PROIECT

ANALIZA DE RISC ÎN INGINERIA

MEDIULUI

Lacul Techirghiol

UNIVERSITATEA MARITIMĂ CONSTANŢA

Panita Nicolae
1. RISC DE MEDIU

ASPECTE DE MEDIU, CRIZĂ ȘI CATASTROFE

Risc de mediu și risc natural

Riscurile de diferite tipuri apar în fiecare aspect al nostru viu socio-economic. In ultimii 20-
30 de ani managementul conceptului de risc, ca un aspect important în teoria și practica de
management, dobândește o semnificație independentă teoretică și aplicată. Cu toate acestea,
nu există nici o definiție unificată a riscului. Termenul "risc" este adesea asociat cu unele
dintre următoarele semnificații: o probabilitate sau o amenințare de deteriorare, vătămare,
pierdere, vătămare sau orice altă apariție negativă, cauzată de vulnerabilitatea externă sau
internă; echilibru la obiect și de consecințe negative ale pericolului acestor riscuri; situație sau
eveniment periculos; eveniment probabilistic sau o situație care poate duce la pierderi,
prejudicii sau daune; o oportunitate de a maximiza, de ex. profit, de la luarea de măsuri
riscante. Riscul este adesea caracterizat prin referire la potențialul de eveniment și consecințe,
sau o combinație a acestora.

În conformitate cu standardul ISO 31000: 2009 riscul este efectul incertitudinii asupra
obiectivelor. În acest context, un efect este o abatere de la rezultatele așteptate, în cazul în
care abaterea poate fi pozitivă și / sau negativă. Pe de altă parte obiectivele de mână pot avea
diferite aspecte, cum ar fi financiar, sănătatea și siguranța, obiectivele de mediu. În același
timp, obiectivele se pot aplica la nivel diferit - strategic la nivel de organizație, sistem, produs
sau proces.

Pericol poate fi definit ca o condiție sau o situație care creează sau mărește posibilitatea
pierderii într-un risc asigurat. Mediul fizic care ar putea mări sau micșora probabilitatea sau
gravitatea unei pierderi este desemnat ca pericol fizic. Pericol face trimitere la evenimentul
fizic cu potențialul de a provoca daune (Gouldby și Samuels, 2005). Astfel, valuri de inundații
sau pe uscat cauzate de uragane sau alte furtuni puternice de coastă sunt primar de pericol, nu
furtuna sau furtuna de coastă în sine supratensiuni.

Unele dintre riscurile de mediu (ecologice) pot fi destul de bine anticipate, cum ar fi
inundațiile într-o vale sau poluări provenite de la centralele electrice, de transport sau
industrie într-un sens larg. Altele sunt în întregime efecte nebănuite la momentul respectiv a
fost dezvoltată tehnologia sau activitatea, cum ar fi posibilele efecte asupra stratului de ozon
al Pământului de spray-uri fluorocarburi sau îngrășăminte cu azot.

 Riscurile pentru mediu sunt caracterizate prin consecințele de realizare a riscului. Consecința
reprezinta impactul produs de pericol. Ele pot cuprinde o serie de valori, cum ar fi
deteriorarea economică (financiară sau monetară), numărul de persoane afectate sau
proprietăți, prejudicii persoanelor fizice (de exemplu, decese, leziuni, stres), precum și
impactul asupra mediului.

Riscurile pentru mediu cauzele și caracteristicile sunt foarte diverse, dar împărtășesc trăsătură
comună: ele apar sau sunt transmise prin intermediul unor componente de mediu (aer, apă,
sol, lanțuri biologice și plase ...). În plus, riscurile de mediu provocă daune persoanelor care
nu au ales în mod voluntar sau în mod specific de a suferi consecințele acestora.

Riscuri tehnogene și naturale exercitate în scară diferite și tipuri de impact negativ

asupra mediului.

Principalele efecte asupra componentelor mediului și unitățile ecologice sunt asociate, în

unele dintre următoarele:

- Deteriorarea calității aerului, contaminarea apelor de suprafață și subterane, pierderea sau

deteriorarea funcțiilor solului, afectarea integrității bazei geologice, deteriorarea peisajului,
deteriorarea generală a calității mediului;

- Reducerea capacității ecologice a mediului, ecosistemului;

- Pierderea biodiversității, inclusiv. pierderea diversității genetice;

- Degradarea habitatului, fragmentarea și reducerea gradului de acoperire spațială;

- Perturbarea populațiilor, fragmentare, pierderea indivizilor;

- Înlocuirea compoziției și inhibarea funcționării ecosistemului și a stabilității comunităților.

Anumite efecte ale realizării riscului de mediu sunt mai severe și chiar ireversibile.
Principalele motive de îngrijorare ecologice nu corespunde înșuși dezastrului natural, ci
crizei de mediu și a catastrofelor ecologice, cum ar fi: poluarea aerului si a apei, contaminarea
solului, epuizarea resurselor naturale.

2. GRUPURILE PRINCIPALE DE RISCURI DE MEDIU în Lacul Bicaz

Lacul Izvorul Muntelui (cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de
acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița din România, în Carpații Orientali, la
4 km în amonte față de orașul Bicaz din județul Neamț.
Lacul, cu o formă alungită, pe direcția nord-vest – sud-est, are o suprafață de 32,6 km² și s-a
format după construirea între anii 1950 și 1960 a unui baraj care alimentează hidrocentrala de
210 MW construită în timpul regimului comunist inclusiv cu aportul muncii forțate prestate
de deținuți politici. Pentru construcția barajului și amenajarea lacului au fost strămutate 22 de
sate din zonă, și peisajul natural a fost drastic schimbat, el fiind declarat rezervație naturală
acvatică în 2000.
Lacul aparține categoriei lacurilor eutrofe – oligotrofe, având ca particularități specifice
volumul și întinderea foarte mari, așezarea într-un areal montan cu altitudine medie, variații
anuale de nivel de pană la 25 – 30 m, existența unei stratificări termice datorate stagnării
îndelungate a apei în cuveta lacului în prezența unor adancimi mari și, denudarea periodică a
unei mari din suprafețe areal – cca. 1.500 ha — pe o durată de pană la jumătate de an.
Zona aparține treptei climatice montane moderat de caldă (temperatura medie anuala de 7 ÷
7,5 °C), cu ierni blande (temperatura medie a lunii ianuarie –4 ÷ -5 °C) și veri moderat de
calde (temperatura medie a lunii iulie, 16,5 ÷ 17 °C), efecte ale particularităților legate de
existența suprafeței mari de apă.
La nivelul său, a fost declarată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate), o arie protejată cu
statut de rezervație acvatică, de 150 de hectare. Arealul se află pe malul drept al acumulării, în
zona Izvorul Alb.
Fauna apelor lacului cuprinde specii precum: babușcă, clean, lostriță, moioagă, mreană,
oblete, păstrăv (indigen, de lac și curcubeu), porcușor, plătică, scobar. Există pe malul stâng,
opus celui al rezervației, o crescatorie de păstrăv în localitatea Potoci.
Barajul Bicaz
Este un baraj de greutate construit din beton și unește Muntele Gicovanu cu Obcina Horștei,
fiind situat în amonte de confluența pârâului Izvorul Muntelui cu Bistrița. A fost construit
între 1950 și 1960, are o înălțime de 127 m, o lungime de 435 m la coronament și o lățime
maximă la bază de 119 m (la nivelul blocurilor deversoare), respectiv 115 m (la nivelul
blocurilor nedeversoare). Geologic este situat într-o zonă cu predominanță
de gresii silicioase (gresie de Tarcău)], restul fiind pachete de șisturi argiloase și un strat de
conglomerate. Terenul de fundație prezintă o puternică fisurație.
În structura sa intră 30 de blocuri înălțime (ploturi) separate prin rosturi etanșate amonte cu
pene de beton armat și tole de cupru. Este străbătut de galerii, puțuri de aerisire și nișe de
vizitare.

Riscuri de mediu, situatia actuala a lacului Bicaz

Situaţia lacului Bicaz, încărcat de tone de gunoaie şi PET-uri, este intolerabilă, spune
ministrul mediului, Graţiela Gavrilescu. Ea îi ameninţă cu amenzi maxime pe cei care
poluează apele.

Lucrările de ecologizare a lacului, cunoscut şi sub numele de Izvorul Muntelui, au început

săptămâna aceasta. Comisia de la Ministerul Mediului venită în judeţul Neamţ a băgat în priză
autorităţile nemţene pentru a rezolva cât mai repede problema de mediu apărută pe lacul de
acumulare Izvorul Muntelui, după precipitaţiile abundente apărute la sfârşitul lunii iunie.

Comisarii Gărzii de Mediu au demarat cea mai amplă acţiune de control în tot bazinul
hidrografic al râului Bistriţa, iar rezultatul a dezvăluit unde este problema reală şi de ce peste
250 de tone de deşeuri plutesc pe luciul de apă. Depozite de gunoi în albiile minore şi majore
ale afluenţilor Bistriţei, operatori economici care nu au încheiate contracte de salubrizare,
pensiuni care nu au un plan de management al deşeurilor şi persoane fizice care aruncă
gunoiul la întâmplare.

A existat riscul de suspendare a activităţii la Barajul Izvorul Muntelui, dar a fost înlăturat
după ce Hidroelectrica a obţinut în instanţă, în 21 iunie, anularea măsurilor impuse de Garda
Naţională de Mediu.
3. Evolutia mediului, evaluarea riscului costier si prevenirea acestuia
Abordare determinista de evaluare a riscului de mediu

Evaluarea riscurilor de mediu a evoluat de la evaluarea calitativa a riscului la evaluarea

cantitativa a riscului, de la evaluarea riscului determinist la cel probabilistic.

Evaluarea mediul timpuriu si al riscului au fost bazate pe caracterizari deterministe de

pericole.

Abordarea determinista postuleaza ca evenimentele sunt determinate complet de cauza-

efect-lanturi si analiza efectelor cauzelor asumate.

Metodele deterministe (postularea) utilizeaza estimari punctuale, care sunt de multe ori, dar
nu neaparat intodeauna, in cel mai rau caz estimari. In domeniul mediului riscul de
evaluare/prevenire, inclusiv planificarea de reducere a riscului, “furtuni de proiectare” sunt
invocate. De exemplu, furtuna standard sau furtuna maxima probabila. Proiectul furtunii
standard este un model de furtuna cea mai severa, doar caracteristicile rezonabile din zona
proiectului, in timp ce furtuna maxima posibila reprezinta furtuna cea mai severa crezuta in
posibila zona a proiectului care au fost presupuse a fi adecvate pentru cazurile de proiectare.

Evaluarea riscului determinat considera, de obicei, doar cateva moduri de esec discret si
rezultatele lor. Acesta ignora intreaga gama de caracteristici de pericole, cum ar fi:

- Incertitudine in performanta altor diguri de structura dura

- Alte sisteme de protectie in conformitate cu performanta de incarcare a furtunii
- Probabilitatea unui anuit rezultat de pericol

Aprobarile deterministe si retrospective, incorporate si aplicate reciproc sunt caracteristicile

pentru evaluarea de inceput de risc al mediului. Din cauza deficientelor ale metodelor
evaluarii deterministe, evaluarea probalistica a riscurilor a devenit evaluarea de risc
moderna de baza.

Aprobarile probabilistice ale evaluarii riscului de mediu

Aprobarile probablistice percep ca evenimentele periculoase pot fi indentificate de

probabilitatea fenomenului. Metodele sunt bazate pe observarea pe nivele ale componentelor.
Aprobarile solicita analiza sistemului care a cauzat lanturi de evenimente si estimari realistice
ale frecventelor si consecintelor. In domeniul pericolelor si dezastrelor naturale, riscul este
evaluat pentru un anumit pericol, loc si timp. Riscul poate fi eprimat in termeni unor
combinatii de consecinte a unui eveniment, inclusiv schimbari in circumstante, si
probabilitatea de aparitie. Pentru scopurile evaluarilor cantitative ale riscului, riscul este
reprezentat ca si probabilitatea a multiplelor pericole de consecinte:

R=H*C

In care: R= risc , H=probabilitatea de aparitie a pericolului, C=consecinta.

Consecinta poate fi eprimata ca o functie de expunere (E) si de vulnerabilitate (V):

C=f(E,V)

Expunerea poate fi masurata folosind densitatea de populatie, propietati, sisteme ori de alte
elemente prezente in zonele periculoase, si de timpul de expunere la stress.

Evaluarea riscului probabilistic foloseste calcule cantitative si modele pentru a calcula:

- Probabilitatile care au loc la anumite pericole

- Sistemul raspunde acelor pericole, si
- Consecintele associate cu rezultate negative ale raspunsului sistemului.

Astfel, evaluarile riscului probablistic nu spune numai doar ce se poate intampla, dar, de
asemenea si modul in care poate sa apara.

Evaluarea riscului probabilistic este un instrument complementar, apropiat de descrierea

realistica a riscului si sigurantei. Modelele aplicate furnizeaza informatii cu privire la
performanta asteptata a masurilor de siguranta diferite si evidentiaza domeniile de
imbunatatire continua. Evaluarile riscului probabilistic al mediului arata incertitudini precum
si importanta relative a fiecarei secvente de accident/risc.

Acesta sustine procesul de luare a deciziilor in conditii de incertitudine si permite alocarea

optima a resurelor disponibile in managementul riscului de mediu.

Masuri de reducere a riscurilor de coasta si de atenuare

Procedurile de tratare a riscurilor si metode de prevenire evolueaza odata cu dezvoltarea

conceptului evaluarilor de risc. Programul de management a riscului de coasta include
combinatii diferite de masuri de reducere a riscurilor.

Prevenirea riscurilor si in special a celor de coasta genereaza beneficii semnificative pentru

comunitatile locale, de afaceri si ale societatii. In general, implementarea programelor de
reducere a riscurilor implica investitii considerabile.

Procesul de determinare a investitiilor rezonabile nu este mai putin important decat procesul
de evaluare a riscului. Diferite aprobari pot fi aplicate in scopul determinarii investitiei de
prevenire a riscurilor lui. Cele mai aplicate, inclusive in domeniul reducerii riscurilor de
coasta este abordarea standard de risc si o abordare cost-beneficiu.

Abordarea standard a riscului recomanda investitii in masuri de reducere a riscurilor de coasta

pentru a atinge un nivel acceptabil de reducere a riscului.

Aplicand o abordare standard a riscului impune:

- Evaluarea riscului si modul evaluarii in care investitiile ar putea reduce probabilitatea

sau/si a consecintelor riscurilor de coasta.
4 Aplicarea modelului SPSTI în evaluarea şi prevenirea riscului mediului şi
costier
Modelul Sector socio-economic -- Presiune – Stat – Impact – Raspuns ( SPSTI )

SPSTI a fost înfiinţat de Organizatia pentru Dezvoltare si Economie Co-operationala ( ODEC

1994 ).
Schema a fost folosită de Agentia Europeana de Mediu si Natiunile Unite şi altele care sunt
raportate cu activitaţile umane şi starea de mediu. ( Institutul National de Sanatate Publica si
Mediu din Olanda 1995, Pierce 1998, EEA 1999 ).
Modelul SPSTI este flexibil, cadrul uman, sprijinind ecosistemul – sisteme de management,
politica si deciziile in crearea procesului.
Modelele socio-economice sunt societatile de dezvoltare sociala, demografica, economica si
corespondentele schimbarilor in stilul de viata, peste toate nivelele de consum si tipare de
productie. Aceste sectoare pot indeplini nevoile umane. Nevoile umane se clasifica dupa
urmatoarele grupe :
 Mancare si materiale brute
 Apa si adapost
 Sanatate
 Cultura
 Securitate

Dezvoltarea sectorul socio-economic, care indeplineste nevoile oamenilor prin schimbarea

produselor si a modelelor de consum, folosirea resurselor naturale si a energiei, introducerea
in tehnologie ( incluzand valorificarea deseurilor ), deseori duc la presiunea asupra mediului.
Presiunea antropologica este exprimata in evacuari de diferite tipuri, contactul de folosinta
care corespunde cu recolta biologica, un plus biologic, deteriorare fizica, utilizarea terenurilor.
Infrastructura ( industriala, de transport, comunal, de gospodarie ) emana presiune de
asemenea. Asadar presiunea depinde de nivelul de tehnologie implicate in sursa activitatii si
poate varia peste regiuni geografice si scara spatiala.
Presiunea poate avea impact direct cu ecosistemul ( recolta sau dragaj ) sau poate fi
transportat sau transformat printr-o varietate de procese naturale care indirect sa cauzeze
schimbari in conditiile ecosistemului. Presiunea poate duce la schimbari in ecosistem. Mai
mult schimbarile pot fi negative ( deteriorare, degradare, etc. )

Aplicarea abordării ecosistemice pentru evaluarea și prevenirea riscurilor în Lacul

Bicaz

Abordare ecosistemică
 Abordarea ecosistemică este o strategie pentru gestionarea integrată a terenurilor, a
apei și a resurelor vii care promovează conservarea și utilizarea durabilă într-un mod
echitabil. Ea se bazează pe aplicarea unor metodologii științifice corespunzătoare axate pe
nivelurile de organizare biologică care cuprind procesele esențiale, funcțiile și interacțiunile
dintre organisme și mediul lor. Abordarea ecosistemică recunoaște că oamenii cu diversitatea
lor culturală, constituie o componentă integrală a ecosistemelor. Abordarea ecosistemică se
aplică pentru monitorizarea mediului (corpurile de apă, apele de coastă, de monitorizare a
bazinelor hidrografice), evaluarea stării ecosistemului, identificarea riscurilor de mediu și de
evaluarea acestora. Este o parte integrantă a conceptului modern de protecție și conservarea
mediului marin și atingerea stării ecologice bune. Evaluarea stării actuale a corpurile de apă
de la Marea Neagră se bazează pe prioritizarea abordării ecosistemice. Este nevoie de studii
detaliate asupra componentelor individuale ale ecosistemelor acvatice. Se acordă prioritate
calității componentelor biologice (fitoplancton, macrofite, macrozoobentos) decât asupra
calității componentelor fizice, chimice și hidromorfologice. Metodologia de evaluare a stării
corpurilor de apă marine este prezentată în figura 1. Starea generală pentru apele marine
(inclusiv apele de coastă) este evaluată la o scara de cinci nivele (gravă-deficitară-moderată-
bună-foarte bună).

După ploile puternice din luna iunie, anul trecut, dezastrul ecologic pe lacul Izvorul
Muntelui s-a produs, aluviunile de pe munte aducând în apa lacului tone de sticle de plastic şi
alte gunoaie aruncate de turişti în pădure. Aşadar starea ecologică a acestei întinderi de apă nu
este una bună în acest moment.

6. Vulnerabilitățile costiere- Lacul Bicaz

În cadrul evaluării riscului de mediu și de prevenire, termenul de vulnerabilitate ar putea fi
definit după cum urmează: Caracteristicele și circumstanțele unor comunități sau sisteme
care sunt predispuse la efectele dăunătoare al unui hazard. Astfel, vulnerabilitatea ar putea fi
măsurată și evaluată pe baza rezultatelor de realizare a riscului.

Factorii care contribuie la vulnerabilitate

Activitățile umane produc efecte negative asupra vulnerabilității ecosistemelor Mării

Negre. Presiunile dau un impact negativ, degradând calitatea mediului de coastă și a
integrității ecosistemelor de coastă, reducând rezistența ecosistemelor, și, respectiv, creșterea
vulnerabilității acestora.

Degradarea mediului de coastă datorată acțiunilor cronice induse de oameni amenință:

securitatea alimentară, mijloacele de trai, precum și dezvoltarea economică generală și
bunăstarea comunităților costiere.

Habitatele de coastă (dune, mlaștini, ape de coastă) și porțiunea dintre flux și reflux
furnizează zone de adăpostire și de hrănire pentru multe specii marine fiind folosite ca zone
tampon ce oferă protecție impotriva furtunilor și rolul de a controla gradul de eroziune. Aceste
habitate de coastă sunt distruse de o gamă largă de utilizări umane: dezvoltarea liniei țărmului,
minerit și acvacultură.

Viața marină este pusă în pericol de scurgerile, evacuările de ape uzate și scurgerile de
produse petroliere care poluează apele de coastă. Supraexploatarea și utilizarea practicilor de
pescuit distructive cauzează declinul resurselor piscicole și a modificărilor în structura și
funcția ecosistemului marin. Vulnerabilitate este influentata de factori de mediu ca de
exemplu: factorii geografici, climatici, economici, sociali, etc.

7. APPLICATII ALE CONCEPTULUI DE SERVICII ALE ECOSISTEMULUI IN

EVALUAREA RISCURILOR SI PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MEDIU, Lacul
Bicaz
Valoarea serviciilor ecosistemului costal și maritim
Măsurarea serviciilor ecosistemului și a valorii lor pentru oameni devine rapid principalul
mijloc de comunicare a impactului schimbărilor ecologice asupra bunăstării omului.
Schimbările ecologice pot fi determinate de factori externi sau ca reacţie la activităţile și/ sau
gestionării omului.
Alegerea metodei de evaluare folosite într-o situaţie practică poate depinde de: governance
scara de evaluare, contextual de decizie, accepţiunea știinţifica și alţi factori.

8. SISTEM DE MANAGEMENT BAZAT PE ECOSISTEM(EBMS)

Sistemele de management bazate pe ecositem (EBMS) sunt structurate ca un model coclic pe
trei piloni, care încorporează principiile de dezvoltare sustenabilă cu modelul structural al
managementului legat de mediu și cu procedurile de control al calităţii totale într-un întreg
coerent. EBMS este supus abordării legate de ecosystem iar aplicarea sa sporește
predictabilitatea rezultatelor asupra mediului, odată cu competitivitatea organizaţiilor
susţinătoare.
Sistemul este aplicabil organizatiilor de diferite tipuri din sectorul public și privat. Structura
de bază a managementului bazat pe ecositem, in conformitate cu viziunea agenţiei europene
pentru mediu.

Implementarea EBMS. Evaluarea și tratamentul riscurilor legate de mediu

Primul pas în structurarea și introducerea EBMS este Evaluarea Initială (IA). Acest report ar
trebui să includă informaţii privind condiţiile de bază, statutul actual și tendinţele,
constrângerile și recomandările privind managementul. IA oferă o bază pentru identificarea
obiectivelor specifice legate de performanţa organizatiei privind mediul.
Evaluarea riscului este integrată în faza de planificare a modelului de management bazat pe
ecosistem prin planul de management al riscului și programele de management al riscului
(incl. Acorduri de colaborare; acţiuni comune; bune practice de management; zone marine
protejate; politici de aliniere pentru reglementare).
Tratearea riscului este inclusă în faza de implementare și operare prin: structurarea și
clarificarea sbsistemului de prevenire și răspuns și alocarea de responsibilităţi; construirea
capacităţii; comunicare; documentare EBMS.
Aplicarea sistemului de management bazat pe ecosistem este un mod efficient de a înbunătăţi
performanţa legată de mediu în cadrul companiilor și de a realize un bun statul în privinţa
mediului în Lacul Bicaz, precum și de a asigura un echilibru între aspectele ecologice,
economice și sociale.

9. Prevenirea factorilor de risc la Barajul Bicaz

Pentru evitarea manifestării riscurilor, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea
consecinţelor acestora instituţiile publice deconcentrate / descentralizate, operatorii economici
sursă de risc din judeţ vor dispune următoarele acţiuni:

a) monitorizarea permanentă a parametrilor meteo, seismici, de mediu, hidrografici etc.

şi transmiterea datelor la autorităţile competente ;
b) activităţi preventive pe domenii de competenţă;
c) informarea populaţiei asupra pericolelor specifice unităţii administrativ-teritoriale şi
asupra comportamentului de adoptat în cazul manifestării unui pericol;
d) participarea la exerciţii şi aplicaţii organizate şi desfăşurate de Inspectoratul pentru
Situaţii de Urgenţă “Petrodava” al Judeţului Neamţ.

Prevenirea situaţiilor de urgenţă generate de riscuri naturale: Activitatea de prevenire a

situaţiilor de urgenţă generate de riscuri naturale presupune un efort conjugat şi
multidisciplinar, implicând resurse umane şi materiale deosebite. Cum împiedicarea
manifestării acestor riscuri nu este posibilă, activitatea de prevenire are în vedere influenţarea
caracteristicilor legate în primul rând de vulnerabilitatea populaţiei, bunurilor materiale şi
proprietăţii, prin măsuri şi acţiuni de apărare.

Obiectivele specifice sunt:

o identificarea şi delimitarea zonelor expuse riscului;

o întreţinerea lucrărilor şi amenajărilor de apărare şi realizarea unora noi în zonele
expuse riscului;
o implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi alarmare;
o întocmirea planurilor de apărare în vederea unei gestionări eficiente a situaţiilor de
urgenţă determinate de manifestarea riscului specific: 1. planuri de intervenţie; 2.
planuri de înştiinţare-alarmare a populaţiei; 3. planuri de evacuare a populaţiei în cazul
situaţiilor de urgenţă; 4. asigurarea logistică în cazul situaţiilor de urgenţă;
o elaborarea hărţilor de risc pentru localităţile vulnerabile;
o elaborarea politicilor de amenajare a teritoriului în concordanţă cu hărţile de risc;
o implementarea unor sisteme de asigurări obligatorii pentru locuinţele din zonele de
risc;
o pregătirea populaţiei şi a autorităţilor privind responsabilităţile şi modul de acţiune în
fazele pre-dezastru, dezastru şi post-dezastru;
 o elaborarea unor programe naţionale şi locale care să vizeze strămutarea comunităţilor
din zonele de risc major, în care nu se pot aplica alte măsuri de reducere a riscului sau
acestea nu sunt viabile din punct de vedere al costurilor.

10. PENTRU PREVENIREA RISCURILOR la Barajul Bicaz

Prevenirea incendiilor:

1. Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor prin activităţi de

reglementare, avizare, autorizare, atestare, control, organizarea apărării împotriva incendiilor,
supravegherea pieţei, recunoaşterea şi desemnarea organismelor pentru atestarea conformităţii
produselor cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu, auditul de supraveghere a
persoanelor fizice şi juridice atestate, stabilirea răspunderii juridice şi sancţionarea
persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor legii.

2. Optimizarea activităţii de avizare a proiectelor pentru anumite categorii de construcţii şi

autorizarea la punerea în funcţiune a acestora în vederea asigurării cerinţei esenţiale de
securitate la incendiu a construcţiilor şi instalaţiilor aferente şi ale exigenţelor utilizatorilor.

3. Implementarea codurilor de proiectare bazate pe performanţă şi a metodelor ingineriei

securităţii la incendiu în domeniul proiectării şi realizării investiţilor. Totodată se va acţiona
pentru cunoaşterea prevederilor reglementărilor privind noua clasificare europeană a
produselor pentru construcţii din punct de vedere al comportării la foc de către producători,
patroni, utilizatori şi proiectanţi, pentru a asigura un nivel competitiv pentru produsele şi
serviciile de proiectare naţionale.

4. Operaţionalizarea serviciilor publice voluntare pentru situaţii de urgenţă la nivelul

comunităţii locale în vederea reducerii numărului mare de victime şi incendii la gospodăriile
populaţiei.

5. Crearea unui cadru legislativ adecvat în vederea înfiinţării, echipării, dotării şi pregătirii
serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, având în vedere tendinţa dezvoltării
aglomerărilor competitive în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, în consonanţă cu
iniţiativele europene de politică industrială.

6. Planificarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire a incendiilor de către Biroul

Managementul Situaţiilor de Urgenţă şi Inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă,
preponderent la instituţii publice, operatori economici cu risc mare şi foarte mare de incendiu,
ori obiective în care se desfăşoară activităţi socio-economice şi culturale la care participă un
număr mare de persoane.

7. Elaborarea unei noi concepţii privind statistica incendiilor, bine definită şi de înaltă calitate,
care va determina optimizarea măsurilor preventive şi îmbunătăţirea calităţii produselor de
protecţie la incendii.
Verificarea stadiului de activare al sistemului de acţiune :

o organismele de conducere;
o formaţiile de intervenţie;
o agenţii economici;
o sursa de risc;
o furnizorii de resurse.

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit prin toate

sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune locale, inclusiv
prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul municipiului, la solicitarea preşedintelui
comitetului local pentru situaţii de urgenţă . În cazul producerii unor dezastre locale, folosirea
mijloacelor de alarmare se realizează cu aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a
conducătorului instituţiei publice sau operatorului economic implicat, după caz, sau a
împuterniciţilor acestora. Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare în alte scopuri decât cele
pentru care sunt destinate este interzisă. Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la
localităţi, instituţii publice şi operatori economici se întreţine şi se verifică periodic prin
executarea de antrenamente şi exerciţii.