Camil Petrescu: opera

Citește cu atenție textul următor și răspunde la întrebările de mai jos:

Camil Petrescu (1894-1957), poet, romancier, eseist, dramaturg şi filosof, cunoaşte consacrarea
literară odată cu apariţia romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930),
consolidându-şi prestigiul literar prin publicarea celei de-a doua capodopere, romanul Patul lui Procust
(1933).
Alături de acestea, C. Petrescu mai scrie romanul istoric ramas neterminat Un om între oameni, operă
de proporţii monumentale, dedicată lui Nicolae Bălcescu; textele dramatice Jocul ielelor, Act veneţian,
Suflete tari, Danton, Mitică Popescu, Caragiale în vremea lui, Mioara. Primele patru au statut de
capodoperă, fiind drame de cunoaştere, care dezbat idei. Autorul scrie şi poezie (cel mai valoros grupaj de
versuri este Ciclul morţii, care surprinde prin maniera inedită în care este abordată tema războiului).
Desfăşoară o prolifică activitate de publicist, o parte dintre articolele apărute în presa vremii fiind grupate în
volumul Teze si antiteze. Camil Petrescu este şi primul nostru teatrolog de valoare, lucrarea Modalitatea
estetica a teatrului reprezentând o magistrală iniţiere în arta spectacolului teatral. În afara preocupărilor de
ordin literar, Camil Petrescu a fost atras de domeniul filosofiei, lucrarea prin care autorul configurează un
sistem de gândire original fiind Doctrina substanţei.
Camil Petrescu este considerat, alături de Hortensia Papadat-Bengescu, promotor al înnoirii
literaturii. Se afirmă ca un inovator al artei romanului, pe care o modifică esenţial prin viziunea asupra
realităţii, prin tehnica narativă, creaţia de personaje şi stil.
În studiul Noua structură şi opera lui Marcel Proust, publicat în volumul Teze şi antiteze (1937),
Camil Petrescu teoretizează romanul modern, de tip proustian. În acest eseu, Camil Petrescu critică vechile
structuri narative, întâlnite în romanul tradiţional, în care naratorul este omniscient şi omniprezent,
impunând câteva tehnici moderne de construcţie, precum: autenticitatea, substanţialitatea, stilul anticalofil,
memoria involuntară, introspecţia.
Camil Petrescu conştientizează şi exprimă necesitatea sincronizării literaturii cu filosofia şi ştiinţa,
fiind convins că scriitorul descrie realitatea propriei conştiinţe, actul de creaţie fiind unul de cunoaştere, de
descoperire a sinelui, nu unul de invenţie.
Viziunea despre lume a scriitorului, articulată personajului-narator, este una a unui reflexiv cu
preocupări filosofice şi literare. Asemenea eroilor săi, Camil Petrescu este intelectualul rafinat, care
preţuieşte nobleţea spiritului şi pledează pentru o nouă ierarhie a valorilor, în funcţie de cantitatea de
intelectualitate încorporată în substanţa unei opere.
Totodată, C. Petrescu pledează pentru anticalofilism, opţiune exprimată în romanul Patul lui
Procust: „Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simţit, ceea ce a
gândit, ceea ce i s-a întamplat în viaţă, lui şi celor pe care i-a cunoscut sau chiar obiectelor neînsufleţite. Fără
ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie”. Cu alte cuvinte, această poetică se
caracterizează prin refuzul romanului ca artificialitate tehnică, drept fapt de stil şi în afirmarea sincerităţii ca
unic element generator al operei literare. Ca şi Liviu Rebreanu, iniţiatorul romanului subiectiv consimte
faptul că scrisul frumos este în detrimentul exprimării sincere, netrucate a faptului trăit, ce stă la baza prozei
caracterizate prin autenticitate.
Odată cu opera lui Camil Petrescu se iniţiază în literatura română romanul modern, de tip proustian,
caracterizat prin subiectivism, analiză psihologică, mutarea accentului de pe planul evenimenţial, pe cel al
conştiinţei.

1. În ce domenii îşi desfăşoară activitatea omul de cultură Camil Petrescu?

2. Odată cu publicarea căror opere obţine scriitorul consacrarea literară?
3. Este Camil Petrescu adept al conservării tradiţiei sau un susţinător al modernizării literaturii? Explică.
4. Care sunt ideile formulate în conferinţa-studiu Noua structură şi opera lui Marcel Proust?
5. Prin ce se individualizează romanului camilpetrescian?
6. Ce se înţelege prin anticalofilism?