ALIMENTAŢIA DE-A LUNGUL TIMPULUI

Dumitraşcu Nicoleta-Alina ,
Şc.Gimnazială nr.1 Bumbeşti-Jiu, jud.Gorj

Trăim într-o societate bazată pe consum în care „ofertele” şi „promoţiile” sunt afişate
pretutindeni, agresându-ne chiar uneori. În prezent, ne bucurăm de o gamă variată de alimente,
proaspete sau procesate, foarte multe pline de E-uri. Ne întrebăm tot mai frecvent de ce în ţara noastră,
deşi suntem înconjuraţi de o gamă variată de alimente, se înregistrează o creştere continuă a bolilor de
inimă, a obezităţii, a cancerului. Nu trebuie decât să privim mai departe de rafturile supermagazinelor,
localurilor fast-food , la programele de alimentaţie din şcoli şi chiar la atitudinea noastră, pentru a găsi
motivele de bază. Faptul că medicii recomandă medicamente antagonice la cel mai mic semn de boală
sau de disconfort, indică o pierdere a credinţei în Divinitate şi în capacitatea înnăscută a corpului uman
de a se vindeca singur, prin adoptarea unei alimentaţii sănătoase.
Dacă ne întoarcem în istorie,  vom observa că în urmă cu aproape 2500 de ani, Socrate spunea
că alimentaţia  ar trebui să fie cât mai simplă, iar cetăţenii oraşelor ar trebui să consume în principal
orz, grâu, la care să se adauge când şi când sare, lactate, legume, măsline, „mâncare de la ţară, varză
fiartă cu ceapă”, iar ca desert „smochine şi fructe”, “în acest fel, petrecându-şi zilele în linişte şi o stare
de sănătate bună, ei vor trăi după toate probabilităţile până la o vârstă înaintată…”.

iar în cazul în care consumăm produse de origine animală, o facem pe riscul noastru. Este absolut
remarcabil faptul că unul din cei mai mari filosofi ai lumii a condamnat consumul de carne cu aproape
2500 de ani în urmă, dar încă şi mai interesant este faptul că puţini oameni cunosc această poveste.
Cum se face că Socrate a prezis viitorul cu atâta acurateţe? El  ştia că un consum de carne
sau de produse de origine animală nu poate duce la o sănătate bună şi la prosperitate. Senzaţia falsă de
lux şi belşug oferită de posibilitatea de a mânca produse de origine animală nu poate conduce decât la o
cultură în care există boală, durere, dispute referitoare la terenuri, avocaţi şi medici.
Descrierea aceasta corespunde perfect multor probleme cu care se confruntă societatea
modernă de astăzi  din România şi nu numai, când la fiecare colţ de stradă găsim deschisă câte o
farmacie. Cum se face că am uitat aceste lecţii ale trecutului? Am parcurs orbeşte aceşti 2500 de ani,
clădind o societate aşa-zis „modernă”? Uităm adesea că DUMNEZEU  a creat doar ce este viu. Păcatul
a „adăugat” anormalitatea neviului – a morţii. Se observă astfel că boala trupească îşi are originea în
negativitatea stărilor sufleteşti şi, în ultimă instantă, în păcatul înţeles ca „despărţire” de Dumnezeu, dar
şi prin consumarea de alimente lipsite de viaţă, a căror viaţă a fost distrusă printr-o procesare
necorespunzătoare.
Consumul de alimente cât mai apropiate de starea lor naturală este cheia către o alimentaţie
corectă şi benefică pentru organismul uman şi nu numai. Medicul Ion Caludian precizează în lucrarea
sa că, deşi românii creşteau multe animale , ei erau vegetarieni. Păstorul „nu era dispus să-şi
împuţineze turma” care era „propriul său capital, ci se mulţumea cu „dobânda” adică laptele, lâna.
Ciobanul român sacrifica doar animalele bolnave. Mâncarea era bazată în special pe mei cu toate
beneficiile lui.S-a intensificat cultivarea cerealelor – grâu, porumb, orz, mei – care erau însă destinate
exportului.Micşorarea păşunilor a dus astfel la mişcorarea efectivului de animale crescute şi implicit la
diminuarea consumului de lapte şi produse lactate. Prin pierderea mijloacelor străvechi de alimentaţie,
în care laptele juca rolul principal, s-a accentuat vegetarianismul, cu reducerea la minim a consumului
de proteine de origine animală.

Alexander Reinhardt aminteşte în lucrarea sa „Poveţele maicii Sofronia” depre această

legatură cu Divinitatea şi despre „o ştiinţă străveche  a plantelor medicinale” în tradiţia românească.El
vorbeşte despre terapia simultană a sufletului şi a trupului; pentru aceasta ,“orice boală porneşte dintr-
o problemă spirituală, iar procedeele de vindecare  care  se adresează numai trupului nu au, din acest
motiv, decât puţini sorţi de izbândă.” 
Medicul Gheorghe Crăiniceanu descrie în lucrarea sa „Igiena Ţăranului Român” (1895) că
mămăliga era „stâlpul casei”, iar legumele erau „cel mai uzitat şi mai plăcut adaos”. Pe lângă
mămăligă, cu cartofi sau cu lapte, ţăranii mai mâncau fasole păstăi sau boabe, în special în vremea
posturilor – pe care le ţineau cu sfinţenie -  varză, castraveţi, ambele proaspete sau murate, lăptuci,
ştevie, urzici sau susai. Dovleacul se consuma, în special, în postul Crăciunului. Ca şi în prezent , în
secolul XX ţăranii îmbunătăţeau gustul mâncărurilor  cu ceapă, praz, ardei , pătrunjel, hrean, usturoi,
mărar, leuştean, oţet, zeamă de varză sau borş în funcţie de zonă. În zilele de sărbătoare, ţăranii
consumau peşte, provenit în special din Dunăre, pentru care dădeau în schimb mălai, dar şi melci, raci 
şi scoici  pe care le procurau din iazuri şi apele curgătoare de munte.

În privinţa tehnicii de preparare a alimentelor, medicul Ion Claudian precizează în lucrarea

sa apărută în 1939 că „prăjirea alimentelor este relativ recentă, de bază fiind fierberea“. Se consuma
frecvent ulei de in, de cânepă şi de rapiţă, cu toate beneficiile aduse prin conţinutul lor de acizi graşi
esenţiali. Situaţia se schimbă după 1940, când grâul ia locul porumbului. Seceta şi lipsurile datorate
industrializării rapide şi mutării forţate a 55% din populaţia ţării la oraş au lăsat amprente destul de
adânci în stilul de viaţă al românilor.
Totuşi în acest fel au fost evitate o bună perioadă de timp proliferarea aşa ziselor boli ale
abundenţei – cu care ne confruntam astăzi – boli cardio-vasculare, obezitate , etc. Constatăm aşadar, că
strămoşii noştri consumau cu precădere hrană de origine vegetală, ei se alimentau cu alimente puţin
procesate termic cu toate avantajele ce decurg din adoptarea acestui stil de viaţă.
Niciodată până acum nu a existat un procent atât de mare al deceselor cauzate de bolile
„abundenţei”, de un stil de viaţă bazat pe consumism şi de excluderea sacralizării alimentaţiei din viaţa
de zi cu zi. Oare la această abundenţă se referea Socrate cu 2500 de ani în urmă, atunci când ne-a
descris o societate plină de medici şi de avocaţi care se luptă cu probleme cauzate de faptul că oamenii
trăiesc în  „lux” consumând carne şi în mod exagerat orice proteină de origine animală?
 Dispunem la ora actuală de dovezi profunde şi multiple care arată că o dietă pe bază de
alimente integrale de origine vegetală este cea mai bună în prevenirea şi vindecarea bolilor .Imaginea
publică a vegetarianismului se îmbunătăţeşte în mod constant, informaţiile circulă cu o mai mare
rapiditate.  Apropierea de Divinitate şi conştientizarea beneficiilor abordării stilului de viaţă vegetarian
sunt din ce în ce mai necesare, chiar indispensabile, aş putea spune.
Iată calea , deschisă de strămoşii noştri, pe care este cel mai indicat să mergem. Avem
nevoie doar de credinţă şi de dorinţa de a face schimbarea.
Cum vor arăta nepoţii noştri peste 100 de ani? Numai timpul ne va spune acest lucru. Ştiu
doar un singur lucru , că viitorul începe astăzi….. şi că acesta depinde de fiecare dintre noi. Circulaţia
facilă a informaţiei în ziua de astăzi şi elevarea spirituală a noastră, a tuturor, vor lăsa, fără îndoială, o
amprentă importantă asupra stilului de viaţă în societatea viitorului.
Să privim  cu dragoste în urmă la înţelepciunea strămoşilor noştri, să preluăm informaţiile
corecte şi benefice pe care să le completăm cu dovezile ştiinţifice de astăzi şi astfel să ne construim un
viitor mai liniştit, în pace, lumină şi iubire.
Să privim cu bucurie în viitor şi să ne străduim să asigurăm prin aceasta condiţiile optime
pentru elevarea spirituală maximă a urmaşilor noştri.

Bibliografie :
1.Mehedinţi-Soveja , Simion -1995 , CREŞTINISMUL ROMÂNESC-adaos la CARACTERIZAREA
ETNOGRAFICĂ A POPORULUI ROMÂN ,-Editura Fundaţia Anastasia
2.Claudian , Ioan -1939 , ALIMENTAŢIA POPORULUI ROMÂN , Fundaţia pentru literature şi artă –
Regele Carol II , Bucureşti
3.Paraschiv-Claudius , Marian , -2003 , TRATAT PENTRU ALIMENTAŢIA NATURALĂ A OM-ULUI -
Editura Christalin