Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In sens larg, politica este procesul prin care un grup de oameni cu opinii si
interese initial divergente ajung la decizii colective socotite indeobste ca fiind
obligatorii pentru respectivul grup si impuse ca linie de conduita comuna .
"Policy" = Decizia.
Prin politică se înțelege o decizie formală (lege, act administrativ, circulară) a
unei autorități legitim alese care se adoptă într-un cadru formal, conform unor
proceduri dinainte stabilite.
Din punct de vedere comportamental, de exemplu, "o politică este o decizie care se
caracterizează prin acţiuni şi conduite ale acelora care le îndeplinesc"
Politica este un complex de reguli şi proceduri pentru reprezentarea legală şi
armonizarea intereselor prin mecanismele democraţiei reprezentative.
Politica este folosirea constrânsă a puterii sociale
Politica este managementul treburilor publice
In general, analiza politicilor reprezintă o orientare pragmatică ce identifică politica
cu un program de acţiune al autorităţilor publice într-un domeniu determinat de
activitate:
un domeniu al activităţilor publice (politica economică, educaţională, sanitară,
etc.)
grupare de obiective şi programe derulate de guvern într-un anumit moment
(politica de alfabetizare, de luptă împotriva fumatului, etc.)
legislaţie sau un pachet de norme aprobate în legătură cu o anumită
problematică (legislaţie fiscală, ecologică, urbană, energetică, etc.)
produsul sau outputul activităţii guvernamentale (construirea unui număr de
locuinţe ca produs al politicii de bunăstare socială, etc.)
impactul activităţii guvernamentale asupra societăţii prin politica de reducere a
mortalităţii pe autostrăzi, reabilitarea socială a toxicomanilor, prevenirea
incendiilor.
In primul rând, politica publica tinde să fie mai mult decât o decizie formală, ea
reprezintă o grupare de decizii.
In al doilea rând, o politică publică este adoptată de instituţii politico-administrative
şi contează pe garanţia guvernamentală. Politica publica se poate prezenta sub mai
multe forme: o reglementare juridică, un discurs politic, o formă de restructurare a
serviciilor publice.
In al treilea rând, o politică publică mobilizează resurse pentru a genera anumite
produse în societate.
In al patrulea rând, se presupune că această activitate urmăreşte o finalitate sau un
obiectiv mai general sau mai specific, care în general este orientat către satisfacerea
anumitor interese şi este purtătorul anumitor valori.
Termenul politică semnifică " ceea ce guvernul dorește să facă ".
"Policy" semnifică "urmărirea unor scopuri". Prezumția conform căreia
"politica" reprezintă o acțiune dinainte stabilită (Anderson 1984) subliniază
principala semnificație a definițiilor date termenului.
Lasswell şi Kaplan (1970) defineau politica drept "un program proiectat al unor
scopuri, valori şi practici".
Briddgman şi Davis (2000) o vedeau ca pe "cursul unei acțiuni a guvernului, proiectată
pentru a atinge anumite rezultate" .
Friedrich (1963) arată că "este esențial pentru conceptul de politică să existe un scop,
un obiectiv sau o țintă ".
Guy Peters (1993, p.4) definește politica drept "ansamblul activităților care afectează
direct sau indirect cetățenii", care operează pe trei niveluri:
- alegerile publice (public choices),
- rezultatele politicilor (policy outputs) şi
- impactul politicilor (policy impacts).
Din punct de vedere al analizei, o politică se prezintă sub forma unui ansamblu de
practici şi norme elaborate de unul sau mai mulţi actori publici.
Heinz Eulau şi Kenneth Prewit au definit politicile publice ca fiind decizii ferme
caracterizate prin consistență comportamentală, atât din partea celor ce le fac, cât și
din partea celor care le respectă.
Dye, lărgeşte sfera de cuprindere a noţiunii de politică publică, arătând ca aceasta este
alcătuită din "tot ceea ce actorii guvernamentali hotărăsc să se facă sau să nu se facă".
In literatura română, termenul de politică poate avea mai multe utilizări:
Astfel, el se folosește pentru a desemna fenomenele de luptă pentru putere, de
concurență între partide, de grupuri de interese, categorii sociale, persoane, în vederea
exercitării influenței și a ocupării unor funcții de autoritate într-o anumită colectivitate,
țara, într-un cadru electoral sau procesele decizionale. In acest context, termenul de
"politică" are înțelesul pe care îl are cuvântul "politics" în limba engleză.
O politică publică este o rețea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor,
a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice (Adrian
Miroiu, 2001).
Ca urmare, putem afirma că o politică publică reprezintă un program de acţiune
guvernamentală într-un sector al societăţii sau într-un spaţiu geografic: sănătate, ordine
publică, siguranţă rutieră, un oraş determinat, o ţară sau o comunitate determinată în
mod precis.
In literatura franceză există un consens relativ în rândul sociologilor şi politologilor
cu privire la caracteristicile conceptului de politică publică.
In concepția acestor specialiști o politică publică reprezintă în același timp:
un conținut - activitatea publică apare sub forma unei esențe, a unui conținut.
Pentru generarea rezultatelor sau a produselor se mobilizează resurse. Aceste efecte
(rezultate, produse) sunt examinate de analist ca o problemă de cercetare pentru acțiune.
Aceste produse rezultă dintr-un proces de muncă şi de acțiune.
un program - o politică publică nu se reduce la un act punctual luat în considerare în
mod izolat. In spatele unui act, în spatele unor activități se află un cadru mai general în
care se încadrează actul sau activitățile respective. De exemplu, prin acțiunile sale un
ministru se înscrie într-o politică publică pe termen mediu. Deși acest cadru nu este
definit în mod explicit, de exemplu prin proceduri instituționale (legi) sau prin discursul
actorilor politici (programul guvernului sau al primarului) putem totuși să reperăm
legături între aceste acte, o structura de orientare relativ permanentă sau de referință pe
care David Easton o numește „intențiile mai generale ale autorităților".
orientare normativă - activitatea publică nu este rezultatul unor răspunsuri
aleatorii ci, din contră este expresia finalităţilor şi preferințelor pe care decidentul,
conştient sau nu, în mod voluntar sau forțat de împrejurări, nu poate decât să le accepte,
pentru care este, volens nolens, responsabil sau răspunzător (accountable, în limba
engleză).
un factor coercitiv - activitatea publică provine din natura autoritară cu care este
investit actorul guvernamental. Altfel spus, acesta din urmă (autorul guvernamental) are
o legitimitate a autorității legale sau exercită o constrângere care se bazează pe
monopolul forței.
un resort social - o politică publică se definește în cele din urmă prin resortul său,
prin cetățenii ale căror situații, interese, comportamente sunt afectate de aceste acte şi
dispoziții.
Din alt punct de vedere, o politică publică reprezintă un ansamblu de măsuri luate
de o autoritate legală şi responsabilă care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață
ale cetățenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare a creşterii economice.
Politica publică reprezintă un set de activităţi, proceduri şi metode utilizate în
managementul sectorului public pentru a maximiza bunăstarea membrilor
comunităţii. Acest set este influenţat de valori şi obiective specifice ale partidelor
aflate în competiţie în interiorul unui sistem de democraţie reprezentativă şi pluralistă.
joasă treaptă a ierarhiei este răspunsul la întrebarea "Cum?", iar cel de pe cea mai
de sus treaptă este răspunsul la întrebarea "De ce? ":
Obiective de prim rang
Obiective de rang doi
Obiective de rang trei.
Ierarhia în funcţie de timp:
Obiective pe termen lung
Obiective pe termen mediu
Obiective pe termen scurt.
care se confruntă cu o problemă publică. Termenul de actor include atât actori din
sfera socialului, cât si actori din structurile de stat, unii fiind mai mult implicaţi în
grupurile de interese;
grupurile de universitari,
cercetători şi consultanţi;
mass-media.
Fiecare dintre actori are un rol bine definit în ciclul politicilor publice. Astfel:
executivul sau guvernul are rolul cel mai important, el intervenind în
elaborarea, implementarea şi evaluarea politicilor publice. Executivul este cel
care iniţiază propuneri de politici publice;
legislativul are un rol secundar deoarece nu iniţiază propuneri de politici
publice. Rolul legislativului este să aprobe proiectele de legi , având astfel
posibilitatea să aducă amendamente acestora;
grupurile de universitari, cercetători şi consultanţi sunt formate din
persoane care lucrează în universităţi, institute de cercetare, firme de
consultanţă şi alte organisme. Rolul lor este de a formula alternative de
politici. Grupurile de universitari şi cercetătorii au preocupări cu privire la
aspectele teoretice şi filosofice ale politicilor publice, în timp ce alte
organisme au preocupări şi de ordin practic cu privire la procesul
administrativ şi totodată dispun de resurse financiare suficiente pentru a-şi
promova opiniile.
mass-media are rol de amplificator al problemelor publice sau al unor soluţii
promovate de grupurile de interese sau de alte organisme. Prin intermediul
mass-media anumite probleme sunt aduse în atenţia publicului.
In afara celor şase categorii de autori ai politicilor publice enunţate anterior, mai există
alte două şi anume: alegătorii şi partidele politice.
Alegătorii au un rol redus în procesul politicilor publice. Ei nu sunt implicaţi direct,
ci prin intermediul oamenilor politici aleşi ca reprezentanţi ai lor. Politicienii ţin cont de
opinia publică atunci când îşi formulează politicile, dar pot fi influenţaţi de experţii din
anumite domenii.
Partidele politice au rol indirect asupra politicilor publice prin intermediul membrilor
lor aflaţi în aparatul executiv. Doctrina politică a partidului din care un politician face
parte poate să influenţeze opţiunea acestuia către un anumit tip de politici publice.
Având drept criteriu capacitatea actorilor de a se mobiliza în jurul problemelor,
Cobb şi Elder au propus clasificarea acestora în: actori propriu-zişi şi grupuri de
public.
Actorii propriu-zişi se mobilizează la nivel social şi politic prin diferite forme de
participare şi organizare precum: partide, asociaţii, mişcări sociale. Cei mai activi
constituie grupuri de identificare, iar cei mai puţin activi devin grupuri de atenţie în
raport cu problemele.
Grupurile de public sau spectatorii se împart în două categorii: cei informaţi şi care
se implică formează publicul interesat, în timp ce aceea care nu se implică şi nu sunt
interesaţi formează publicul în general.
Beneficiarii politicilor publice reprezintă orice individ, comunitate, grup social vizat
(direct sau indirect) de implementarea politicii publice.
In literatura de specialitate sunt identificate mai multe categorii de beneficiari, dintre
care se pot enumera:
consumatorii de bunuri, servicii publice, precum şi categoriile de cetăţeni în
general;
mediul de afaceri (marii producători industriali, întreprinderi mici si mijlocii, etc.)
organizaţii profesionale, sindicate;
sectorul asociativ, organizaţii neguvernamentale, fundaţii;
Beneficiarii direcţi reprezintă acele categorii de persoane care constituie grupul ţintă
al politicii publice şi asupra cărora se vor răsfrânge în primul rând rezultatele acesteia
(ex. şomerii sunt beneficiarii direcţi ai politicii de ocupare a forţei de muncă);