„Cocoșul crede că dacă nu cântă el nu răsare soarele. Da, e stupid.

Dar dacă n-ar

crede asta din toate puterile lui n-ar putea scoate nici un sunet.” Mircea Cărtărescu,
„Un om care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 549

Teatru în clipe de deznădejde: „Toți profeții micinoși au fost cândva profeți

adevărați. Au devenit mincinoși când glasul lui Dumnezeu s-a retras din ei. Au
vorbit de-atunci cu propria lor voce, îngroșată grotesc, rostind cuvinte de la sine,
neporuncite de Dumnezeu, din panica și disperarea de-a fi rămas singuri.” Mircea
Cărtărescu, „Un om care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 214

„Morții n-au vârstă, sunt, toți, la fel de morți.” Mircea Cărtărescu, „Un om care
scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 465

„Visul meu e realitatea” Mircea Cărtărescu, „Un om care scrie”, București, Ed.
Humanitas, 2018, p. 99

„Timpul zboară nu ca o pasăre, ci ca un glonț. Care vine de foarte departe ca să ni

se-nfigă-ntre ochi.” Mircea Cărtărescu, „Un om care scrie”, București, Ed.
Humanitas, 2018, p. 377

„Femeia cu barbă de la Eurovision: idolul din centrul lumii așa cum arată ea azi.
Întoarcerea la cabiri și la zeii pateici, la Cartagina, la Sidon și la Tir. Probabil n-am
plecat niciodată de-acolo, cu adevărat și din toată inima.” Mircea Cărtărescu, „Un
om care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 286

„Pe noi însă nu ne mai fascinează statuile ci avortonii.” Mircea Cărtărescu, „Un om
care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 59

„Mai notez aici ce mi-a spus Dan la telefon, acum câteva ore (alături de o veste
bună): <Știi cum îl poți face să râdă pe Dumnezeu?> <Cum?> îl întreb. <Făcându-ți
planuri…> Dar mă gândesc că unul dintre scopurile existenței noastre chiar ăsta: să
mai descrețim, asemenea unor pisici sau câini jucăuși, fruntea lui Dumnezeu.”
Mircea Cărtărescu, „Un om care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 192

„Până la urmă, dacă ești actor trebuie să joci, dacă ești tractorist trebuie să ari. Iar
dacă ești popă, trebuie să citești.” Mircea Cărtărescu, „Un om care scrie”,
București, Ed. Humanitas, 2018, p. 285

„Pentru un om sănătos FB e o prostie, nu merită să-ți pierzi vremea. Dar pentru cel
singur, părăsit, cu moralul la pământ e medicamentul miraculos: te distrage, te irită
sau te încântă, te silește să înțelegi că viața nu se termină cu problemele tale. (…)
Fiindcă acolo e un cor de distruși, mai toți mai distruși decât tine, asemenea celor
îngropați pân-la brâu în nisip în piesa lui Beckett.” Mircea Cărtărescu, „Un om care
scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 304

„Când singurătatea ta se ciocnește de a celuilalt cum se ciocnesc dinții într-un sărut

neașteptat și stângaci.” Mircea Cărtărescu, „Un om care scrie”, București, Ed.
Humanitas, 2018, p. 286

„Epoca postironică (și postludică, adaug), bine-a zis cine-a zis. Ce-a fost dramă se
repetă ca farsă și invers, la nesfârșit. Mârlanii acționează contra excesului de
izmeneală, izmeniții-și iau apoi revanșa (…). Cineva trebuie să spună-n cele din
urmă adevărul, chiar și-n epoca lui Pilat din Pont.” Mircea Cărtărescu, „Un om
care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018, p. 173

„Harrison, când i s-a propus un premiu, spre sfârșitul vieții: <Găsiți altă maimuță
să i-l dați>. (…) Băiatul lui n-a știut până la 14 ani că taică-su a cântat în The
Beatles.” Mircea Cărtărescu, „Un om care scrie”, București, Ed. Humanitas, 2018,
p. 285