GENURI SI SPECII

LITERARE
GENUL EPIC
Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare și
culte, în proză sau în versuri, în care gândurile, ideile și
sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin
intermediul acțiunii și al personajelor antrenate în derularea
evenimentelor plasate într-un anumit timp și spațiu. Genului
epic îi corespunde, ca mod de expunere
predominant, narațiunea.

Genul epic oral

In versuri

Balada
este o specie a genului epic înfățișându-se ca un
amplu poem narativ, fără a exclude și
unele accente lirice, unde, în general, se
proiectează un eveniment eroic, având
protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din
vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din
 realitatea imediată, personaje prezentate mai ales
în antiteză.

Legenda

Oratia de nunta

Plugusorul

In proza

Basmul
este alături de povestire, snoavă și legendă, una
dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale,
semnalată încă din antichitate, răspândită într-un
număr enorm de variante la toate popoarele.

Snoava
este o operă epică în proză de scurtă întindere și de
factură umoristică, în care sunt ironizate defectele
și/sau viciile omenești.

Genul epic scris

In versuri

Balada

Poemul
 este o specie a poeziei epice, de întindere relativ
mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic,
legendar etc., în care se povestesc fapte mărețe
săvârșite de personaje însuflețite de sentimente
nobile.

Epopea
este un poem epic de mari dimensiuni, în versuri,
în care se povestesc fapte eroice, legendare sau
istorice, ale unui singur personaj, ale unui grup de
oameni sau ale unui popor, dominate adesea
acțiuni cu totul ieșite din comun care se petrec în
locuri stranii și depărtate, personaje extraordinare
și/sau supranaturale.

Parabola
este o narațiune scurtă care ilustrează unul sau mai
multe principii instructive sau normative. Ea se
deosebește de fabulă prin aceea că fabula utilizează
ca personaje animale, plante sau obiecte
neînsuflețite, pe când parabola prezintă în general
personaje umane.

Legenda

Fabula
este o scurtă povestire alegorică, care aparține
genului epic, de obicei în versuri, în care autorul
 personifică animale, plante, fenomene ale naturii și
lucruri care satirizează anumite năravuri,
deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le
îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea
propriu-zisă (istorioara cu tâlc) și morala
(învățătura). Figura de stil folosită de obicei este
personificarea.Fabula are două caractere: caracter
satiric și caracter moralizator.

In proza

Schita
 este o specie a genului epic, în proză, de
dimensiuni reduse, cu o acțiune restrânsă la care
participă un număr mic de personaje, în care se
redă o întâmplare scurtă și simplă, caracteristică
pentru un individ sau pentru viața socială.

Nuvela
 este o specie a genului epic în proză, de
dimensiuni medii, cuprinse între schiță și roman,
cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic,
concentrat, în care relativ putine personaje sunt
antrenate în derularea unor evenimente, cu intrigă
riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe
definirea personajului decât pe acțiune.

Romanul
 este specia genului epic, în proză, de mare
întindere, cu o acțiune complexă care se desfășoară
pe mai multe planuri narative, cu personaje
numeroase a căror personalitate este bine
individualizată și al căror destin este determinat de
 trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie
subiectul operei.

GENUL LIRIC
cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai
adesea, poet) comunica direct impresiile, gândurile,
sentimentele, ideile si
atitudinile sale. Cel care le exprma este insusi poetul.
Uneori, sentimentele
autorului intra in rezonanta cu simtamintele cititorului,
intâmplare fericita,
ce da valoarea operei si, uneori, viata lunga a acesteia.

2.1 Genul liric cult

2.1.1 Imnul
Poezie sau cântec solemn compus pentru preamarirea
unei idei, a
unui eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile
religioase premaresc
divinitatea. Odata cu formarea statelor nationale, imnul
devine si un cântec
solemn adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale a
statului. Este inrudit
si cu oda.

2.1.2 Oda
specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi
forma si cu
aceeasi structura metrica), in care se exprima elogiul,
entuziasmul sau
 admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri, fata
de patrie. Oda poate
fi eroica, personala, religioasa sau sacra.

2.1.3 Pastelul
specie a poeziei lirice, in care autorul descrie un tablou
din
natura (priveliste, moment al unei zile sau anotimp,
aspecte din fauna si
flora), prin intermediul caruia isi exprima direct anumite
sentimente.

2.1.4 Elegia
Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete,
melancolie,
regret mai mult sau mai putin dureros, de disperare,
provocate de motive
intime sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice,
religioase, erotice etc.

2.1.5 Satira
Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte negative
sociale,
moravuri, caractere. satira poate fi literara, morala,
sociala, politica.

2.2 Genul liric popular

2.2.1 Doina
specie a liricii populare si a folclorului muzical
românesc, care
 exprima un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de
revolta etc.

2.2.2 Cantec
specie lirica semifolclorica, având un caracter nostalgic,
erotic,
sau care celebreaza haiducia.

2.2.3 Bocet
Lamentatie improvizata, de obicei, versificata, cântata pe
o
anumita melodie, in cadrul obiceiurilor legate de
inmormântare.

GENUL DRAMATIC
3.1 Genul dramatic cult
3.1.1 Comedia
 este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri
cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează
realități sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă
situații hazlii.

3.1.2 Drama
Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată
prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict
complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și
 situații tragice, în care eroii au un destin nefericit.
Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială,
istorică, mitologică, psihologică etc.

3.1.3 Tragedia
este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri,
reprezentând personaje puternice, angajate în lupta cu
destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu
propriile lor sentimente, acest conflict soluționându-se
cu moartea eroului.

3.1.4 Tragicomedia
este o piesă de teatru în care conflictul fundamental,
tragic, este însoțit de elemente comice, deznodământul
fiind fericit.

3.1.5 Vodevilul
e o comedie ușoară a cărei intrigă, bogată în răsturnări,
se bazează în general pe qui pro quo-uri ("unul luat drept
altul" = confuzie). O caracteristică a vodevilului este
aceea că are întotdeauna un final fericit.

3.2 Genul dramatic popular

3.2.1 Irozii
Formă de teatru popular, practicată în sărbătorile de
iarnă, cunoscută în afară de Irozi (Moldova) și sub
denumirile de Vicleim (în
Transilvania), Vicleiul sau Tăierile (Muntenia).
3.2.2 Oratia de nunta
Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la
nuntă; conăcărie.