Tema 6:Vulnerabilitățile costiere în Marea Neagră

 Vulnerabilitatea ecosistemelor marine din Marea Neagră

În cadrul evaluării riscului de mediu și de prevenire, termenul de vulnerabilitate ar

putea fi definit după cum urmează: Caracteristicele și circumstanțele unor comunități sau
sisteme care sunt predispuse la efectele dăunătoare al unui hazard. Astfel, vulnerabilitatea ar
putea fi măsurată și evaluată pe baza rezultatelor de realizare a riscului.

Vulnerabilitatea sistemelor nu este statică, ci dinamică și variază în mod semnificativ

în timp. Acest lucru depinde de structura internă a sistemului, interrelațiile și
interdependențele între subsisteme, și subordonarea în ierarhia sistemului. Din punct de
vedere holistic vulnerabilitatea este predeterminată de locul și funcția sistemului de interes în
cadrele unor sisteme mai complexe.

Vulnerabilitatea ecosistemelor marine și de coastă este predeterminată prin:

 Locul de amplasare și acoperirea în spațiu

 Calitatea apei - parametrii hidromorfologici, fizici și chimici hidrocarburi într-un
echilibru dinamic
 Biodiversitate - habitate și specii (diversitate, abundenta, destribuția ..).
 Structura ecosistemului și inter-relațiile proprii (de exemplu lanțuri trofice, comunitate
- habitat relații reciproce ...)
 Factori antropici (acvacultura, poluarea, industria maritimă, turism, urbanizare ...)

Într-un sens mai larg, vulnerabilitatea include expunerea sistemului la risc.

Vulnerabilitatea crescută a comunităților de coastă la potențialele pericole se datorează
într-o măsură creșterii continue a populației de coastă.

Cea mai mare parte a populației de pe coasta Mării Negre trăiește în zone rurale relativ
dens populate și orașe de la mici la mijlocii, decât în orașele mari. În aceste comunități
relativ rurale serviciile de bază, de avertizare în caz de dezastre și mecanismele de
răspuns, sunt limitate. Capacitatea limitată a unei comunități de a planifica și de a
răspunde la pericolele de coastă duce la creșerea vulnerabilității la risc de dezastre.

Întărirea capacității sistemelor (sociale, economice, de mediu) duce la reducerea

vulnerabilitații sistemelor. Capacitatea este combinația tuturor punctelor forte, atributelor
și resurselor disponibile într-o comunitate, societate sau organizație care pot fi utilizate
pentru atingerea obiectivelor stabilite. Capacitatea poate include infrastructura și
mijloacele fizice, instituții, abilități de adaptare ale societății precum și cunoștințele
umane, aptitudini și atribute colective, cum ar fi relațiile sociale, de conducere și de
management.

Capacitatea de asemenea, poate fi descrisă ca fiind aptitudine.

 Evaluarea capacității este un termen pentru procesul prin care capacitatea unui grup
este revizuită în comparație cu obiectivele dorite, iar golurile în capacitate sunt
identificate pentru acțiuni suplimentare. (ONU / ISDR, 2009).

 Factorii care contribuie la vulnerabilitate

Activitățile umane produc efecte negative asupra vulnerabilității ecosistemelor Mării

Negre. Presiunile dau un impact negativ, degradând calitatea mediului de coastă și a
integrității ecosistemelor de coastă, reducând rezistența ecosistemelor, și, respectiv, creșterea
vulnerabilității acestora.

Degradarea mediului de coastă datorată acțiunilor cronice induse de oameni amenință:

securitatea alimentară, mijloacele de trai, precum și dezvoltarea economică generală și
bunăstarea comunităților costiere.

Habitatele de coastă (dune, mlaștini, ape de coastă) și porțiunea dintre flux și reflux
furnizează zone de adăpostire și de hrănire pentru multe specii marine fiind folosite ca zone
tampon ce oferă protecție impotriva furtunilor și rolul de a controla gradul de eroziune. Aceste
habitate de coastă sunt distruse de o gamă largă de utilizări umane: dezvoltarea liniei țărmului,
minerit și acvacultură.

Viața marină este pusă în pericol de scurgerile, evacuările de ape uzate și scurgerile de
produse petroliere care poluează apele de coastă. Supraexploatarea și utilizarea practicilor de
pescuit distructive cauzează declinul resurselor piscicole și a modificărilor în structura și
funcția ecosistemului marin.

Unele dintre activitățile economice au un efect pozitiv asupra mediului, cum ar fi

ecoturism si acvacultură. Producția de acvacultură în Marea Neagră este o perspectivă ce
duce la o dezvoltare rapidă a sectorului economic. In ultimii 10 ani, numărul de instalații
pentru acvacultură intensivă a crescut de zece ori. Acesta se bazează pe specificul
ecosistemului Mării Negre: lipsa de toxine produse de alge-(detectate în Marea Mediterană);
valuri de maree neglijabile (8-9cm); fitoplanctonului aflat în abundență în apele de suprafață
(106-1330mg / m3 / 24h).

Beneficiile pentru mediu provenite din cultivarea crustaceelor sunt legate de o ușoară
îmbunătățire a calității apei, creșterea densității ihtiofaunei relative, care, la rândul său,
conduce la un efect benefic asupra avifaunei de durată.

Există mai multe aspecte de vulnerabilitate care rezultă din diverși factori. Unii dintre
factorii care contribuie la vulnerabilitatea sistemelor de coastă sunt: proiectarea și construcția
de clădiri lasă de dorit, protecția necorespunzătoare a bunurilor, lipsa de informare și
conștientizare a publicului, recunoașterea oficială limitată a riscurilor și lipsa măsurilor de
pregătire, și nepăsarea pentru o gesntionare mai bună în ceea ce privește managementul de
mediu.

Factorii care contribuie la vulnerabilitatea sistemelor sunt clasificati în următoarele

grupe:
  Factorii geografici - includ factorii de vulnerabilitate: caracteristicile fiziografice ale
liniei de coastă, de ex: pantă, altitudine, caracteristicile țărmului;
 Factorii climatici - schimbările climatice, cu efect de seră și de creștere a
temperaturii;
 Factori sociali - caracteristici demografice, de exemplu: populație, sex, vârstă,
densitate; alfabetizare și educație; asigurare; sănătate;
 Factorii economici – Mijlocele de întreținere și alți indicatori economici, cum ar fi
proprietatea, vehiculele, sistemele de comunicații;
 Factori fizici - Case, poduri rutiere, adăposturi pentru ciclon, sisteme de transport și
de comunicații, precum și alte elemente de infrastructură;
 Factori de mediu – Accesul, disponibilitatea și calitatea resurselor naturale,
calitatea serviciilor ecosistemice;
 Factori legați de dezvoltare - Tipul de activitate de dezvoltare, localizare, procesul
urmat.

 Indicatorii de vulnerabilitate de coastă

Este o sarcină dificilă de a găsi calea potrivită pentru a măsura vulnerabilitatea. Sunt
aplicate diferite metode și abordări. Un complex de indicatori pentru evaluarea vulnerabilității
de coastă sunt enumerate mai jos:

1. Densitatea populației, măsurată în persoane / km2. Indicatorul surprinde amenințări

de la:

 dezvoltarea zonelor de coastă,

 canalizare și evacuări,
 clearance-ul de acoperire a terenurilor,
 epuizarea apelor subterane, și
 supraexploatarea resurselor.

2. Infrastructura turistică, măsurată în densitatea camerelor turistice. Este

amenințată de:

 utilizarea terenurilor și acoperirea terenurilor,

 epuizarea apelor subterane,
 poluarea apei și a plajei datorată activităților recreative.

3. Zona în cadrul acvaculturii intensive. Indicatorul surprinde amenințări de la:

 clearance-ul terenurilor,
 schimbarea utilizării terenurilor (de exemplu, agricultura),
 clearance-ul de mlaștini și mangrove,
 intruziune de salinitate în acviferele de coastă,
 eutrofizare indusă de om,
  amenințări la adresa stocurilor sălbatice

4. Indicatori de utilizare a terenurilor pentru agricultură: Fertilizare utilizare / ha,

suprafața cultivată și suprafața irigată surprinde potențiale amenințări de la:

 eutrofizare,
 epuizarea stratului de apă subterană,
 degradarea solului,
 și schimbarea de acoperire a terenului.

5. Numărul de unități industriale cu potențial de poluare, surprinde amenințări:

 din cauza poluării industriale,

 schimbarea de acoperire a terenului, și
 epuizarea stratului de apă freatică.

6. Totalitatea mărfurilor aflate în porturi, în legătură cu amenințările potențiale de

la:

 deversările de petrol și impactul asupra vieții marine,

 de la introducerea de specii și
 extinderea porturilor și a impactului ulterior asupra ecosistemelor marine.