Prof.

Sfetcu Maria

ROMANUL MODERN ROMÂNESC- CREAŢIE ŞI ANALIZĂ

Elemente noi în estetica romanului interbelic

Creator reprezentativ în roman, teatru şi poezie, în literatura dintre cele Două Războaie
Mondiale, Camil Petrescu a fost un remarcabil teoretician literar, oferind, dacă nu o doctrina
pentru alţii, deşi intenţiona să facă acest lucru, cel puţin o concepţie estetica originală, capabil să
lămurească pe de-o parte intenţiile, pe de alta succesele ca şi limitele operei sale.

Novator în arta romanului, Camil Petrescu reuşeşte în primul rând, o literatură de certă
autenticitate, asigurată nu de elementele reale obiective, ci de filtrarea evenimentelor prin prisma
unei conştiinţe care devine centru de iradiere şi de organizare a elementelor subiectului. Autorul
este mai ales un analist lucid al stărilor de conştiinţă, pe care le supune unui proces permanent de
obiectivare şi determinare. Acest proces implica însa o continuă raportare la realitate. Sondarea
stărilor interioare, a proceselor de conştiinţă, dublată de spiritul polemic dau stilului vibraţia
intensă, unică, inconfundabilă.

Apariţia studiilor teoretice ale lui Camil Petrescu, De ce nu avem roman ? şi Noua structura
şi opera lui Marcel Proust, prilejuieşte criticului exprimarea unor idei pătrunzătoare pe marginea
romanului modern, chiar dacă ele vin în contradicţie cu ideile creatorului romanului românesc
modern şi au un uşor caracter polemic.

Camil Petrescu este adeptul unei formule estetice, promovate de curentul modernist de la
Sburătorul, al lui Eugen Lovinescu, vizând trecerea de la romanul de inspiraţie rurală la romanul
citadin, care oferă scriitorului o mare diversitate şi profunzime teoretică.

La întrebarea care se punea în epocă ,,De ce nu avem roman’’, Camil Petrescu aduce o
atitudine de respingere a romanului tradiţionalist, sămănătorist. Referindu-se la eroul de roman,
Camil Petrescu afirma ca personajul romanului modern trebuie ,,să fie stăpânit de intense arderi
interioare, să aibă un caracter puternic, în real conflict cu societatea’’
 În literatura noastră, Camil Petrescu este un înnoitor. Întreaga sa creaţie stă sub semnul
lucidităţii, ca rezultat al unei minuţioase analize psihologice, dar şi a unei profunde cunoaşteri a
complexelor probleme sociale.

Poeziile sale cu tendinţe intelectualiste, afişează o poziţie antisimbolistă şi mai ales

antitradiţionalistă.
Romanele şi dramaturgia sa, fundate pe aceeaşi filosofie a căutarii absolutului, sunt construite
modern.

Procesul de creaţie a romanului rămâne lung şi chinuitor. Adept al autenticităţii şi

substanţialităţii, convins că romanul trebuie să constituie adevărate ,,dosare de existenţă’’,
autorul lucrează cu înfrigurare, ani în sir, cu o grijă în documentare exemplară.

Camil Petrescu lucrează cu fişe, note, reviste ale timpului pe le care va reînvia în roman, cu
dosare ale eroilor, căci, ,, fiecare personaj îşi are cazierul şi mapa sa’’, iar autorul dă impresia

,, unui procuror’’.

Distincţia între un roman tradiţional şi un ,,nou roman’’ presupune considerarea unor

prefaceri ce nu ţin exclusiv de formula artistică: forma literară prezintă, în cazul realismului şi
naturalismului, ca şi în cazul romanului modern, asemănări structurale cu forma socială.

Romanul tradiţional zugrăveşte o lume omogenă, raţională, în care valorile obştii se dovedesc
în stare să integreze pe individ; morala tuturor triumfă asupra moralei unuia singur; personajul
este un caracter, adică o unitate stabilă, indiferent adesea de acţiune, care-l confirmă sau îl
infirmă fără a-l altera.

Bibliografie:

Camil Petrescu, op.cit.

Pompiliu Constantinescu, Scrieri alese, E.S.P.L.A., 1957

Cornelia Ştefănescu, Momente ale romanului, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1973