„În mod paradoxal, prezența trecutului specific este cel mai pregnant vizibil la

artiștii de avangardă, care sunt determinați de trecut până și în intenția lor de a-l
depăși (…).” Pierre Bourdieu, „Regulile artei”, trad. Laura Albulescu & Bogdan
Ghiu, București, Ed. Art, 2012, p. 312

„se dezvoltă în sânul fiecărui gen în parte un sector dotat cu un plus de autonomie
sau, altfel spus, o avangardă. Fiecare gen are tendința de a se separa într-un sector
dedicat în exclusivitate căutărilor și un sector comercial, două piețe între care
trebuie să ne ferim să stabilim o graniță fermă (…)”Pierre Bourdieu, „Regulile
artei”, trad. Laura Albulescu & Bogdan Ghiu, București, Ed. Art, 2012, p. 167

„Marile revoluții artistice […] sunt apanajul acelor ființe bastarde și inclasificabile
ale căror dispoziții aristocratice – asociate adesea cu o origine socială privilegiată și
cu deținerea unui capital simbolic (în cazul lui Baudelaire și al lui Flaubert,
prestigiul <sulfuros> asigurat din capul locului de către scandal) – alimentează o
<profundă nerăbdare în fața limitelor>, sociale dar și estetice, și o intoleranță
suverană față de orice compromis cu veacul.” Pierre Bourdieu, „Regulile artei”,
trad. Laura Albulescu & Bogdan Ghiu, București, Ed. Art, 2012, p. 156

„Fiecare revoluție triumfătoare se autolegitimează, dar legitimează în același timp și

revoluția ca atare, chiar dacă este vorba de revoluția împotriva acelor forme estetice
pe care ea însăși le-a adus la putere.” Pierre Bourdieu, „Regulile artei”, trad. Laura
Albulescu & Bogdan Ghiu, București, Ed. Art, 2012, p. 173

„constituind ca atare problema punerii în scenă și abordând diferitele sale puneri în

scenă ca tot atâtea luări de poziție artistice, altfel spus, ca ansambluri sistematice de
răspunsuri explicit asumate la un ansamblu de probleme pe care tradiția le ignora
sau la care răspundea fără a le și pune, André Antoine pune sub semnul întrebării o
doxa care, în sine, nu fusese până în acel moment niciodată discutată, declanșând în
felul acesta întregul joc, adică istoria regiei de teatru.” Pierre Bourdieu, „Regulile
artei”, trad. Laura Albulescu & Bogdan Ghiu, București, Ed. Art, 2012, p. 166

„El determină apariția, dintr-o dată, a spațiului finit al opțiunilor posibile pe care
căutarea teatrală nu l-a terminat nici până astăzi de explorat, a universului de
probleme pertinente (…): problemele referitoare la spațiul scenic, la relația (pe care
Antoine o dorește cât mai strânsă) dintre decor și personaje (el predică exactitatea),
problema textului și a sobrietății, sau, dimpotrivă, a teatralității interpretării,
problema interacțiunii dintre actori și spectatori (cu întunericul în care este
scufundată sala și, împotriva jocului la rampă, care distruge iluzia teatrală, cu
teoria celui de-al <patrulea perete>), problema luminilor și a zgomotului etc.”
Pierre Bourdieu, „Regulile artei”, trad. Laura Albulescu & Bogdan Ghiu,
București, Ed. Art, 2012, p. 167
„ realismul reprezintă, într-adevăr, o revoluție parțială și ratată. (…) el
subordonează interesul literar și literal pentru subiect interesului pentru
reprezentare, sacrifică senzualitatea sau sentimentalitatea pentru sensibilitatea față
de medium-ul literar sau pictural, ceea ce face să respingă subiectele care-l ating
prea emoțional sau să le trateze în așa fel încât să le diminueze interesul dramatic,
imprimând un soi de efect de surdină.” Pierre Bourdieu, „Regulile artei”, trad.
Laura Albulescu & Bogdan Ghiu, București, Ed. „Art”, 2012, pg. 148-149.

„În mod cât se poate de paradoxal, tocmai travaliul pur asupra formei pure,
exercițiul formal prin excelență, este cel care determină aparița, ca prin magie, a
unui real mai real decât cel accesibil simțurilor, la care se opresc îndrăgostiții naivi
de real, fie și cu prețul impunerii, din exterior, a unor semnificații morale și politice
care, asemeni legendei unui tablou, orientează privirea și o deturnează de la ceea ce
este esențial.” Pierre Bourdieu, „Regulile artei”, trad. Laura Albulescu & Bogdan
Ghiu, București, Ed. „Art”, 2012, pg. 151.