Fondul European de Garantare în Agricultură în perioada 2007-2013

Sistemul financiar al Politicii Agricole Comune a fost redus la o schemă alcătuită din două
direcţii financiare majore: Fondul European de Garantare în Agricultură – FEGA şi respectiv
Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală – FEADR.

FEGA finantează cheltuieli rezultate din aplicarea politicilor de piaţă şi preţuri. Comisia şi
Statele membre gestionează aceste cheltuieli împreună, astfel:

• Plăţi directe către fermieri, în cadrul Politicii Agricole Comune PAC;

• Restituţii la exportul către terţe ţări, acordate în cadrul Organizării Pieţelor Comune (Common
Markets Organsation - CMO);
• Plăţi de Intervenţie – pentru reglarea pieţelor agricole şi
• Anumite măsuri privitoare la activităţile de informare şi promovare.

FEGA finanţează şi alte măsuri care nu sunt strict legate de managementul pieţelor agricole.
Comisia gestionează aceste cheltuieli în mod centralizat:

• Măsuri specific fito-sanitare şi de sănătate veterinară, inspecţii ale produselor alimentare şi ale
hranei pentru animale, măsuri de eradicare a bolilor la animale, programe de control;
• Instrumente de informare cu privire la Politica Agricolă Comună, inclusiv activităţi de evaluare;
• Promovarea produselor agricole;
• Măsuri de conservare, cercetare, colectare şi utilizare a resurselor genetice utilizate în
agricultură şi
• Sistemul de supraveghere a fermelor.

Schema unică de plată

Schema unică de plată introduce o plată anuală care are drept principal scop garantarea unor
venituri constante pentru fermieri. Sprijinul se bazează pe drepturile stabilitie în perioada
2000 – 2002 (cu excepţia noilor State Membre) şi este acordat fermierilor care cultivă teren
eligibil. Terenul eligibil înseamnă, în mod normal, toate tipurile de teren Agricol cu excepţia
terenurilor utilizate pentru culture permanente. Acest system nou elimină legătura dintre
activităţile de sprijin şi producţia propriu-zisă, principala diferenţă constând în faptul că ajutorul
financiar este decuplat de producţie (de tipul culturii).

Începând cu anul 2005 sau cu 2006, sistemul se aplică majorităţii organizaţiilor din piaţă. Statele
Membre au putut opta pentru o perioadă de tranziţie până la 1 decembrie 2005 ori la 31
decembrie 2006.

Pentru a primi sprijinul financiar, fermierii trebuie să îndeplinească standardele cross

compliance, ce constau în bunele condiţii agricole şi de mediu, standardele de sănătate
publică, a animalelor şi respectiv cele fitosanitare, standardele de mediu, precum şi cele
privitoare la bunăstarea animalelor.

Fermierilor care nu reuşesc să respecte aceste reguli le pot fi reduse plăţile directe cu 5 – 15%
şi cu cel puţin 20% pentru nerespectarea repetată, aceştia putând fi chiar excluşi de la plată.

Drepturile pot fi transferate, dar numai după ce sistemul este introdus şi doar în Statele
Membre, iar, în unele cazuri, numai în anumite regiuni.

Principalele motive pentru care a fost introdusă Schema Unică de Plată au fost:

• Facilitarea producţiei, de către fermieri, în accord cu cerinţele din piaţă;

• Promovarea unei activităţi agricole durabile din punct de vedere economic şi al mediului;
• Simplificare Politicii Agricole Comune pentru fermieri şi adminstratorii din domeniul Agricol şi
• Întărirea poziţiei Uniunii Europene în negocierile comerciale agricole din interiorul Organizaţiei
Mondiale a Comerţului.