Camil Petrescu

Născut pe data de 9/21 aprilie 1894, în

București,România,decedat pe 14 mai
1957,Camil Petrescu a fost un
romanicer,dramaturg, doctor în filozofie,
nuvelist și poet. El pune capăt romanului
tradițional și rămâne în literatura română, în
special, ca inițiator al romanului
modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga
poetică a romanului camil-petrescian exprimă
renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii
absolute a omului”. Debutează în revista
„Facla”(1914),cu articolul „Femeile și fetele de
azi”,sub pseudonimul Raul D.
 Studii

 Teze și antiteze (1936), eseuri

 Modalitatea estetică a teatrului (1937), teza de doctorat
 Husserl – cu o introducere în filozofia fenomenologică, un capitol din Istoria filosofiei
moderne (1938)
 Doctrina substanței 1940, editată integral postum în 1988, vol. I-II, Ed. Științifică și
Enciclopedică,eseu filosofic. Filozofia lui Camil Petrescu, dezvoltată în Doctrina
substanței se revendică de la Husserl și Bergson
 Romane

 Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)

 Patul lui Procust (1933)
 Un om între oameni (1953 - 1957, neterminat) O caracterizare cuprinzătoare și sintetică a
romancierului Camil Petrescu este formulată de G. Călinescu în Istoria literaturii române.
Compendiu (1968): "Camil Petrescu este în roman un anticalofil, partizan al dicteului
automat...Bergsonian și proustian, înțelege să cultive fără stânjenire "fluxul amintirilor" și
gidian, să respecte autenticul în jurnale în care pretinde a nu modifica nimic din cursul
amintirii...".
 Nuvele

 Turnul de fildeș (1950)
 Moartea pescărușului (1950)
 Mănușile (1950)
 Cei care plătesc cu viața (1950)
 Un episod... (1957)
 Dramaturgie
 Jocul ielelor (1918)
 Act venețian (1918-1946)
 Suflete tari (1921)
 Danton (1924-1925)
 Mioara (1926)
 Mitică Popescu (1925-1926)
 Dona Diana, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto (1938)
 Iată femeia pe care o iubesc (1943)
 Prof. dr. Omu vindecă de dragoste (1946)
 Bălcescu (1948)
 Caragiale în vremea lui (1955)
 Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu (Op.cit., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este Danton..." Despre
personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale,
disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism...".

Însemnări
 Rapid Constantinopole – Bioram (1933),
reportaje de călătorie
 Note zilnice (1975), postum, jurnal intim,
editat de Mircea Zaciu.
POEZIE
 Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923)
 Un luminiș pentru Kicsikem (1925)
 Transcendentalia (1931),
 Din versurile lui Ladima (1932)
 Concepte estetice

 Autenticitatea este esența noului în creația literară a lui Camil Petrescu, a cărui aspirație către autenticitate conferă
originalitate poeziei, vitalitate teatrului și "momente autentice de simțire" în roman. Autenticitatea este ilustrarea
realității prin propria conștiință, scriitorul însuși mărturisea: „Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea
conștiinței mele, conținutul meu psihologic“.
 Substanțialitatea (substanțialismul) este concepția conform căreia literatura trebuie să reflecte esența concretă a
vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit, cunoașterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, acele categorii
morale absolute.
 Sincronizarea în concepția lui Camil Petrescu este armonizarea desăvârșită a literaturii cu filozofia și psihologia
epocii, întrucât actul de creație este un act de cunoaștere, de descoperire și nu de invenție: „Nu putem cunoaște
absolut nimic, decât răsfrângându-ne în noi înșine“.
 Concepte estetice

 Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și introspectivi,
hipersensibili, intransigenți și inflexibili moral. Luciditatea „nu omoară voluptatea reală, ci o sporește“.
 Narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul
fiind subordonat memoriei involuntare; romanul înseamnă, așadar, experiență interioară: „Să nu descriu decât ceea
ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu, ... din mine însumi nu pot ieși (...),
eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi“.
 Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiași obiect, aceluiași concept, aceleiași
norme morale.
 Anticalofilismul (împotriva scrisului frumos) este o adevărată bătălie estetică pe care o duce scriitorul care
susține formula literară a jurnalului, a confesiunii, ce se notează precis, exact, „ca într-un proces verbal“.
 Teme și motive

 Războiul - ca experiență de viață trăită, o experiență decisivă a intelectualului, războiul

ca iminență a morții este tragic și absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
 Introspecția psihologică se regăsește în majoritatea operelor sale, prin observarea vieții
interioare, prin analiză psihologică a conștiinței personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust
 Intelectualul - cu dramele lui de conștiință - este prezent într-un cadru de existență
obiectiv-socială, dominat de setea de absolut.
 Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii
ale unor idei".
Vă mulțumesc pentru atenție!