Tema 1.

Profesorul, organizator şi animator al procesului

educaţional
Finalități:

Studiind acest modul, studentul va fi capabil:

 să determine dimensiunile profesionale ale profesorului;

 să identifice competenţele necesare realizării procesului pedagogic;
 să aprecieze importanţa formării sistemului de competenţe pentru realizarea activităţii
profesionale.
Dimensiunile profesionale ale profesorului

Factorul  principal al formării omului ca personalitate în context instituţional este profesorul. El este cel 
care, utilizînd documentele şcolare, în baza unor repere conceptuale ale politicii educaţionale, 
proiectează şi organizează procesul educaţional. Indiferent de abordarea în educaţie, profesorul este un 
coordonator al evoluţiei elevului, deoarece îndeplineşte  funcţia socială şi profesională de educator, este
responsabil de cunoştinţele, sistemul de valori şi comportamentul discipolilor.

Indiferent de complexitatea relaţiilor din societate, rolul de educat şi cel de educator sînt roluri sociale de
bază. Ele au apărut odată cu apariţia societăţii şi vor fi esenţiale pe parcursul evoluţiei acesteia, indiferent
de specificul sistemului social. Există două argumente importante care susţin afirmaţia anterioară: a)
orice societate are nevoie de recrutarea de noi membri (care acceptă valorile şi modelele
comportamentale), pentru a-şi asigura perpetuarea/ evoluţia; b) orice societate, pentru a putea
supravieţui şi a se dezvolta, are nevoie ca tinerii membri să însuşească anumite roluri profesionale.

În condiţiile societăţii actuale, sistemul învăţămîntului/ educaţional asigură (trebuie să asigure) formarea
personalităţii capabile de promovarea unor valori sociale şi profesionale şi  să contribuie substanţial la
pregătirea omului pentru viaţă. Concluzionăm aşadar că rolul social de educator determină posibilitatea
existenţei şi funcţionării altor roluri sociale importante pentru menţinerea şi dezvoltarea societăţii. Fără a
nega rolul educaţional al familiei, constatăm că fiecare persoană este rezultanta calitativă a unui calcul
cantitativ: 7 ani de acasă şi 9 – 12 ani de şcoală, unde şcoala atribuie  orientare  potenţialului individual,
valorificîndu-i posibilităţile prin educaţie. Calitatea fiinţei umane depinde de calitatea procesului educativ,
iar acesta, la rîndu-i, de calitatea activităţii profesorului. Pentru a realiza o educaţie de calitate, profesorul
trebuie să fie un bun profesionist, adică competent. Ce înseamnă a fi competent? Aceasta presupune a 
realiza sarcinile cu îndemînare. Deţinînd o competenţă în domeniu, munca devine automată şi fără
necesitatea de a deţine controlul cognitiv permanent. Termenul de competenţă reuneşte dimensiunile de
personalitate dobîndite după un proces de formare. Competenţa se demonstrează nu prin reflecţii şi
calcule, ci prin adaptări rapide la schimbările intervenite în context. După Xavier Roegiers, competenţa
este mobilizarea unui ansamblu  articulat de resurse în vederea rezolvării unei situaţii semnificative, care
aparţine unui ansamblu de situaţii-problemă (X. Roegiers, 1997).

Competenţa este definită şi drept o capacitate remarcabilă profesională, izvorîtă din cunoştinţe şi
practică. Competenţa conferă randament, precizie, siguranţă şi permite rezolvarea de situaţii dificile în
direcţia în care s-a format (U. Şchiopu, 2004).

Pentru a demonstra o competenţă este necesară prezenţa a trei componente:

-          situaţia care trebuie rezolvată;

-          actorul care trebuie să acţioneze pentru a rezolva această situaţie;

-          ansamblul de resurse (cunoştinţe, capacităţi, atitudini) pe care educatorul trebuie să le mobilizeze
pentru a rezolva situaţia.

Aşa cum sistemul de atitudini şi valori este determinant pentru stilul nostru de viaţă şi felul de a acţiona,
evident că atitudinea este determinantă în deţinerea unor competenţe. Nu poţi fi competent în a realiza
procesul educaţional, nu poţi face o educaţie de calitate, dacă nu ai o atitudine pozitivă şi dacă nu te
pătrunzi de responsabilitatea realizării funcţiei de profesor.
Ce competenţe trebuie să deţină un profesor?

Sistemul de competenţe necesar profesorului este determinat de documentele normative în vigoare cu

referire la funcţionarea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar şi funcţiile profesorului. Orice profesor-
diriginte trebuie:

 să abordeze procesul educaţional ca proces de formare a personalităţii elevului, stimulînd

iniţiativa,  potenţialul creativ al acestuia;
 să  fie deschis inovaţiilor din domeniul educaţional, să identifice reperele metodologice de
organizare a activităţii educative, modalităţile de depăşire a dificultăţilor, identificînd / elaborînd
strategii optime pentru crearea  contextului didactic adecvat;
 să proiecteze  activităţi educative în corespundere cu documentele normativ-reglatorii, care
exprimă politica educaţională în domeniul educaţiei şi esenţa abordării conceptuale;
 să organizeze/ realizeze procesul educaţional  prin aplicarea strategiilor educaţionale adecvate
finalităţilor şi resurselor;
 să evalueze procesul educaţional şi randamentul acestuia, elaborînd instrumentele de
evaluare;
 să creeze o comunitate de învăţare  care facilitează integrarea şcolară/ socială a elevilor,
contribuind la formarea/ dezvoltarea dimensiunii intelectuale, morale, estetice, civice,
tehnologice, fizice  a acestora;
 să coordoneze influenţele educative ale altor factori educaţionali.

Sistemul de competenţe ale profesorului

Reieşind din funcţiile/obligaţiile profesorului, deducem că în procesul de formare profesională iniţială

viitorii profesori trebuie să-şi formeze următoarele competenţe:

 Competenţa gnoseologico-conceptuală
vizează măiestria  şi arta profesorului de a aborda procesul educaţional ca un tot întreg, aderînd la unul
dintre modelele conceptuale ale realizării acestuia (cu accent pe transmitere de conţinuturi, cu accent  pe
organizarea şi realizarea procesului, cu accent pe necesităţile de formare a celui ce învaţă); de a
conceptualiza procesul educaţional în baza cunoaşterii categoriilor, cunoaşterii şi punerii în aplicaţie a
sistemului de principii educaţionale.

Doar deţinerea cîmpului conceptual al domeniului educaţional, capacitatea de a realiza transferul

cunoştinţelor, de a stabili corelaţia funcţională a noţiunilor-cheie, capacitatea de a înţelege şi construi un
context educaţional atribuie profesionalism profesorului şi dreptul civic-social şi profesional de a educa pe
alţii. Această competenţă are drept reper responsabilitatea, spiritul de iniţiativă, deschiderea către
schimbările permanente ale condiţiilor de realizare a procesului educaţional şi a subiecţilor de educat.

 Competenţa investigaţională
vizează măiestria şi arta profesorului de a realiza cercetări în problematica educaţională. Specificul
muncii educatorului de profesie determină rezolvarea în permanenţă a unor situaţii de problemă,
necesitatea luării unor decizii nestandard şi realizarea cît mai eficientă a procesului educaţional.
Profesorul este în permanentă căutare. Activitatea investigaţională este parte integrantă a activităţii
cadrului didactic. Un profesor nu poate să nu fie un cercetător, el caută soluţii optime pentru a realiza o
educaţie de calitate. Însuşi discipolul îl pune într-o asemenea situaţie prin manifestarea particularităţilor
individuale şi creative ale personalităţii în devenire.

 Competenţa comunicativă (de comunicare didactică)

vizează măiestria şi arta de creare a contextului educaţional, de susţinere a acestuia prin emiterea şi
recepţionarea mesajelor educative. Relaţia profesor – elev este apreciată din această perspectivă ca o
relaţie dintre emiţătorul şi receptorul mesajului educaţional, situaţie în care atît educatorul, cît şi educatul
pot şi trebuie să fie în ambele roluri (atît de emiţător, cît şi de receptor), în aşa fel realizîndu-se o
modelare reciprocă.

  Competenţa  teleologică/ predictivă

vizează măiestria şi arta  profesorului de a atribui sens şi direcţie procesului educaţional, ca proces de
formare a personalităţii, prin  formularea unor finalităţi şi vehicularea unor conţinuturi, în funcţie de
contextul social şi potenţialul personalităţii în devenire.
  Competenţa de organizare/ reglare a procesului educaţional
vizează măiestria şi arta profesorului de a organiza procesul educaţional în baza unei strategii elaborate,
pornind de la finalităţile activităţii educative, pin selectarea conţinuturilor şi  vehicularea acestora prin
intermediul  elementelor tehnologiei didactice. Această competenţă îi permite profesorului de a acţiona
eficient la clasă. Identificarea unei forme optime de realizare a finalităţilor şi aplicarea unor metode
potrivite contextului didactic şi nevoilor de formare a discipolului, prin utilizarea judicioasă a  mijloacelor, 
asigură, în esenţă, succesul unei activităţi educative.

 Competenţa de evaluare( apreciativă)

vizează măiestria şi arta profesorului de  a aprecia situaţia educativă: resursele, procesul  şi rezultatele
intervenţiei educaţionale. Accentul este pus pe evaluarea randamentului academic al elevului, care
constituie finalitatea majoră a acţiunii didactice.

 Competenţa  de proiectare
vizează măiestria şi arta profesorului de a realiza un design al procesului educaţional prin joncţiunea
anticipată a tuturor elementelor procesului educaţional, ţinînd cont de finalităţi, resurse (materiale, umane,
metodice/metodologice). O bună proiectare denotă viziunea de ansamblu a profesorului asupra actului
educaţional şi asigură respectarea caracterului intenţionat, conştient şi organizat al educaţiei.

 Competenţa  managerială
vizează măiestria şi arta profesorului de a monitoriza procesul educaţional. Profesorul are funcţia de
manager al procesului, manager al clasei de elevi şi manager al fiecărui elev în parte. Acestea îi conferă
diverse roluri şi-l determină asupra unui stil de relaţionare cu discipolii.

Competenţa profesională a profesorului vine tocmai din capacitatea deţinerii acestor competenţe ca 
sistem. Ele decurg una din alta şi au menirea de a se complimenta reciproc.

 Indiferent de disciplina pe care o va preda, viitorul profesor trebuie să manifeste o competenţă 

integratoare, cea de a forma, prin mijloacele specialităţii sale, personalitatea elevului, de a-l orienta spre
valori autentice, de a menţine comportamentul empatic, de a adapta specificul conţinutului la specificul
dezvoltării copilului, de a personaliza conţinuturile în contexte concrete, de a inova teoria şi practica
şcolară. 

Activități de învățare/evaluare

Stimați studenți!

Realizați  activitățile propuse.

În cadrul seminarului voi verifica realizarea acestora și vom pune în discuție cele realizate.

Succes!

 Defineşte conceptul de competenţă, în baza materialului-suport.

 Analizează sistemul de competenţe necesar unui profesor.
Comunică, decide! 

 Discută cu colegii şi decide care alte competenţe decît cele prezentate în textul-suport ar
trebui să le deţină un profesor?
 De ce este important ca un profesor să aibă o bună pregătire şi să fie competent?

  Exprimă-ţi  atitudinea!
 
 

 Formulează argumente pentru a te convinge pe tine însuţi şi pe colegii tăi despre necesitatea
angajării în calitate de profesor şcolar după terminarea studiilor.
 Elaborează un minieseu, pornind de la proverbul chinezesc Dacă vrei să hrăneşti pe cineva,
nu-i da peştele, ci undiţa.
Acţionează!

 Construieşte profilul profesional al profesorului competent, enumerînd calităţile şi

competenţele pe care trebuie să le deţină (foloseşte în acest scop metoda ciorchine sau altă
reprezentare grafică).
 Comunică cu 2 persoane despre aceste competenţe, completează prezentarea iniţială şi
prezintă rezultatele în cadrul unui seminar