Popoare şi civilizaţiile antice

În perioada antică atît în Orient, cît şi în Europa

au existat diferite etnii. Din punct de vedere
lingvistic multitudinea popoarelor din această
epocă constituie trei grupuri distincte: popoare
mediteraneene, popoare de origine semită,
popoare indo-europene. Un loc aparte îl
deţineau chinezii, popor ce a dat naştere unei
civilizaţii înfloritoare în Extremul Orient.  
Popoarele mediteraneene vorbeau limbi neînrudite între ele şi erau deja formate la
momentul constituirii civilizaţiei. Se presupune că ele sînt descendente ale
populaţiilor neolitice care şi-au perfecţionat tehnicile şi şi-au diferenţiat graiurile
evoluînd separat. Ele sînt adesea numite „populaţii mediteraneene vechi”,
deoarece se întîlnesc în regiunea Mediteranei – cretanii, egiptenii, sumerienii.

Egiptenii sînt incluşi de savanţi în grupa de popoare hamite, din care fac parte
populaţiile berbere din Africa de Nord. Investigaţiile au demonstrat că cea mai
veche populaţie sedentară apare în valea Nilului la sfîrşitul mileniului al VI-lea î.Hr.
acestea erau triburile din Sahara, deşertul Libiei şi regiunile Etiopiei de astăzi, care
fiind atrase de cîmpurile roditoare din văile Nilului s-au stabilit pe teritoriul viitorului
Egipt. De notat că există şi teorii privind originea nordică, euro-asiatică, a
egiptenilor.

Izolarea văilor Nilului de la est şi vest de pustiu a

favorizat contopirea grupurilor etnice şi formarea
treptată a poporului egiptean. Nu există o părere
unanimă în mediul ştiinţific privind originea limbii
egiptene. De exemplu, unii cercetătorii nu exclud
existenţa unor asemănări dintre limba egiptenilor
şi limbile indo-europene.  

Originea, precum şi baştina sumerienilor,

fondatorii civilizaţiei mesopotamiene, nu este
cunoascută. Mulţi savanţi consideră că ar fi venit
din sud, din insulele Golfului Persic. Există şi
teorii privind originea nordică, euro-asiatică, a
sumerienilor. Limba lor include trei componente
de bază: protosumeriană, autohtonă şi a treia –
necunoscută. Aşadar, sumerienii s-au format în urma contopirii mai multor etnii,
proces produs într-o perioadă îndepărtată.  

Populaţiile semite sînt originare din deşerturile Arabiei. Acolo, timp de secole,

semiţii au dus o viaţă nomadă, păstorească, aflîndu-se într-o permanentă mişcare
împreună cu turmele lor. Ei au fost atraşi tot mai mult de bogatele pămînturi ale
Semilunii fertile şi, infiltrîndu-se progresiv în teritoriul cuprins între Palestina şi
Golful Persic, încep să devină sedentari, stabilindu-se cu traiul în Mesopotamia şi
Siria la sfîrşitul mileniului al IV-lea şi pe parcursul mileniului al III-lea î.Hr. în partea
de nord a Mesopotamiei, începînd cu sfîrşitul mileniului al IV-lea î.Hr., trăiau
triburile semitice de păstori. Limba lor se numea akkadiană. Ea avea cîteva
dialecte: în Mesopotamia de Sud era răspîndit dialectul babilonian, iar la nord, în
partea centrală a văii Tigrului – dialectul asirian. Timp de cîteva secoel semiţii au
coexistat cu sumerienii, iar apoi au înaintat spre sud şi la sfîrşitul mileniului al III-lea
î.Hr. au ocupat întreaga Mesopotamie. Ca urmare, limba akkadiană a luat treptat
locul limbii sumeriene.

La sfîrşitul mileniului al III-lea î.Hr. în Mesopotamia au pătruns triburile semite

vestice de păstori, numite amoriţi, iar în a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr.
din Arabia de Nord pătrund în stepa Siriei şi apoi în Mesopotamia de Nord un mare
grup de triburi ale arameilor.

Popoarele indo-europene. În Europa numeroase

popoare vorbesc limbi indo-europeneindo-
europene. Savanţii nu sînt de aceeaşi părere cu
privire la spaţiul geografic în care a existat
comunitatea indo-europeană şi de unde au
pornit cei mai vechi indo-europeni pentru a
popula vastul areal de la Atlantic pînă în
Peninsula Hindustan. Potrivit unei ipoteze, cele
mai vechi limbi indo-europene s-au constituit mai
bine de 5000 de ani în urmă, datorită populaţiilor
care vorbeau diferite dialecte, şi a migraţiilor
care le-au dus uneori la mari depărtări de vatra
comună.  
Vechii chinezi. Procesele etnice ce s-au derulat
în antichitate pe teritoriul Chinei au avut un
caracter complex. Culturile formate în mileniile V-IV î.Hr. în bazinul fluviului
Huanghe au fost create de populaţii de origine protosinotibetană. O parte a
populaţiei de agricultori din bazinul Huanghe a migrat spre cursul mijlociu al rîului,
unde a intrat în contact cu triburile locale. În urma acestui proces de interferenţă, în
mileniul al II-lea î.Hr. apare comunitatea etnică Yin. Alt grup de protosinotibetani,
stabilit mai la vest , a constituit elementul de bază în formarea comunităţii etnice
Zhou. În urma interacţiunii dintre comunităţile Yin şi Zhou, în mileniul I î.Hr., în
cursul mijlociu al fluviului Huanghe se constituie vechii chinezi.