale Glasului Întâi: Slavă..., Asemenea

  

  Document3 pagini

  3 Stihirile Prosomice Ale Glasului Întâi: Slavă..., Asemenea

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Notițe Curs IBOR

  

  Document2 pagini

  Notițe Curs IBOR

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Acathistul Binevestirii

  

  Document7 pagini

  Acathistul Binevestirii

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Luni Seara

  

  Document2 pagini

  Luni Seara

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Arhiepiscopia Bucureștilor

  

  Document1 pagină

  Arhiepiscopia Bucureștilor

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• 1 25.11.2020 La 20.48.18

  

  Document5 pagini

  1 25.11.2020 La 20.48.18

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• ADEVERINȚĂ

  

  Document1 pagină

  ADEVERINȚĂ

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Doxologie Aghia-1

  

  Document8 pagini

  Doxologie Aghia-1

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Stefan Buchiu - Dogma Si Teologie Vol. II1604478642308 PDF

  

  Document110 pagini

  Stefan Buchiu - Dogma Si Teologie Vol. II1604478642308 PDF

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Irmos Frumos Viersuitor

  

  Document2 pagini

  Irmos Frumos Viersuitor

  Ioanus

  100% (1)
• 5 August Troparul Sf. Cuv. Ioan Iacob de La Neamt

  

  Document1 pagină

  5 August Troparul Sf. Cuv. Ioan Iacob de La Neamt

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Condacul Acatistului Mantuitorului PDF

  

  Document2 pagini

  Condacul Acatistului Mantuitorului PDF

  Ioanus

  Încă nu există evaluări
• Hristos Se Naste Să-L Slavim

  

  Document2 pagini

  Hristos Se Naste Să-L Slavim

  Ioanus

  Încă nu există evaluări