Test de Evaluare

2.

Miron Costin demonstreaza originea romana a poporului roman cu argumente

stiintifice, apeland la izvoare istorice pritoare la imprejurarile cuceririi Daciei
de catre Traian, \"de la discalecatul taralor cel dintai de Traian, imparatul
Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute\". Aduce argumente
lingstice in sustinerea latinitatii limbii romane si argumente de ordin
etnografic, and portul, firea, obiceiurile moldovenilor cu cele ale romanilor.

3.

perfectibilitatea ființei umane;

armonia dintre om și natură;

admirația față de cultura/literatura antichității;

demonstrarea latinității limbii române.

4.

(„Fost-au acest Ştefan-Vodă om nu mare de stătu"),

Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl știia a-l acoperi şi unde
nu gândiai, acolo il aflai".
„La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuși se vîriea, ca văzându-l ai
săi, să nu îndărăptieaze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia ."
,,a căzut jos"
„..ci pentru lucrurile cele vitejeşti, carile nimeni din domni, nici mai nainte, nici
după aceia l- au ajuns”
„cine-am fost şi suntem."
5.
Specificul umanismului românesc. În secolul al XIV-lea și al XVI-lea o amplă
mișcare culturală cunoscută sub numele de Renaştere se dezvoltă în Europa.
Renaşterea a promovat o conceptie socială și filozofică umanistă, adică a pus în
centrul preocupărilor omul, a militat pentru egalitatea în drepturi şi a promovat
ideea încrederii în valoarea lui. Din accastă cauză s-a vorbit despre Renaştere ca
despre un curent umanist. În Țările Române, datorită unor condiții istorice
vitrege, umanismul se dezvoltă destul de târziu, odată cu apariția primilor
cărturari cunoscători ai culturii antichității, a limbilor latină, greacă și slavonā.
Reprezentanții umanismului românesc sunt cronicarii care susțin în operele lor
idei fundamentale ale culturii româneşti: originea latină a poporului și a limbii
române, continuitatea existenței acestui popor pe teritoriul românese, unitatea
tuturor românilor din provinciilor româneşti. Rolul civilizator al tipăriturilor,
forța educativă a istoriei, credința în adevăr și documente, dorința de a salva
oameni de ignoranță. Specificul umanismului românese se dezvoltă prin
activitatea cărturarilor Varlaam, Simion Ştefan, Udrişte Năstrurel, Dosoftei, apoi
ale marilor cronicari Grigore Ureche și Miron Costin, urmați de personalități ca
lon Neculce și Dimitrie Cantemir, acesta din urmă fiind cel mai important
umanist român. Ei au determinat apariția unui umanism specific românesc, însă
în care se regăsesc și caracteristicile și însuşirile umanismului general european.
Cronicile realizează cea dintâi imagine scrisă a istoriei noastre. Apariția și
dezvoltarea scrisului cronicăresc se exprimă printr-o necesitate adâncă. Țările
Române parcurseră un drum lung în timp și aveau o istorie care risca să rămână
uitată în negura vremurilor. Prima intenție a cronicarilor a fost aceea a
recuperării trecutului. Grigore Ureche mărturisește că a scris „ca să nu se înece
a toate țările anii trecuți și să nu se știe ce s-au lucrat, să semene fierălor și
dobitoacelor celor mute și fără minte", iar Miron Costin „ca să nu se uite
lucrurile şi cursul țării". În oncepția cronicarilor, istoria era purtătoarea unor
valori educative. Ureche nu este interesat numai de cantitatea știrilor, ci și de
calitatea lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci și pentru a educa, pentru a
oferi un îndreptar de viață. El vrea ca lucrarea lui „să rămîie feciorilor și
nepoților, să le fie de învățătură", deci scrierea operei pornește de la un
sentiment puternic de datorie față de urmaşi. Această datorie patriotică este
de fapt obligatorie pentru orice popor care vrea să pășească pe o primă treaptă
a culturii. Grigore Ureche urmăreşte să trezească în contemporani sentimentul
patriotic, iar rândurile dedicate lui Ștefan cel mare sunt un prilej de glorificare a
unui erou care a dat Moldovei maximă stabilitate și independență. Ceea ce l-a
preocupat în mod deosebit pe Miron Costin a fost ideea unității de teritoriu și
limbă a poporului român, fiind conştient că toți cei ce trăiesc în cele 3
principate sunt de un neam și o limbă. Miron Costin a scris primul poem
filozofic „Viața lumii" unde analizează rostul și rolul omului pe pământ.
Cronicarii români au avut un rol important la dezvoltarea culturii române și la
răspândirea umanismului. Ei au contribuit la dezvoltarea istoriei: au pus bazele
istoriografiei românești (bazându-se pe document și adevăr), au transmis
infomații prețioase cu privire la istoria medievală (domnii și evenimente) și în
legătură cu etnogeneza românilor. Grigore Ureche este cel dintâi care vorbeşte
despre originea românilor: „și toți de la râmi se trag". Miron Costin continuă
ideile lui Ureche în lucrarea sa „De neamul moldovenilor" în legătură cu
etnogeneza românilor aducând argumente științifice, astfel contribuie în mod
esențial la formarea conștiinței naționale. În cronici există primele dovezi ale
limbii române în difente perioade de evoluție. Cronicile oglindesc eforturile de
transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare într-un mijloc de
transmitere a culturii. Grigore Ureche se bazează pe limba vorbită, stilul sobru.
Miron Costin se află sub influența limbii latine Cronicile reprezintă primele
încercări ale unei literaturi românești originale. Grigore Ureche face primul
portret al lui Ștefan cel Mare, tablouri, schițe de nuvele. Cronicarii realizează
prin operele lor un act de cultură, oferă surse de inspirație pentru scriitorii de
mai târziu, au contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii și literaturii, au
format conștiința națională. În concluzie, umanismul românesc atinge apogeul
datorită cronicarilor români, letopisețele lor prezentând următoarele trăsături
comune: Continuitatea – fiecare cronicar prelua consemnarea datelor din
punctul în care se oprise predecesorul său. În acest mod, patru secole din
istoria Moldovei sunt înregistrate în aceste lucrări care vor pune baza istoriei
naționale Valoarea documentară și educativă – născută din dorința autorilor de
a respecta adevărul istoric și de a le oferi urmaşilor nişte modele. Umanismul,
caracterizat printr-un puternic specific românesc, se concretizează în
următoarele idei comune: originea latină a poporului român
7.
Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie,
deodată, până ne-am timpinat cu nuorul cel de lăcuste, cum vineo oaste stol.
Urlet, întunecare asupra omului sosindu