Metodele de suprimare a durerii

Din timpuri străvechi odată cu apariția medicinei intervențiile medicale erau însoțite de dureri insuportabile suferite
de pacienți. Prima intervenție cu analgezie a fost efectuată în 1846 de medicul dentist Morton care a folosit după
recomandarea prietenului sau(chimistul Jackson)- Eterul.De atunci anesteziologia-știința a evoluat și în viața
contemporană dispunem de un spectru larg de metode de anestezii în dependență de tipul operației.

Conceptul despre durere

Stimulii percepuţi din zona traumatizată sunt trimişi de la receptorii periferici către cortexul senzorial prin căi
specifice din sistemul nervos central şi periferic.

Gravitatea durerii depinde de:

-Intensitatea stimulelor

-Interacţiunea dintre stimuli şi sistemele modulatoare aferente.

-Varietatea comportamentului.

Diferențiem 3 tiupuri de anestezii:

-Anestezia generala/cerebrală(inhalatorie și neinhalatorie(intravenoasă și rectală))

*Neinhalatorie-(intravenoasă și rectală)

Intravenoasă se efectuează cu agenți anestezici intravenoși

Rectală(utilizată des în chirurgia pediatrică se efectuează utilizarea agenților anestezici în ampula rectală

-Anestezia locală : 1.Anestezie topică(superficială de contact)

2.Anestezie tumescentă(infiltrativă)

3.Anestezie regională

4.Blocajul nervos periferic(trunchiurile sau plexurile nervoase)

5.Blocajul nervos central (epidural sau spinal)

-Anestezie combinată(presupune folosirea a 2 tipuri de anestezii)

Anestezia generală se bazează pe 4 principii ce acționează simultan:

-Hipnoza(somn)-starea de inconștiență pe care pacientul o are în timpul anesteziei generale

-Anxioliza și amnezia-starea de neliniște sau teamă pe care uniipacienți o au înaintea operației va fi mult
diminuată.Pacienții vor avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut în sala de operație,fără a avea
afectată memoria de fond.

-Analgezie(lipsa durerii)-în timpul intervenției chirurgicale pacientul nu va percepe stimulul dureros.

-Relaxarea musculară-înainte de începerea operației se instituie paralizia medicamentoasă a musculaturii,reversibilă

în totalitate la sfîrșitul operației.Paralizia facilitează actul chirurgical în sine dar și controlul asupra funcției
respiratorii prin ventilație mecanică.

Indicatiile metodei : Interventii chirurgicale pe cap, gat, torace, abdomen, membre.

Materialele folosite : Droguri care se administreaza pe cale respiratorie (inhalatorie) si sangvina (intravenoasa).

Foloseste lichide volatile (Fluothan, Eter) si gaze (Protoxid de azot).

Anestezia generala cuprinde 4 faze:

Faza I ( analgezie ) – dureaza de la inceputul anesteziei pana la pierderea constientei, fiind caracterizata prin: - puls
accelerat, TA ridicata, respiratie neregulata, pupile cu diametrul normal.
Faza II ( excitatie ) – dureaza de la pierderea constientei la instalarea respiratiei regulate, fiind caracterizata prin :
- pupile midriatice, tahicardie; bolnavul nu trebuie supus nici unui stimul, excitatiile nociceptive ducand la stop
cardiac. Pot apare: spasm bronsic, glotic, aspiratie bronsica

Faza III ( anestezia chirurgicala ) dureaza la aparitia respiratiei regulate la incetarea respiratiei spontane prin
paralizia centrului respirator. Are mai multe grade de profunzime caracterizate prin : - pupile miotice, globi oculari
ficsi, reflex cornean disparut.

Faza IV (toxica – de paralizie respiratorie) – este atinsa doar accidental, fiind caracterizata - relaxare completa a
intregii musculaturi netede si striate - insuficienta circulatorie - insuficienta respiratorie - stop cardiac.

Aparate și tehnici

1. Circuitul respirator deschis

2. Circuitul respirator semideschis
3. Circuitul respirator semiînchis
4. Circuitul respirator închis

Circuitul respirator deschis(cel mai simplu tip de aparat este masca Schiemmelbusch alcătuită dintr-un cadru
metalic menținut etans pe fața bolnavului ale cărui nas și gură sunt acoperite de comprese peste care se toarnă
substanță anestezică

Circuitul respirator semideschis(bolnavul inspiră un amestec artificial de substanță anrstezică și oxigen,iar expirul
se face în mediul extern)

Circuitul respirator semiînchis(O parte din gazele expirate sunt captate și depurate de CO2 într-un rezervor
conținînd calciu sodat și apoi reinspirate de bolnav împreună cu o cantitate de gaze proaspete)

Circuitul respirator închis(Întreaga cantitate de gaze expirate este captată într-un recipient după o prealabilă
absorbție a CO2 și apoi reinspirată de bolnav)

ANESTEZIA GENERALA CU INTUBATIE ORO-TRAHEALA

Narcoticul este introdus in trahee printr-un tub – sonda de intubatie oro-traheala tip Murphy care mentine caile
aeriene superioare deschise.

AVANTAJE:
 Mentine larg deschise caile aeriene superioare, impiedicand epiglota si baza limbii sa astupe orificiul
laringian
 Impiedica inundatia traheo-bronsica prin varsaturi;
 Permite controlul permanent al respiratiei
 Absorbtia secretiilor bronsice.
 Interventii chirurgicale prelungite
 Folosirea in deplina siguranta de medicamente curarizante.

DEZAVANTAJE: relativ minore – leziuni de corzi vocale, edem glotic, infectii nosocomiale.

APARATURA

 Laringoscopul
 Canula endotraheala tip Murphy, sonde tip Carlens
 Aspirator de secretii bronsice
 Departator autostatic pentru gura
 Aparatul de anestezie contine : Piesa centrala cu tubulatura,

Circuit respirator,

Masa de comanda,

Sistem mecanic de asigurare a respiratiei.

 Anestezia locala
Anestezia locală prezintă pierderea reversibilă a sensibilității algice și a altor tipuri de sensibilități ăntr-o
arie limitată a corpului la un pacient conștient,asociată sau nu cu absența temporară a mișcărilor active,
indusă prin injectarea unor medicamente specifice-anestetice locale.
Tipurile de Anestezie Locală(vezi mai sus)
Anestezia topică
Aplicarea anestezicelor topice pe piele sau mucoase pentru a jugula durerea,asociată cu unele proceduri
invazive minore precum cateterizarea uretrală.puncția venoasă la copii,examinarea endoscopică și
altele.Există variate forme medicamentoase ale anestezicelor topice: Gel, Spray ,Creme ,Unguente
Plasturi.
In cadrul medicinei sportive se utilizează spay-uri refrigerante cu Etilclorid-substanță volatilă ce produce
răcirea tegumentului în timpul evaporării.
Anestezia tumescentă(infiltrativă)
Este realizată prin injectarea unui volum mare de soluție diluatăde anestezice în țesuturile moi înainte de
incizie continuată pînă la infiltrarea autentică a acesteea.Soluția anestezică tipică este cea de Lidocaină de
0,05% pînă la 0,1% în asociere cu Epinefrina de 0,1%(1 ml/1L de sol).Este cea mai utilizată pentru
intervențiile pe țesuturile moi-tratamentul plăgilor,leziunilor cutanate,herniilor,bolii varicoase și în
chirurgia plastică.
Anesteazia regională
1.Blocajul neural periferic.Pentru a obține anestezia unei porțiuni vaste a corpului anestezivcul local poate
fi injectat lîngă un trunchi magistral sau un plex nervos.Se utilizează un volum mic de anestezic cu
concentrația de cca 1-2% acesta fiind injectată împrejurul nervilor.
2.Blocajul neural central. Anestezicele locale injectate în nemijlocita apropiere a măduvei spinării așa
numita anestezie spinală și epidurală oferă o anestezie pentru jumătatea inferiaoră a corpului.Sunt
utilizate în chirurgia urologică,ginecologică,tratamentul herniilor inghinale și intervenții pe extrimități
inferioare.
Blocaje cu anestezice locale
În multiple stări patolocige injecțiile anestezicelor locale în țesuturi pot fi efectuate cu scop de
tratament,pentru blocarea nervilor senzoriali și autonomi din regiunea nemijlocită a traumei sau
inflamației se utilizează soluția de procaină de 0.25-1% ce se injectează direct în hematom sau în
compartimentele fasciale adiacente în caz de fractură, retromamar în cazul mastitei ,în igamentul rotund
în caz de pancreatită. Înfiltrarea mezenterului intestinal reprezintă o tehnică standart de ‘resuscitare a
anselor intestinale ischemizate’ depistate în timpul intervenției pentru hernia strangulată.