Psihologie Educationala 13

5 mai 2004

!!! SUBIECT DE EXAMEN IN ACEST CURS: obiectivele educatiei pt drepturile omului si contradictiile lor si cele
trei componente cognitive ale unui proiect educativ.

EDUCATIA PT DREPTURILE OMULUI

Pornind de la lucrarea lui Rousseau, ,,Contractul social”, se poate desprinde citatul ,, Omul s-a născut
liber, dar pretutindeni este in lanturi”.
Lucrarea ,,Contractul social”, a constituit sursă de inspiratie pt ,,Declaratia Drepturilor Omului si ale
Cetăteanului”, care contine citate aproape textuale din carte.
Ideea comună a acestui context ideologic este aceea că: oamenii se nasc si trebuie să rămână liberi si egali.
Kant isi exprimă aprobarea si admiratia pt Rosseau si ideile lui, arătând că acesta a realizat in morală, o
revolutie comparabilă cu cea pe care Newton o produsese in fizică.
Ideea idealitătii umane este de sorginte crestină; se subliniază faptul că toate sufletele au aceeasi demnitate,
deoarece, create fiind de Unul si Acelasi Dumnezeu, au fost răscumpărate prin Jertfa lui Hristos Dumnezeu.
Această mostenire a gândirii crestine a fost laicizată prin ,,Declaratia de la 1879” , care a devenit un
eveniment important, nu numai pt istoria Frantei, ci si pt istoria lumii intregi.
Toate organizatiile politice de astăzi se prevalează de grija pt respectarea drepturilor omului.
La 10 Decembrie 1948, Adunarea Generală a Natiunilor Unite, a votat ,,Declaratia Universală a Drepturilor
Omului”, care contine principiile ce trebuie să inspire politica tuturor statelor.
Marile declaratii care au folosit drept referinte istorice principiile si drepturile omului, au marcat etape ale
evolutiei constiintei umanitătii.
,, ,,Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetăteanului”, cuprindea incă destule implicatii in plan social si, de
asemenea, nu prevedea drepturi egale pt femei.,
,Declaratia de Independentă”, admitea somajul si excluderea negrilor.
Def.: o declaratie formulează principii de natură să orienteze actiuni, dar ea nu are putere
juridică.
Def: o conventie creează obligatii juridice pt cei care o rectifică.

In 1953 statele membre ale Consiliului Europei, cu exceptia Finlandei, au adoptat o ,,Conventie Europeană a
Drepturilor Omului” care permite o
evaluare a manierei in care drepturile, sunt efectiv garantate in tările semnatare.
Cel mai important pas s-a făcut in 1981 ?, când Natiunile Unite si-au acordat dreptul de amestec ( incerintă )
pt a proteja un popor aflat in pericol.
20 Mai 1989, cu ocazia ,,Anului International al Copilului”, Natiunile Unite au adoptat ,,Conventia
Internationlă a Drepturilor Copilului”
Universalitatea normelor, a principiilor, a valorilor unei conventii internationale sau declaratii universale,
rămâne una din problemele cele mai controversate.
Incă de la aparitia lor, astfele de constructii au fost criticate cu argumentul diversitătii ce rezultă din
diferentele de cultură si traditie.
Intrebarea care s-a pus este aceea: ,,Dacă drepturile omului pot fundamenta o etică universală sau dacă
nu sunt mai curând un mijloc pt tările puternic dezvoltate, pt a-si asigura democratia asupra tărilor mai putin
dezvoltate.
Coexistenta unor culturi diferite intr-o lume a interdependentelor, reprezintă sfidarea majoră a epocii noastre.
!!! Trecerea de la stadiul actual de coexistentă pasivă la cel de interexistentă activă, este un
imperativ al contextului pe care-l presupun relatiile dintre culturi.
Respectarea drepturilor fundamentale ale omului, constituie un element esential al actualului context
intercultural.
Drepturile omului nu reprezintă un univers inchis,nu constitutie expresia unor valori absolute.
Astfel, nu in acest sens trebuie inteleasă ideea că drepturile omului pot fundamenta o etică universală; una
din interpretările posibile este aceea că drepturile omului alcătuiesc un minimum axiologic si pragmatic, adică un
ansamblu minim de valori, norme si principii, care orientează viata comună a indivizilor si a societătilor in ansamblu.
Deci, drepturile omului deschid un spatiu al deliberării, care permite confruntarea divergentelor si a
opozitiilor.
In acest spatiu, conflictul, incepând de la cel ideologic si sfârsind cu războiul, a jucat un rol important in
definirea drepturilor omului.
 2

Astfel, in pedagogia drepturilor omului, adică in reelaborarea acestor drepturi la nivel individual, conflictul si
confruntarea rămân esentiale.; aceasta inseamnă că educatia pt drepturile omului nu inseamnă insusirea si asumarea
pasivă a unor valori impuse, ci construirea unor valori – idei, ca bază pt respectarea lor.
O pedagogie socio–constructivă a drepturilor omului, presupune respectarea următoarelor principii:
1. Confruntarea si coordonarea punctelor de vedere
2. Evitarea complezentei, adică a concesiilor făcute fără o temeinică analiză
3. Inovare in căutarea solutiilor
4. Raportarea solutiilor la principiile generale ale ,,Declaratiei Universale”, care servesc
drept referintă

Principiile sunt prezentate mai pe larg in:

1. Wilhelm Doise ,,Cooperarea si conflictul – o perspectivă piagetiană”, in
Nicolau A., Psihologie contemporană, Editura Polirom, Iasi, 1996
2. Gabriel Stănescu ,,Eseu despre fiinta românească”, Ed. Criterion, 2000, pg 64
Nationalismul creator

Concluzie: există anumite valori importante pt umanitate in ansamblul ei ( egalitate, libertate,

nediscriminare, respectul vietii, respectul opiniilor, respectul credintelor religioase etc.)
Fără aceste idei importante, ideea de demnitate umană rămâne fără continut.

Obiectivelor educatiei pt drepturile omului si contradictiile lor

1. Supunerea la norme si invătarea libertătii critice; educatia pt drepturile omului

presupune in acelasi timp transmiterea de norme si principii care trebuie respectate ca atare,
concomitent cu exercitarea libertătii critice.
2. Universalitatea si dreptul la diferentă; pe de-o parte drepturile omului conturează o
seamă de cunostinte si valori cu vocatie universală iar pe de altă parte, diversitatea
contextelor sociale, politice, etnice, religioase etc., fondată pe pluralismul valorilor, justifică
revendicarea acestei pluralităti.
3. Relatia specială dintre spatiul privat si cel public
O prejudecată foarte răspândită este că transmiterea valorilor in actul educational revine
familiei, in timp ce scoala are rolul de a transmite cunostinte.
Această distinctie este fragilă pt că astăzi scoala este văzută, fie in continuarea familiei, fie ca
institutie care

permite ,,mascarea” anumitor inchideri generate de particularităti familiale si culturale ale

copiilor, pt a le permite acestora să acceadă la ceea ce este universal in om ( ratiunea ).
Distinctia public – privat, subliniază puterea institutiilor si a persoanelor, asupra formării
tinerilor.

4. Transmiterea de cunostinte si formarea de atitudini

In scoală sunt transmise informatii, cunostinte, dar nu pot fi formate si evaluate atitudinile.
Scoala, in schimb, va oferi un model de practică democratică, astfel incât copilul să inteleagă,
pe baza unor probleme practice, care îi sunt drepturile si datoriile, care este sensul libertătii si
limitele ei.

Un proiect educativ cu privire la drepturile omului, va cuprinde trei componente: cognitivă ( de

cunoastere si informare ), afectivă si atitudinală.

1. Componenta cognitivă

Presupune:

 cunoasterea reprezentărilor elevilor cu privire la drepturile omului si ale copilului;

 raportarea acestor reprezentări la principiile enuntate in diferite declaratii si conventii;
 cunoasterea drepturilor fundamentale ale omului
 cunoasterea institutiilor care au drept scop respectarea drepturilor fundamentale ale omului
 analiza cazurilor in care drepturile fundamentale ale omului sunt incălcate
 3

 dezvoltarea gândirii critice, astfel incât elevii să devină capabili să aprecieze gravitatea unor
situatii

2. Componenta afectivă

Presupune:

 suscitarea interesului pt respectarea drepturilor omului



 dezvoltarea empatiei pt cei care sunt victime ale incălcării drepturilor omului ( să
constientizăm nedreptatea )

3. Componenta atitudinală

Presupune:

 formarea atitudinii de respect fată de drepturile celuilalt

 formarea capacitătii de a lua decizii in diverse situatii de viată, cu relevantă pt
problematica drepturilor omului

Recomandări metodologice cu privire la educatia pt drepturile omului

1. Perioada prescolară

Metode:

1) Prezentarea de povestiri centrate pe valori ca, cooperarea, respectul, ajutorul.

2) Valorificarea unor ocazii speciale ( 1 iunie, sărbătorile de Crăciun, de Paste etc.), care vor fi folosite pt
a da concreteţe ideii de solidaritate umană Ex. pregătirea de cadouri pt cei din casele de
copii, schimbul de jucării cu, copiii dintr-o clasă paralelă etc. )
3) Prezentarea de materiale care să permită intelegerea consecintelor negative ale discriminărilor de
orice natură

2. Perioada scolară
Metode:
1) Crearea in clasă a unei atmosfere favorabile respectării drepturilor fundamentale ( fără discriminare,
fără deosebiri intre copii etc. )

2) Elaborarea unui regulament al clasei cu drepturi si responsabilităti, pt a da sigurantă copilului ca să

nu gresească; regulile vor fi construite de copii, pt a dispărea sentimentul impunerii din afară.
3) Identificarea valorilor universale si elaborarea de reguli care să guverneze relatiile dintre oameni la
nivel de exemplu al Comunitătii Mondiale
4) Rezultatele elevilor vor fi comparate cu textul declaratiei universale a drepturilor omului
5) Contactul direct al copilului cu ,,Declaratia Drepturilor Copilului” si cu ,,Conventia Privitoare la
Drepturile Copilului”.
6) Elevii sunt indemnati să caute in manualele de istorie, fapte care atestă lupta omului pt respectarea
drepturilor sale
7) Studiul de caz, unde sunt prezentate cazuri de incălcare a drepturilor omului si sunt discutate
8) Exercitii de simulare a apărării diferitelor drepturi ale omului (unii elevi vor fi pro, altii contra )

EDUCATIA PT PACE
 4

Are legătura cu educatia pt drepturile omului, pt că premisa fundamentală o constituie dreptul

fundamental la viată.
In literatura psihopedagogică se face distinctia intre pacea pozitivă si cea negativă.
Pacea pozitivă presupune disparitia cauzelor conflictuale, inclusiv a violentei morale, ,,ascunsă” in familie si
scoală, in mediile ocupationale.
Pacea negativă presupune absenta violentei, nu si inlăturarea cauzelor.
Def. Pacea reprezintă mai mult decât absenta răboiului si a violentei; ea presupune atitudini
pozitive, reflectate in relatii pozitive intre comunitzti si state.

Temele educatiei pt pace

1. Conflictele la scară mondială ( intre E – V si N - S ) si amenintarea nucleară

2. Poluarea si distrugerea mediului

3. Penuria de alimente si resurse

4. Explozia demografică

5. Cauzele si consecintele războaielor

6. Miscările pt pace