Interesantă propunerea profesorului şi regizorului Ion

Mircioagă de a monta la Teatrul "G. Ciprian", din Buzău,
piesa marelui scriitor peruan Mario Vargas Llosa, Kathie şi
Hipopotamul, o comedie în două acte, tradusă de Mihai
Cantuniari. Bucureştenii au avut prilejul să vadă această
montare joi, 10 ianuarie, la Sala Studio a Teatrului Nottara.
În România există foarte mulţi admiratori ai operei
româneşti a lui Mario Vargas Llosa, mai ales că s-au tradus
aproape toate romanele sale. Mai puţin este cunoscută
opera dramatică. La Editura Curtea Veche a apărut, în urmă
cu trei ani, volumul Teatru, în care este inclus şi textul pus
în scenă de Ion Mircioagă. Doar aparent este vorba despre
o poveste de dragoste.
     În fapt, Kathie şi Hipopotamul este un eseu despre
raportul dintre ficţiune şi realitate. O obsesie veche a celui
care a scris Paradisul de după colţ. De altfel, în Adevărul
minciunilor tema centrală era "legătura primejdioasă"
dintre ficţiune şi realitate. Kathie, o femeie senzuală,
bogată, încă tânără, îşi "cumpără" de două ori pe
săptămână, într-o mansardă romantică din Paris, ficţiunile
amoroase. Îşi angajează un scriitoraş, Santiago, care să-i fie
martor şi călăuză în această aventură neobişnuită. Aproape
că nu-ţi dai seama când ai de-a face cu personajele din
imaginaţia ei şi când cu cele din viaţa reală. Personajele
"coboară" din textul pe care Kathie i-l dictează lui Santiago
şi se amestecă cu existenţa ei. Regizorul s-a gândit ca în
rolul Kathie s-o distribuie pe tânăra actriţă Dana Rotaru. Ea
are multe dintre datele personajului creat de Llosa: farmec,
graţie, senzualitate. Dar îi lipseşte forţa de-a exprima
tragismul acestui personaj. Fanteziile erotice, iubirile
năvalnice, amanţii pe care i-a schimbat cu mare uşurinţă
ascund, în fapt, o fiinţă profund rănită, singură şi în
căutarea sinelui.
Mesajul pe care Kathie încearcă să ni-l transmită este că
niciodată nu vom şti dacă ficţiunea e realitate şi realitatea e
ficţiune.