PSIHANALIZA

Freud şi psihanaliza
 Jean-Martin Charcot
 hipnoza în tratamentul tulburărilor isterice
 fenomenele isterice sunt generate de idei izolate psihic într-o regiune secundară a minţii
 Josef Breuer
 utiliza hipnoza pentru a trata pacienţi cu tulburări comportamentale isterice
 Cazul Anna O.
 Societatea Psihologică din Viena (Asociaţia Psihanalitică din Viena): Alfred Adler, Otto Rank, Carl
Gustav Jung

Teoria freudiană
 psihanaliza: concepţie psihologică şi metodă psihoterapeutică;
 existenţa inconştientului;
 conduita este explicată prin două instincte înnăscute: Thanatos (instinctele morţii) şi Eros
(instinctele vieţii);
 personalitatea este determinată în primul rând de ceea ce se întâmplă în copilărie;

Psihanaliza ca metodă terapeutică

 atmosfera de relaxare
 asociaţiile libere
 rezistenţa
 analiza visului
 catharsis-ul
 transferul
 insight-ul
 Scopul terapiei este de „a face inconştientul conştient”.

Aparatul psihic în concepţia freudiană

Diviziunea topografică a minţii:
conştientul, preconştientul şi inconştientul
Teoria structurală:
id (sine) Principiul plăcerii
ego (eu) Principiul realităţii
superego (supraeu)

Mecanisme de apărare
 negarea defensivă
 regresia
 proiecţia
 raţionalizarea
 sublimarea

Stadiile dezvoltării psihosexuale

 stadiul oral
 stadiul anal
 stadiul falic (complexul lui Oedip)
 stadiul de latenţă
 stadiul genital

Critici ale teoriei freudiene

 Nu a folosit metode ştiinţifice;
 Freud prezintă concluziile, dar nu şi modul în care a ajuns la ele.
 Variabilele şi constructele lui nu sunt clare şi nici cuantificabile.
 Studiul său se bazează pe amintiri din copilărie, însă el nu a tratat niciun copil, cu excepţia micului
Hans. Inferenţele sale cu privire la copilărie provin din analiza adulţilor.
 Teoria sa are o slabă valoare predictivă şi nu poate fi uşor testată şi respinsă.
Psihologia analitică: Carl Gustav Jung

Freud şi Jung
 Jung începe să-şi exprime rezervele asupra accentului pe care Freud îl punea pe motivaţia sexuală
 Libidoul – forţa creativă a vieţii

Teoria personalităţii
 Eul
 Inconştientul personal
 Inconştientul colectiv (arhetipurile)

Inconştientul colectiv (arhetipurile)

 persona, anima, animus, umbra, sinele

Sinele
 Conform lui Jung, scopul vieţii este acela de a descoperi şi înţelege diversele părţi ale personalităţii
şi apoi să le sintetizeze într-o unitate armonioasă, numită de Jung individuare.

Carl Gustav Jung

 Atitudinile
 Introversia
 Extraversia

 Cauzalitate, teleologie, sincronicitate

 Visele

Critici aduse teoriei jungiene

o a îmbrăţişat ocultismul, spiritismul, misticismul şi religia

o opera sa nu este ştiinţifică

o conceptul de arhetip este considerat metafizic şi nu poate fi verificat

o teoria jungiană este neclară, greu de înţeles, inconsistentă şi pe alocuri contradictorie

Contribuţii
o noţiunile de introversie şi extraversie

o a introdus conceptul aristotelic de auto-actualizare în psihologia modernă

Psihologia individuală: Alfred Adler

 Inferioritatea organică, compensarea, supracompensarea

 Sentimentele de inferioritate, complexele de inferioritate
 Adler afirma că individul trebuie să dea sens propriei vieţi. Prima etapă în conturarea acestui sens
este viziunea asupra lumii care se dezvoltă în urma experienţelor din copilărie.
 În funcţie de natura acestor experienţe, un copil poate concepe lumea ca fiind periculoasă sau ca
fiind un loc sigur, ceea ce va determina scopurile pe care şi le proiectează.
 stilul de viaţă
 Pentru Adler, un stil de viaţă eficient este cel care presupune interesul social.
 În opoziţie cu Freud şi Jung, Adler afirmă că oamenii nu sunt victime ale mediului lor sau ale
moştenirii biologice. Conceptul său de sine creativ îl aliniază cu convingerea existenţialistă conform
căreia oamenii sunt liberi să-şi aleagă propriul destin.

 Anna Freud
 Melanie Klein
 Karen Horney