Tăcerea a fost iubită de toate sufletele mari, deoarece au simţit adânc adevărul acelei zicători

populare: Vorba bună este de argint, iar tăcerea, de aur. Orice om cugetător a probat prin sine însuşi
că el nu este ceea ce spune despre sine, ci ceea ce nu spune. Oamenii uneori nu au curajul de a spune
ceea ce gândesc, si atunci prefera sa inlocuiasca cuvintele cu o tacere sugestiva.
Ca să-l auzim pe celălalt e nevoie de tăcere. Tăcerea este, deci, obligatorie, atât într-o comunicare
corectă, cât şi într-o ascultare eficientă, fapt recunoscut chiar de Cicero, care afirma că "tăcerea este
una din marile arte ale conversaţiei".
Dar oare orice tip de tăcere este benefică??? Să fie oare de aur tăcerea în toate situațiile vieții?!
Cred că ar fi incorect să afirmăm că tăcerea este benefică mereu. Sunt momente în care tăcerea
trebuie cu prudență înlăturată. În acest sens, să luăm ca exemplu: dreptul la opinie, la propria
exprimare, la libertatea de a primi și transmite informații. În societatea contemporană, care este o
societate a globalizării și a informatizării nu avem dreptul să tăcem. Trebuie să ne exprimăm părerile
vis-a-vis de o informație, să oferim opinii și impresii, să putem gestiona corect cu informația
difuzată de mass-media sau de oameni. Nu avem dreptul moral de a tăcea și a fi manipulați de orice
tip de informație. Dreptul la libertatea exprimării ne face să fim persoane responsabile, cetățeni
activi și proactivi în societate.