Valvele inimii sunt structuri cardiace membranoase ce permit circulația dirijată a sângelui între

cavitațile inimii. Poziția și funcționarea celor patru valve în inima mamiferelor și omului
determină calea de circulație a sângelui prin inimă. Fiecare valvă a inimii se deschide și se
închide în funcție de diferențele de presiuniune sangvină existente între cele două cavități pe care
aceasta le separă.

Structura și funcția valvelor

Valvele cardiace sunt formate din două sau trei repliuri membranoase numite valvule, cuspide
sau lame valvulare. Valvulele sunt ancorate de pereții ventriculari prin cordaje tendinoase care,
pe lângă rolul de fixare, împiedică deschiderea cuspidelor spre interior sau bombarea lor spre
interior din cauza presiunii care apare în timpul contracțiilor ventriculare. Cordajele tendinoase
sunt ancorate de mușchii papilari cu care participă la susținerea mai bună a valvei. Ansamblul
cordaje tendinoase-mușchi papilari formeazăaparatul subvalvular care are funcția de a nu
permite prolapsul valvei în atriu atunci când se închide, presează cuspidele unele de altele în
timpul contracțiilor ventriculare împiedicând regurgitarea sângelui între cuspide, dar el nu
participă la mecanismul de închidere și deschidere a valvelor. Acționarea valvelor se datorează
exclusiv diferenței de presiune de pe cele două părți a valvei.

Muşchii papilari şi cordajele tendinoase care susţin valvele

Aceste valve se numesc atrio-ventriculare deoarece sunt poziționate între atrii și ventricule.
Aceste valve sunt:

1. Valva bicuspidă sau mitrală: care împiedică reîntoarcerea sângelui ventricular stâng

(regurgitarea) în atriul stâng. Este format din două membrane.
2. Valva tricuspidă: care împiedică reîntoarcerea sângelui ventricular drept (regurgitarea) în
atriul drept. Este format din trei membrane ancorate de pereții ventriculului drept.
Închiderea valvulelor atrio-ventriculare formează zgomotul cardiac I ( S1)
Valva mitrală (bicuspidă)
Denumirea lor este dată de asemănarea valvei cu o mitră episcopală. Valva mitrală permite
circulația sângelui dinspre atriul stâng spre ventriculul stâng.Se găsește pe partea stângă a inimii
și are două cuspide. (Sunt cunoscute și sub numele de valve bicuspide (cu două vârfuri din latină:
bis-două, cuspis-vârf) [4].)
Valva tricuspidă
Valva tricuspidă (cu trei vârfuri) se află între atriul drept și ventriculul drept. Este format din trei
cuspide care canalizează sângele din atriul drept în ventriculul drept împiedicând refluxul
sângelui.

Valvele semilunare

Baza ventricolelor expusă vederii prin îndepărtarea atriilor.

Acestea sunt situate:
- la baza aortei pulmonare (valva aortică) sau
- la baza arterei pulmonare (valva pulmonară).
Aceste valve dirijează sângele în artere, împiedicând refluxul sângelui din artere către de la
ventricule. Aceste supape nu au cordaje tendinoase și sunt mai asemănătoare cu valvele din vene
decât cu valvele atrio-ventriculare.
Valva aortică
Valva aortică se află între ventriculul stâng și aortă. Valva aortică are trei cuspide. În timpul
sistolei ventriculare presiunea crește în ventriculul stâng. Când presiunea în ventriculul stâng se
ridică peste presiunea din aortă valva aortică se deschide, permițând sângelui să iasă din
ventriculul stâng în aortă. Atunci când sistola ventriculară se termină, presiunea în ventriculul
stâng scade rapid. Atunci când presiunea scade în ventriculul stâng, presiunea aortică forțează
valva aortică să se închidă. Închiderea valvei aortice contribuie la formarea zgomotului cardiac
II, (S2).
Cel mai frecvent defect congenital cardiac este la nivelul valvei aortice bicuspide, iar defectul
congenital constă în faptul că valva în loc de trei cuspide are două. Această afecțiune adesea nu
este diagnosticată până când la pacient nu apare stenoză aortică calcifică. Stenoza aortică în
cazul acestei afecțiuni are loc de obicei la pacienții care au peste 40 sau 50 de ani, cu o medie de
peste 10 ani mai devreme decât la persoanele cu valve aortice normale.
Valva pulmonară
Valva pulmonară este valva semilunară a inimii situată la oarecare distanță de celelalte trei valve
cardiace între ventriculul drept și artera pulmonară și are trei cuspe. Fiecare cuspă este o plică
endocardică. Similar valvei aortice, valva pulmonară se deschide în timpul sistolei ventriculare,
atunci când presiunea din ventriculul drept crește la o valoare care depășește presiunea din artera
pulmonară. La sfârșitul sistolei ventriculare, atunci când presiunea din ventriculul drep scade
rapid, presiunea din artera pulmonară închide valva pulmonară. Închiderea valvei pulmonare
contribuie la formarea componentei P2 al zgomotului cardiac II: (S2). Partea dreaptă a inimii este
un sistem cu presiune mai mică, deci componenta P2 a zgomotului cardiac II este de obicei mai
silențioasă decât componenta A2 al zgomotului cardiac II.