CURS NR.

6
Sistemul cheltuielilor publice

6.1. Definirea cheltuielilor publice

Cheltuielile publice reprezinta un concept financiar al carui continut il reprezinta exprimarea in
forma baneasca a relatiilor economico-sociale aparute intre stat pe de o parte si persoane fizice si
juridice pe de alta parte cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului si in scopul exercitarii
functiilor si atributiilor acestora.
Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea functiei de alocare a finantelor
publice si anume de componenta ei privind repartizareasi utilizarea resurselor financiare ale statului.
Din punct de vedere al continutului economic cheltuielile economice pot reprezenta:
a. un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli curente)
b. pot reprezenta avansare de produs intern brut (cheltuieli de capital)
In sfera de cuprindere a acestor cheltuieli se include, dupa criteriul institutiei ce le efectueaza:
1. cheltuieli publice aferente administratiei publice de stat care pot fi particularizate
dupa sursa de finantare in:
- finantate din bugetul de stat
- finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat
- finantate din fonduri speciale
2. cheltuieli publice effectuate de administratiile publice locale, care in cazul
statelor federative se regasesc pe doua niveluri ale ierarhiei administrative teritoriale
In cazul statelor federative se regasesc pe 2 niveluri ale ierarhiei teritoriale:
1. cheltuieli efectuate de organele administrtiv-teritoriale intermediare
2. cheltuieli efectuate de organele administrative teritoriale locale
3. cheltuieli publice effectuate de organismele sau administratii internationale sau
supranationale
Chletuieli publice pot fi structurate si dupa criteriul sursei formale de finantare
1. cheltuielile bugetare finantate din bugetul de stat, din bugetele locale, bugetele
institutiilor publice autonome,asigurarile sociale de stat
2. cheltuielile finantate din fonduri cu destinatie speciala
3. cheltuieli extrabugetare finantate din resurse financiare neincluse in bugetele
administratiilor sau institutiilor publice

1
 4. cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice (in statele in care legea
prevede executia bugetului de stat prin trezoreria publica
Toate aceste criterii de structurare a cheltuielilor publice au in vedere continutul lor.
Din acest continut rezulta deosebirea intre cheltuelile publice si cheltuielile bugetare.
Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare adica aceasta din urma
sunt parte a celor dintai si le include numai pe cele efectuate din bugetul de stat, din bugetele locale
sau din bugetele asigurarilor sociale de stat.
Cheltuielile publice le includ pe acestea si in plus pe cele efectuate din fonduri
extrabugetare.
Cheltuielile bugetare se efectueaza strict pe baza creditelor bugetare in timp ce cheltuielile
publice se efectueaza sip e baza altor surse financiare decat creditele bugetare.
Criteriile de clasificare a cheltuielilor publice
A. Clasificarea administrativa presupune
1. cheltuieli ale ministerelor
2. cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate
3. cheltuieli ale unitatilor administrative-teritoriale
B. Clasificarea economica
1. dupa caracterul lor cheltuielile publice sunt:
a. cheltuieli efective ce reprezinta plati pentru asigurarea aprovizionarilor cu bunuri
si servicii a institutiilor publice implicand o contraprestatie
b. cheltuieli de transfer corespunzatoare unei translatii de fonduri de la un sector la
altul sau de la o categorie de cetateni la alta fara contraprestatie
2. dupa natura lor cheltuielile pot fi:
a. curente ce asigura bunul mers al activitatii serviciilor publice si se refera la
dotarile materiale si plata salariatilor; sunt consumatoare de venit.
b.cheltuielile de capital reprezinta plati pentru investitii, se materializeaza in
bunuri durabile si sunt creatoare de PIB.

6.2. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

1. Clasificatia administrativa presupune:
 cheltuieli ale ministrelor,
 cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate,

2
  cheltuieli ale unitatilor administrativ- teritoriale.
2. Clasificatia economica:
a. dupa caracterul lor ,cheltuielile publice sunt:
- cheltuieli efective ce reprezinta plati pentru asigurarile aprovizionarilor cu
bunuri si servicii, a institutiilor public implicand o contraprestatie
- cheltuieli de transfer corespunzatoare unei translatii de fonduri de la un sector la
altul sau de la o categorie de cetateni la alta fara contraprestatie
b. dupa natura lor, cheltuielile publice pot fi:
- curente ce asigura bunurilor mers al activitatii serviciilor publice si se refera la
dotarile materiale si plata salariatilor; sunt consumatoare de venit
- de capital reprezinta plati pentru investitii; se materializeaza in bunuri durabile si
sunt creatoare de produs intern brut.

Cheltuieli cu servicii generale

Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt marimea si structura aparatului de ata, nivelul
salarizarii functiilor publice, factorii sociali, inzestrarea tehnica etc. Finantarea cheltuielilor se face din
buget, din venituri proprii , din donatii si prin credite externe.
Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente incluzand salarii si cheltuieli administrative
si gospodaresti si cele de capital incluzand constructii, dotari, informatie, mijloace de transport etc.

Cheltuieli cu apararea
Una din functiile importante ale statului este functia de aparare, pentru indeplinirea careia
statul efectueaza cheltuieli publice militare. Se include in aceasta categorie:
1.cheltuieli privind intretinerea si functionaarea armatei
2. cercetarea stiintifica militara
3. experientele intretinerii bazelor militare
4. participarea la blocuri militare, la razboaie
5. cheltuieli privind lichiditatea urmarilor razboaielor
Teoria financiara grupeaza aceste cheltuieli in cheltuieli directe si indirecte.
Cheltuielile directe vizeaza intretinerea armatei in tara si strainatate, achizitionarea de
armament, echipamente si mijloace de subzistenta, vizeaza purtarea razboaielor etc. Aceste cheltuieli
sunt prevazute pentru ministerul apararii si sunt gestionate de catre ei.
Cheltuielile indirecte sunt legate de indepartarea consecintelor, razboaielor, plata datoriei
publice contractate in scopuri militare, plata despagubirilor de razboi; subventiilor acordate
3
sinistratiilor de razboi, pensii acordate urmasilor. Aceste cheltuieli militare se compun din:
1.cheltuieli curente pentru functionare si intretinerea armatei
2. cheltuieli de capital pentru modernizarea sau pentru investitii in domeniu .
Cheltuielile militare reprezinta o categorie aparte deoarece apararea nationala este greu de
apreciat in mod obiectiv, generand puncte de vedere divergente asupra oportunitatii acestor cheltuieli.

Cheltuieli diplomatice
Aceste cheltuieli spre deosebire de celelalte categorii de cheltuieli sunt cheltuieli ocazionate de
plata remuneratiilor personalului, reprezentantelor deschise in strainatate, achizitionarea bunurilor si
serviciilor necesare bunei functionari a acestora.
In majoritate sunt cheltuieli in valuta influentand situatia balantei de plati. Prin natura lor sunt
cheltuieli defunctionare si intr-o mai mica masura cheltuieli pentru investitii.
Volumul cheltuielilor bugetare alocate acestui domeniu depinde de extinderea relatiilor
diplomatice, de numarul ambasadelor si reprezentantelor din strainatate, frecventa consultarilor
ministeriale si guvernamentale, precum si de sarcinile asumate.

Cheltuielile publice moderne

Pe masura ce statul si-a asumat tot mai multe sarcini, cheltuielile publice finantate s-au
diversificat alaturandu-se celor traditionale, noi categorii de cheltuieli publice dintre care:
1. cheltuieli social culturale
2. cheltuieli economice
3. cheltuieli cu datoria publica
Cheltuielile social culturale se refera la :invatamant, cultura, culte, actiuni sportive si de
tineret, sanatate si securitate sociala. Sursele de finantare a cheltuielilor destinate actiunilor social-
culturale sunt: publice, private, interne si externe.
Aceste fonduri provin din bugetul de stat , din cotizatii sau contributii suportate de persoane
fizice sau juridice, din fonduri proprii ale intreprinderilor publice sau private, din veniturile realizate de
institutii social-culturale, din veniturile populatiei, din ajutorul financiar extern, din fondurile
organizatiei fara scop lucrativ.

Cheltuieli publice pentru invatamant

Sunt considerate cheltuieli cu invatamantul cele efectuate in cadrul sau prin intermediul
institutiilor de educatie scolara sau al formelor exterioare de educatie. Primele se adreseaza generatiilor

4
tinere si se finalizeaza cu formarea profesionala , iar celelalte servesc educarii si formarii adultilor.
Volumul cheltuielilor alocate invatamantului se afla in stransa dependenta de numerosi factori:
1. demografici care conditioneaza numarul populatiei scolare
2. economici care determina evolutia invatamantului sustinandu-l financiar
3. sociali-politici care stau la baza formularii optiunilor si fundamentarea politicilor in
domeniu
Cheltuielile publice cu invatamantul se vor grupa in:
1.cheltuieli curente
2. cheltuieli de capital necesare finantarii investitiilor
Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se realizeaza din diferite surse:
- bugetul de stat
- chirii
- donatii si sponsorizari
- bugetul local
- fonduri externe rambursabile
- sursele proprii ale institutiilor de invatamant

Cheltuieli pentru cultura si arte

Institutiile de cultura finantate din resurse publice servesc la cresterea investitiilor in capital
uman. Institutiile cu caracter cultural de interes public national sunt finantate prin alocatii bugetare. De
asemenea, acestea se pot autofinanta prin valorificarea bunurilor culturale ceea ce face ca aceste
cheltuieli sa intre in categoria celor cvasipublice.

Cheltuieli pentru sanatate

Acestea sunt destinate intretinerii si functionarii institutiilor sanitare precum si finantarii unor
actiuni de prevenire a imbolnavirilor , evitare a accidentelor, de educatie sanitara.
Sistemele principale de finantare a sanatatii sunt:
1. sistemul german
2. sistemul englez
Sistemul german se bazeaza pe cotizatii obligatorii suportate in parti egale de salariati si de
intreprinderi. Cotizatiile sunt mobilizate de institutii speciale (case de asigurari) :
- pacientii nu platesc nimic pentru consultatii deoarece casele de asigurari incheie
contracte cu prestatorii si suporta cheltuielile respective
- exista o separare intre sistemul ambulatoriu sau privat si cel spitalicesc saupublic
5
 - prezinta autonomie
- este specializat si permite concurenta
Sistemul englez:
- ofera ingrijiri medicale gratuite pentru toti indivizii
- statul finanteaza integral ocrotirea sanatatiiprin sistemul national de sanatate
- resursele financiare provin din impozite
- pacientii nu platesc nimic dar au obligatia sa se inscrie la un medic.
Principalele surse de finantare:
- alocatiile bugetare
- cotizatiile membrilor asigurati si angajatorilor
- venuturile populatiei
- donatiile provenite de la societatile de binefacere
- ajutorul extern din partea unor organizatii specializate
Sursele destinate cheltuielilor pentru ocrotirea sanatatii servesc la intretinerea si functionarea
institutiilor sanitare, pentru plata salariilor, pentru hrana bolnavilor, reparatii si cheltuieli gospodaresti.

Cheltuieli cu securitatea sociala

Din aceasta categorie fac parte asigurarile sociale, asistenta sociala, indemnizatii si ajutoare si
alte tipuri de cheltuieli. Componenta cea mai importanta o constituie asigurarile sociale de stat
finantate exclusiv prin contributia cetatenilor care sunt solidari in finantarea anonima, spre deosebire de
asigurarile sociale facultative care sunt contracte individuale si reprezinta cumpararea unor drepturi
pentru cetateni.
Sumele acordate ca asigurari sociale reprezinta transferuri bugetare catre cetateni. Deosebirea
de continut intre termenul de securitate sociala si protectie sociala consta in aceea ca securitatea sociala
se refera la sprijinirea unor anumite categorii de indivizi , iar protectia sociala se refera la ansamblul
actiunilor si masurilor economico-sociale initiate de stat pentru a garanta membrilor societatii aparare
fata de fenomene si actiuni care se rasfrang nefavorabil asupra lor.

Cheltuieli cu actiuni economice

In aceasta categorie de cheltuieli pot fi incluse:
- chletuielile pentru dezvoltarea sectorului conomic de stat
- cheltuieli pentru acordarea de subventii si alte avantaje intreprinzatorilor privati
- cheltuieli cu cercetarea in domeniul economic

6
 Cheltuielile publice pentru sectorul economic de stat se concretizeaza in investitii pentru
crearea de intreprinderi de stat noi, finantarea participarii statului la intreprinderi mixte, finantarea
activitatii curente a intreprinderilor, finantarea actiunilor de modernizare si reutilare a intreprinderilor
nationalizate.
In momentul in care activitatile derulate in sectorul de stat contribuie la cresterea sferei de
bunuri , ele au un efect pozitiv asupra economiei. Masurile luate de catre stat in vederea finantarii
activitatilor private vizeaza sustinerea autofinantarii atunci cand interesul intreprinzatorului pentru
aceste activitati scade .
In acest context statul participa la finantarea sectorului privat prin lansarea de comenzi de
bunuri si servicii, prin degrevari fiscale si subventii.

6.3. Nivelul, structura, dinamica şi factorii care influenţează cheltuielile publice

O analiză profundă a cheltuielilor publice serveşte la caracterizarea politicii financiare şi
bugetare a fiecărui stat în diferite perioade de timp. Aprecierea efectelor intervenţiei statului în viaţa
socială şi în economie presupune cunoaşterea mai întâi a volumului cheltuielilor publice efectuate de
organele centrale şi locale de stat din fondurile publice de resurse financiare. Indicatorul care poate
exprima o caracterizare a nivelului cheltuielilor publice într-o anumită perioadă este ponderea
cheltuielilor publice în produsul intern brut. Acesta este semnificativ, deoarece permite analiza
volumului cheltuielilor publice în raport de nivelul de dezvoltare economică şi socială a fiecărui stat şi
în fiecare etapă.
Ponderea cheltuielilor publice în PIB diferă de la o ţară dezvoltată la alta şi de la o zonă
geografică la alta. Astfel: în Olanda, Suedia, Danemarca ponderea este de 60-62% din PIB, în
Germania, Franţa, Austria 48-53%, în Elveţia, Austria 37-39%, Orientul Mijlociu 37%, America Latină
29%, Asia 28%. În România a scăzut de la 49,1% în 1980, la 36,3% în 1990.
Analiza cheltuielilor publice a unei ţări poare fi efectuată atât din punct de vedere global cum
este ponderea acestora în P.I.B., dar şi din punct de vedere al structurii acestora pe diferite categorii aşa
cum sunt ele prevăzute în clasificaţia funcţională. Indicatorul folosit pentru această analiză este
greutatea specifică a fiecărei categorii de cheltuieli publice:
Cpi
gS Cpi   100
Cpt

Unde
gS - greutatea specifică a cheltuielilor publice i (sănătate, învăţământ, etc);
Cpi – cheltuieli publice ale categoriei i;
Cpt – cheltuieli publice totale;
7
I – reprezintă o anumită cheltuială publică (învăţământ, sănătate, ordine publică, administraţie, etc.) aşa
cum se regăsesc în clasificaţia funcţională a statului respectiv.
Greutatea specifică a fiecărei cheltuieli publice este de asemenea diferită de la ţară la ţară, de la
zonă la zonă şi în funcţie de gradul de dezvoltare al acestora.
Astfel în ţările dezvoltate:
- cheltuielile publice pentru asigurări şi asistenţă socială, locuinţe şi servicii colective, reprezintă
între 24 - 43%, deţinând primul loc;
- cheltuielile cu sănătatea 9 – 19%;
- cheltuielile cu învăţământul 8-14%;
- cheltuielile economice 9 – 13%;
- cheltuielile militare 4 – 17%.
În ţările în curs de dezvoltare greutatea specifică cea mai mare este a cheltuielilor economice 30
– 40%, după care urmează cele cu învăţământul, sănătatea, asistenţa socială. România se situează
desigur în grupul ţărilor în curs de dezvoltare.
Un al treilea indicator care face aprecieri asupra cheltuielilor publice este indicatorul dinamicii
cheltuielilor publice care se măsoară prin două modalităţi:
– creşterea nominală;
– creşterea reală;
Creşterea nominală rezultă din compararea cheltuielilor publice pe global sau pe natură
exprimate în preţuri curente.
DCp = Cp1 – Cp0
DCp = variaţia cheltuielilor publice;
Cp1 = volumul cheltuielilor publice în perioada actuală;
Cp0 = volumul cheltuielilor în perioada de bază.
Acest indicator nu este concludent în situaţia în care în intervalul respectiv au intervenit
deprecieri monetare, modificări substanţiale de preţuri.
Creşterea reală rezultă din compararea cheltuielilor publice pe global sau pe naturi (potrivit
clasificaţiei funcţionale) exprimate în preţuri constante. Formula de calcul este aceeaşi cu precizarea că
preţurile sunt constante (într-o valută stabilă sau preţuri actualizate).

6.4. Factorii care influenţează creşterea cheltuielilor publice

Abordând la modul general factorii care conduc la creşterea cheltuielilor publice, aceştia pot fi
grupaţi în următoarele categorii:

8
a) factorii demografici – care se referă la creşterea populaţiei şi modificarea structurii acesteia pe vârste
şi pe categorii socioprofesionale. O astfel de evoluţie determină creşterea cheltuielilor publice legate de
plata salariilor funcţionarilor publici şi a celor din domeniul socialcultural.
b) Factorii economici – care se referă la dezvoltarea economiei şi modernizarea acesteia. Intervenţia
statului în economie, tot mai pregnantă şi pe căi diverse, face ca factorii economici să influenţeze
nivelul cheltuielilor publice foarte mult (subvenţii, fond cercetaredezvoltare).
c) Factorii sociali – sunt cei care determină acţiunile şi direcţia armonizării între nivelul veniturilor
medii pe locuitor din sectorul productiv, sectorul public şi persoanelor în vârstă ce beneficiază de
diferite forme de ajutor social.
d) Urbanizarea – are o influenţă deosebită asupra cheltuielilor publice atât prin crearea suprastructurii
urbane dar şi pentru finanţarea utilităţilor publice respective.
e) Factorii militari – au un impact direct asupra nivelului cheltuielilor, situându-se la nivele foarte mari
în timp de război ori pregătire pentru război şi mai scăzut în perioada de pace.
f) Factorii politici – care se referă la sarcinile ce trebuie să le îndeplinească statul contemporan prin
trecerea de la jandarm la statul providenţă.
g) Factorii istorici sau conjuncturali – sunt aceia care îşi au originea în perioadele anterioare. Astfel
contractarea unor împrumuturi, determină cheltuieli pentru restituirea acestora în perioadele următoare.
De aceea contractarea acestora trebuie făcută în urma unor analize aprofundate şi pertinente.