Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

AMENAJAREA ECOLOGICĂ A RÂULUI REBRA

PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI DE AVENTURĂ

1. CONSIDERAȚII PRIVIND RELAŢIILE OM – MEDIU ÎN

REGIUNILE MONTANE

Concepută ca o necesitate a reconcilierii între om şi natură, ca un nou tip

de dezvoltare care să susţină pe termen lung progresul uman, dezvoltarea
durabilă exprimă necesitatea armonizării intereselor prezente cu cele ale
generaţiilor viitoare care se succed în timp. Dezvoltarea durabilă, pentru a
răspunde nevoilor prezente fără a afecta capacitatea de dezvoltare a generaţiilor
viitoare, este strâns legată de problema mediului înconjurător, de menţinere a
acestuia în parametri normali astfel încât atracţiile şi splendorile oferite să aibă
continuitate în timp.
Dezvoltarea durabilă a turismului montan presupune conservarea
resurselor turistice naturale şi antropice în scopul utilizării continue în viitor,
creşterea nivelului de trai al comunităţilor locale şi mai buna cunoaştere şi
conştientizare de către populaţia locală şi vizitatori a ideii de conservare.
Procesul planificării dezvoltării durabile se manifestă în următoarele
planuri: economic, prin creşterea gradului de exploatare şi valorificare a
resurselor; ecologic, prin evitarea degradării mediului şi social, prin creşterea
locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în

1
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

practicarea agroturismului ca măsură de regenerare fizică şi psihică a acesteia,

consolidarea identităţii culturale a comunităţilor locale, reducerea cheltuielilor
pentru sănătate a populaţiei urbane ce practică turismul.
Regiunile montane constituie un sistem complex în care elementele
componente se află într-o permanentă interacţiune. Mediul montan constituie
“un depozit” pentru diversitatea biologică, un refugiu pentru speciile pe cale de
dispariţie şi o parte esenţială a ecosistemului global rezultat al gradientului
altitudinal, al schimbărilor în expoziţie şi al dispunerii variate a rocilor şi solului.
Regiunile montane sunt deosebit de fragile şi sensibile.
Odată cu industrializarea şi creşterea rapidă a populaţiei din secolul al
XX-lea, regiunile montane au fost supuse unor schimbări fără precedent. În
ultimele decenii, procesul de modificare al regiunilor montane este mai rapid
decât oricând în istoria omenirii. Fragilitatea ecosistemelor montane reprezintă o
provocare esenţială pentru dezvoltarea durabilă deoarece impactul antropic este
mai dificil de corectat decât în alte ecosisteme.
Regiunile montane sunt din ce în ce mai vulnerabile, în special la efectele
modificărilor climatice. Aceste schimbări afectează regiunile montane într-o
măsură mai mare decât regiunile mai joase datorită etajării altitudinale a
ecosistemelor. Astfel, datorită procesului de încălzire, plantele şi animalele
trebuie să migreze la altitudini mai mari cu suprafaţa disponibilă în scădere din
cauza formei, în general conică. Totodată, spre deosebire de alte regiuni, munţii
sunt afectaţi de transportul pe distanţe lungi a aerului încărcat cu diferiţi poluanţi
datorită orografiei care interceptează aceşti nori (generează precipitaţii sau sunt
încărcaţi cu poluanţi organici persistenţi).
În regiunile montane densitatea populaţiei este relativ scăzută, deoarece o
suprafaţă redusă de teren este cultivabilă, iar infrastructura de comunicaţie este,
în general, slab dezvoltată. Cu toate acestea, regiunile montane au o importanţă
majoră pentru omenire întrucât sunt o sursă importantă de resurse naturale,

2
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

punct de atracţie pentru activităţile turistice (într-o continuă creştere), sunt arii
cu peisaje deosebite şi relativ slab modificate, caracterizate printr-o mare
diversitate biologică şi culturală.
Progresul economic şi social a transformat şi fragmentat peisajele
naturale, inclusiv biodiversitatea acestora, creând condiţii de viaţă modificate şi
arii cu habitate izolate.
Eterogenitatea habitatelor şi dimensiunea redusă a acestora, din cauza
particularităţilor reliefului şi a climatului, a determinat un număr ridicat de
endemisme. S-a constatat o creştere alarmantă a numărului de specii aflate în
declin şi pe cale de dispariţie, atât la nivel local cât şi global. În regiunile
montane, presiunea antropică asupra biodiversităţii constă îndeosebi în
schimbările în utilizarea terenurilor. Modificarea utilizării terenurilor reprezintă
un element major pentru evoluţia globală a mediului prin efectele sale
cumulative. Aceasta are impact deosebit asupra biodiversităţii, productivităţii
actuale şi potenţiale, calităţii solurilor, ratelor de scurgere, eroziune şi
sedimentare, asupra climatului etc.
Aceste schimbări sunt diferenţiate în două categorii: conversie şi
modificare. Conversia se referă la schimbările radicale, care implică, de
exemplu, substituirea unei asociaţii vegetale cu alta.
În Parcul Naţional Munţii Rodnei astfel de modificări pot fi observate la
limita superioară a pădurilor, unde pe spaţii întinse pădurile au fost înlăturate,
locul acestora fiind luat de pajişti subalpine şi montane. Un alt exemplu îl
constituie înlocuirea pajiştilor naturale cu vegetaţia ruderală. Stânele din Munţii
Rodnei sunt adesea însoţite de acest tip de vegetaţie. Brusturele, urzica, dar mai
ales ştevia stânei, acoperă uneori suprafeţe însemnate, datorită rezistenţei la
solurile degradate, cu exces în azot. Desigur, există situaţii în care asociaţiile
primare îşi redobândesc spaţiul. Astfel, în anumite areale, pădurile invadează
terenurile acoperite cu pajişti, ca urmare a abandonării sau interzicerii

3
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

păşunatului pe terenurile respective. De asemenea, activităţile miniere din sudul

Munţilor Rodnei au determinat scoaterea din circuitul productiv a zeci de
hectare din fondul silvic prin depozitarea sterilului şi decopertarea versanţilor în
scopul exploatării rocilor utile.
Procesul de modificare implică schimbări mai subtile, desfăşurate
gradual sau în salturi şi având ca rezultat, de cele mai multe ori, degradarea
terenurilor. De exemplu, degradarea pajiştilor din Parcul Naţional Munţii
Rodnei prin suprapăşunat şi chiar prin activităţile turistice, implică o
transformare treptată a ecosistemelor terestre prin intensificarea proceselor de
spălare în suprafaţă şi eroziune în adâncime. În acest context, menţinerea unui
echilibru ecologic apare ca o problemă esenţială în ceea ce priveşte protecţia
elementelor de mediu.
Prin urmare, conservarea biodiversităţii este prioritară. De altfel, în
ultimele decenii, managementul biodiversităţii montane este considerat ca o
responsabilitate la nivel global, identificarea ariilor care merită protejate fiind
esenţială în vederea utilizării durabile a resurselor.
Diversitatea biologică, resursele de apă, sol, cele geologice şi valorile
culturale pot fi cel mai bine păstrate în cadrul ariilor protejate. În ultimii ani, în
întreaga lume, se constată o creştere semnificativă a ariilor protejate, atât ca
număr cât şi ca suprafaţă.
Cu ocazia Conferinţei de la Rio s-a elaborat un program de acţiune pentru
acest secol numit “Agenda 21”. În capitolul 13 se subliniază importanţa
regiunilor montane pentru echilibrul întregului glob. Atenţia este focalizată spre
numeroase aspecte esenţiale ale degradării mediului montan: eroziunea solurilor,
degradarea păşunilor şi a pădurilor, poluarea, pierderii ale habitatelor şi
diversităţii genetice, depopularea teritoriilor muntoase ş.a.
Problemele fizico - şi economico-geografice ale teritoriilor muntoase fac
obiectul cercetărilor ştiinţifice în cadrul mai multor programe şi proiecte.

4
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Obiectivele sunt elaborarea şi punerea în practică a unui management adecvat

care să asigure o gestiune durabilă a acestora. În cadrul Conferinţei Naţiunilor
Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, de la Rio de Janeiro (1992), a fost lansat
Programul Regiunilor Montane (Mountain Region Programme) din cadrul
ENRICH (European Network for Research on Global Change), ocazie cu care
au fost aduse contribuţii la conştientizarea opiniei publice asupra importanţei
deosebite a regiunilor montane, ceea ce a încurajat interacţiunile dintre ştiinţă şi
politică şi a condus la includerea regiunilor montane în agendele de lucru
internaţionale şi locale.
În anul 1991 a fost înfiinţat Programul Internaţional Diversitas, program
ce are ca obiectiv principal unificarea şi corelarea diferitelor studii asupra
biodiversităţii într-un sistem unitar de cooperare internaţională. Elementele
esenţiale ale programului cuprind: efectele biodiversităţii asupra funcţionării
ecosistemelor; menţinerea şi modificarea biodiversităţii; inventarierea şi
clasificarea biodiversităţii, monitorizarea biodiversităţii, conservarea şi
restaurarea durabilă a biodiversităţii. Printre temele prioritare se numără şi
evaluarea biodiversităţii montane la nivel global.
În cadrul strategiei MRI (Mountain Research Initiative) sunt urmărite
patru activităţi principale:
– monitorizarea pe termen lung şi analiza indicatorilor de schimbare a
mediului în regiunilor montane, cu accent asupra indicatorilor privind învelişul
de zăpadă, ecosistemele terestre şi cele acvatice;
– modele integrate bazate pe studiul schimbărilor de mediu în diferite
regiuni montane. Accentul este pus pe modele ecologice, hidrologice şi cele care
privesc utilizarea terenurilor;
– studii în lungul gradientului altitudinal şi în bazinele hidrografice
superioare. Aceste studii permit o evaluare a schimbărilor de mediu la limitele

5
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

ecologice şi climatologice, acolo unde creşte sensitivitatea vegetaţiei, zăpezii,

gheţii şi a resurselor de apă la o serie de presiuni;
– gestionarea şi utilizare durabilă a terenurilor şi resurselor naturale. Sunt
prioritare modificările din cadrul resurselor forestiere, schimbări în agricultura
montană, securitatea alimentară şi modificările resurselor de apă determinate de
factorii economici şi demografici.
Ca recunoaştere internaţională a bogăţiei naturale a Carpaţilor, organizaţia
World Wide Fund (WWF) a inclus Carpaţii în lista celor 200 ecoregiuni de
importanţă globală. Avându-se în vedere importanţa ecologică şi cultuală
deosebită a acestei regiuni, în cadrul proiectului internaţional Iniţiativa
Ecoregiuni Carpatice se desfăşoară acţiuni pentru conservarea şi dezvoltarea
durabilă pe termen lung.

2. STUDIU DE CAZ. RAFTING ȘI KAYAKING PE RÂUL REBRA

2.1. CONSIDERAȚII PRIVIND TURISMUL DE AVENTURĂ

Turismul de aventură este o activitate ce s-a dezvoltat din „nevoia de

andrenalină” a turiștilor. El ia naștere din înclinația natural umană de a explora
necunoscutul și de a-și satisface curiozitatea, îndeplinind caracteristicile unui
„turism nou”. Un produs turistic de aventură trebuie sa aibă minim două dintre
următoarele trei caracteristici:
- prezentarea unui anumit factor de risc;
- necesitatea unor abilități specifice în vederea practicării;
- desfășurarea în zone mai puțin accesibile.
Turismul de aventură se împarte, în funcție de condiția turiștilor. Pentru
cei care sunt doar amatori, există o formă „ușoară” de aventură. Aceasta se

6
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

axează, de regulă, pe un singur sport sau pe o activitate plurisportivă (mersul cu

pluta, plimbarea cu bicicleta ș.a.).
Forma „dură” a turismului de aventură presupune un grad de risc mai
ridicat. Aceasta include activități mai solicitante din punct de vedere fizic,care
necesită o îndemânare deosebită (alpinism, cățărat pe gheață, rafting ș.a).
În contextul inevitabilelor schimbări de pe piața turistică, turismul de
aventură reprezintă viitorul turismului mondial,deoarece acesta poate aduce
mereu noutate, andrenalină și răspunde nevoii de inedit.
Turismul de aventură reprezintă unul dintre punctele-cheie ale strategiilor
de dezvoltare regională, fiind oarecum ramură a turismului rural. Acesta poate fi
un catalizator pentru fondurile europene.
Parcul Național Munții Rodnei dispune de suficiente resurse și idei pentru
a valorifica această formă de „turism nou”, care, cu investiții relativ mici, poate
contribui la relansarea economică a zonelor în care se practică „aventură”.

2.2. CONSIDERAȚII PRIVIND RAFTINGUL ȘI KAYAKINGUL

Rafting reprezintă coborârea râurilor de munte cu barca pneumatică.

Cuvantul raft în limba engleză înseamna plută. Termenul rafting s-ar traduce,
așadar, prin plutărit, însa cuvântul românesc duce cu gandul la plutele din
bușteni și, în consecință nu este potrivit, căci raftingul modern înseamna de fapt
coborarea apelor repezi de munte cu bărci pneumatice speciale (Foto 1, Fig.
1).

7
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Fig. 1. Barca pneumatică pentru rafting

Foto 1. Barca pneumatică de rafting, pe râul Rebra

Caiac reprezintă deplasarea pe ape curgătoare sau stătătoare cu

ambarcațiuni care au o accentuată formă hidrodinamică.
Deși la prima vedere ar parea ca diferența esentială dintre rafting și caiac
este dată de numărul de persoane care încap în respectivele ambarcațiuni, în
realitate lucrurile nu stau asa. Diferenta este data de forma acestor ambarcațiuni.

8
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Rafting înseamna ambarcațiune de formă ovală, iar caiacul, ambarcațiune

de formă alungită, de tip suveică. Ambarcațiunile ovale - să le spunem bărci -
sunt mai stabile dar mai lente, pe cand ambarcațiunile în forma de suveică –
caiacele – sunt mai rapide dar mai puțin stabile în comparatie cu bărcile. Cu alte
cuvinte, primele sacrifică viteza în favoarea stabilității, iar ultimele își asumă o
stabilitate relativ mai redusă pentru a avea o formă mai hidrodinamică și deci o
viteză de deplasare pe apă mai mare.
În sfârșit, atât caiacul cât și canoea sunt invenții ale nativilor nord-
americani (indieni și eschimoși), pe când raftingul, așa cum îl stim astăzi, a
apărut ca sport comercial în SUA în anii 70 - 80.
Caiacul la rândul lui, se imparte în caiac de ape repezi și caiac de tură.

Caiacul de ape repezi (white-water kayaking) se practică ca și raftingul

pe râuri repezi de munte. Termenul englezesc white-water kayaking se traduce
ad-literam prin “caiac pe ape albe”, adica pe ape înspumate de munte. De aici
varianta românească de caiac pe ape repezi.
Există 2 tipuri de caiace de ape repezi:
- caiace gonflabile (inflatable kayak);
- caiace tari sau caiace de plastic (hard-shell caiac).
Caiacele gonflabile sunt caiace asemanatoare barcilor de rafting (Foto 2),
adică se umflă cu aer, au podea și un tub exterior protector, iar apa intrată în
caiac se scurge automat prin orificiile dintre podea și tub. Sunt mai stabile decat
caiacele din plastic și de aceea pot fi folosite în activitățile de agrement turistic
cu turiști în mod direct, cu un minim curs de pregatire. Necesită o tehnică
minimală, ușor de deprins încă de la prima coborare.
Caiacele de plastic – numite și “the sport cars of the river world”, adica
mașinile sport ale lumii râurilor, sunt de fapt construite din materiale speciale,
foarte rezistente (HTP). Super hidrodinamice și manevrabile sunt cele mai

9
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

rapide caiace de râu dar necesită experiență și antrenament (Foto 3). Apa nu
intră în aceste caiace, se foloseste spraydeck- ul de neopren (fusta de caiac) care
se îmbracă pe talie și se prinde de marginea gurii de intrare în caiac. În caz de
rasturnare, aceste caiace nu pot fi repuse pe apă fara exit la mal pentru a fi golite
de apă. Manevrarea lor necesită o tehnica mai complexă, care se deprinde în
urma unor cursuri de inițiere.

Foto 2. Caiac gonflabil Foto 3. Caiac de plastic

Un criteriu de apreciere a unui râu de rafting și caiac este gradientul

acestuia (panta longitudinală medie) și se măsoară în m/km. Cele mai multe
râuri de munte au un gradient mediu cuprins între 3-30 m/km. În general
raftingul se practică pe porțiunile cuprinse între gradientul 5 și 25 m/km. Râul
ideal pentru raftingul comercial are un gradient cuprins între 16 și 25 m/km. Cu
caiacul putem urca și mai sus, pe văi cu gradiente de 30 - 35 m/km.
Ca idee generală, cu cât gradientul este mai mare, cu atât râul este mai
înclinat și deci, mai rapid și mai dificil. Se noteaza cu prescurtarea “gr”.
Gradul de dificultate (sau clasa râului) se stabileste funcție de mai
multe criterii cum ar fi:
- gradientul;
- debitul și viteza curentului (velocitatea râului);
- dificultatea procedeelor tehnice necesare pentru a parcurge traseul;

10
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

- complexitatea operațiunilor de intervenție necesare pentru recuperarea

unei persoane cazută în râu.
Se notează cu cuvantul “class” urmat de numărul notat cu cifre romane.
Scala internațională de dificultate a râurilor cuprinde 6 clase: class I – II,
(începători), class III (intermediari), class IV (avansați), class V (experti), class
VI (extrem și exploratoriu). Se recomandă ca raftingul comercial să se facă pe
râuri cu grad de dificultate III, eventual incluzând și 1-2 pasaje scurte de class
IV.

2.3. RÂUL REBRA. SECTOARE PENTRU PRACTICAREA

RAFTINGULUI ȘI KAYAKINGULUI

Râul Rebra își are izvorul sub vârful Obarșia Rebrii, la 1830 m altitudine.
Este cel mai lung râu din Munții Rodnei, avand 43 km lungime. De la izvoare
până la confluența cu valea Obârșia Rebrii, râul este cunoscut sub denumirea de
Gușăt, iar de aici și până la vărsarea în Someșul Mare, sub numele de Rebra.
Este strajuită de culmile abrupte ale Nedeii, Țapului, Bârlei și Craiului, ceea ce
formează doua spectaculoase minicanioane (Canionul Gușătului - între
Lucaceasa și Obârșia Rebrii și Canionul Negru - între Izvorul Negru și Izvorul
Pescarului). Are numeoase cascade, praguri (naturale sau artificiale), coturi și
repezișuri.
Râul Rebra, de la izvoare pâna la confluența cu Someșul Mare parcurge
distanța de 43 km, culegându-și apele de pe o suprafață de aproximativ 203 km2.
Debitul mediu multianual creste spre aval. Debitul maxim la postul hidrometric
Rebrișoara (km 43 – la confluența cu Someșul Maren) este de 27,27 m3/s,
debitul minim este de 1,56 m3/s.
Scurgerea și viteza apelor depinde de panta pe care o are Rebra în sectorul
comunei Parva. Panta medie este de 4 % iar coeficientul de sinuozitate a râului

11
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

(influențat de relieful zonei) este de 1,28 .Volumul maxim al scurgerii (350 mm)
se înregistrează în luna aprilie, iar cel mai scăzut (70 mm) în luna septembrie.
Numărul mare de afluenți care fragmentează zonă, bogația apelor
subterane și izvoarele minerale au determinat concentrarea satelor în lungul Vaii
Rebrei. Apele Rebrei au fost valorificate nu umai pentru nevoile casnice, ci și
pentru amplasarea instalațiilor tehnice populare (mori, piue, vâltori), a fostei
microcentrale (funcțională până în anii 70) și a gaterului de la Parva, mijloace
prin care era valorificată energia hidraulică (în prezent foarte puține dintre
acestea mai funcționează (Foto 4).

Foto 4. Moară cu roată hidraulică, pentru cereale, în comuna Rebra. Roata

hidraulică este amplasată în avalul canalului rapid realizat din lemn (scânduri).
Moara a funcționat până în anul 2000.

12
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Râul Rebra are un bazin hidrografic întins și debit suficient pentru rafting
și kayak. (Fig. 1).
Din punctul de vedere al practicării raftingului și caiacului, râul poate fi
împărțit în 5 sectoare, în funcție de gradul de dificultate și punctele de acces,
toate împreună având un parcurs cumulat de 30 de km (Fig. 2):
- sectorul I: Izvorul Creții (km 0) – Gura Rebra (km 8,8);
- sectorul II: Gura Rebra (km 8,8) – Izvorul Negru (km 11,8);
- sectorul III: izvorul negru (km 11,8) – La Ciuperca (km 19,3);
- sectorul IV: La Ciuperca (km 19,3) – satul Parva (km 23);
- sectorul V: satul Parva (km 23) – Mănăstirea Rebra (km 30).

Fig. 1. Râul Rebra (poziționare generală și căi de acces)

13
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Fig. 2. Sectoare pe râul Rebra pentru practicarea

raftingului și kayakingului

I. Sectorul I: Izvorul Creții (km 0) – Gura Rebra (km 8,8) (Fig. 3), are
caracteristicile:
- lungime - 9 km;
- clasa de dificultate - 4 + (cu pasaje de gradul 5 în prima partea a
sectorului);
- gradientul mediu - 50 m/km, sunt porțiuni cu gradiente chiar și de peste
70 m/km.
Sectorul I este recomandat doar pentru kayaking și doar sportivilor
avansați. Pe acest sector se afla cea mai mare cascada de pe rau - “Niagara” -
sau cascada mare (km 1,3) și cea mai spectaculoasa portiune – “Aqualand” -
(km 1,8 -2,4), adică 600 m de praguri și bolovani avand în mod continuu clasa
de dificultate 5. Tot pe acest sector se află și primul minicanion – Canionul
Gușătului – situat între km 5 și 6 (Foto 5).

14
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Fig. 3. Râul Rebra, sectorul I

Foto 5. Canionul Gușătului (sector I)

15
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

II. Sectorul II: Gura Rebra (km 8,8) – Izvorul Negru (km 11,8) (Fig.
4), are următoarele caracteristici:
- lungime - 3 km;
- clasa de dificultate - 2,
- gradientul mediu - 11 m/km.
Pentru ca se afla situat într-o lunca cu un gradient mai blând, sectorul II
este foarte potrivit pentru începători sau pentru organizarea unor școli de inițiere
în white-water-kayaking.

Fig. 4. Râul Rebra, sectorul II

III. Sectorul III: Izvorul Negru (km 11,8) – Popasul “La Ciupercă”
(km 19,3) (Fig. 5), are următoarele caracteristici:
- lungime ~ 8 km;
- clasa de dificultate - 3;
- gradientul mediu = 22 m/km.

16
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Este sectorul clasic atât pentru rafting cât și pentru caiac, iar popasul la
Ciupercă este locul ideal pentru încheierea unei ture pe râul Rebra. Cele mai
dificile dar și cele mai spectaculoase porțiuni de pe acest sector sunt Canionul
Negru (km 12,3 – 13,1), Cascada Pescarului sau cascada micăa (km 13,6),
Pragurile Bârlei (km 15), pragurile La Haos (km 16,7) și Văgăuna Ursului
(km 17,2), precum și porțiunea cu blocuri mari de stâncă numita “La gradu’ 4”.
În acest sector debitul râului crește, iar la debite mari toplitțele încep sa
devină periculoase, este recomandat sa fie ocolite pe mal.

Fig. 5. Râul Rebra, sectorul III

IV. Sectorul IV: Popasul “La Ciuperca” (km 19,3) - comuna Parva
(km 23) (Fig. 6), are următoarele caracteristici:
- lungime ~ 4 km;

17
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

- clasa de dificultate - 3;
- gradientul mediu - 22 m/km.

Sectorul IV are caracteristici identice cu sectorul III și este la fel de

antrenant. Este ideal pentru caiaciștii intermediari (nivel mediu) atât ca primă
testare a râului cât și pentru antrenament. Punctul La Ciupercă este ideal ca loc
de popas și lansare. Cumularea sectorului III și IV este indicată pentru rafterii
sau caiaciștii care doresc sa facă o tură mai lungă pe râu.

V. Sectorul V: Comuna Parva (km 23) – Manastirea Rebra (km 30)

(Fig. 6), are următoarele caracteristici:
- lungime - 7 km;
- clasa de dificultate – 2;
- gradientul mediu - 11 m/km.

Sectorul V este potrivit pentru școala de rafting și pentru consolidarea

scolii de caiac dar și cei avansați - care doresc să-și lase mașina în camping sau
în parcarea mănăstirii Rebra - pot continua tura pana aici fără sa aiba motive de
regret.
Aprope de final, imediat dupa Toplița Campingului, se află una dintre cele
mai spectaculoase cascade - Cascada “Tzunami” (Foto 6) sau “La Tablă” (km
28,5) - situată chiar lângă tabla indicatoare a localitatii Parva. La un nivel al apei
de peste 75 cm pe scala de la Rebrișoara, valul de back-wash care se revarsa
înapoi ca un adevarat tzunami poate bloca chiar și o barca medie de rafting.

18
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Foto 6. Râul Rebra, sectorul V, zona “La Tablă”

Fig. 6. Râul Rebra, sectorul IV și V

19
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Deoarece pe râul Rebra nu există măsurători sistematice de debite și

niveluri decât la stația hidrometrică Rebrișoara (la vărsarea râului Rebra în râul
Șomeșul Mare – Fig. 7), administrată de Sistemul de gospodărire a apelor
Bistrița, s-a încercat corelarea nivelurilor de la stația hidrometrică Rebrișoara cu
nivelurile măsurate în diverse puncte de pe sectoarele anterior menționate – II,
IV și V, (Fig. 7).

Trebuie menționat că aceste corelații sunt destul de empirice deoarece,

datorită formei și amplasării bazinului hidrografic al râului Rebra, precipitațiile
în bazin au un grad foarte mare de neuniformitate.
Fișa debitelor și a nivelurilor medii zilnice pentru anul 2015, la stația
hidrometrică Rebrișoara este prezentată în tabelul 1. și 2.
De asemenea, o firmă austriacă ce a dorit construcția unor
microhidrocentrale, a realizat măsurători de debite și niveluri în amonte de
comuna Parva în vederea estimării potențialului hidroenergetic al râului Rebra,
însă aceste date nu au fost publicate.

20
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Fig. 7. Tipuri de ambarcațiuni utilizate funcție de nivelurile măsurate

la stația hidrometrică Rebrișoara

21
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Tabel 1.
3
Fișa debitelor medii zilnice (m /s) în anul 2015, la stația hidrometrică Rebrișoara
Luna/ziua I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1 1.59 2.49 3.72 3.48 8.60 3.09 2.38 0.99 0.60 1.11 1.06 7.51
2 2.97 2.28 6.35 3.30 10.30 2.82 2.16 0.91 0.71 1.05 1.10 6.35
3 4.16 2.14 9.10 3.48 14.80 2.62 1.95 0.90 0.75 0.95 1.05 5.83
4 2.27 2.05 6.36 3.45 12.30 2.51 1.74 0.81 0.73 0.90 1.05 3.77
5 1.34 1.88 4.49 3.51 11.30 2.42 1.60 0.80 1.12 0.90 1.05 3.21
6 1.06 1.79 3.30 3.42 11.10 2.09 1.58 0.73 3.00 1.04 1.00 3.13
7 0.81 1.65 2.73 3.21 11.90 2.00 1.46 0.75 1.74 1.01 1.00 3.21
8 0.93 1.65 2.58 2.94 10.10 1.93 1.37 0.72 1.16 1.00 1.00 3.15
9 1.25 1.48 2.49 2.73 7.17 1.79 1.42 0.72 0.96 1.04 1.00 3.04
10 1.35 1.32 2.42 3.03 5.85 1.79 1.44 0.68 0.90 1.04 1.09 2.70
11 1.48 1.31 2.42 3.18 5.94 1.79 1.30 0.64 0.81 1.06 1.61 2.51
12 1.46 1.19 2.42 4.18 4.90 1.65 1.30 0.64 0.85 2.08 1.60 2.45
13 1.39 1.19 2.33 5.70 3.97 1.51 1.32 0.64 0.81 1.91 1.27 2.51
14 1.26 1.19 2.19 5.61 4.06 1.51 1.49 0.68 0.80 1.46 1.20 2.36
15 1.45 1.20 2.12 4.66 5.55 1.52 1.39 0.79 0.80 1.21 1.21 2.13
16 1.57 0.98 2.00 3.95 4.54 1.81 1.54 0.76 0.73 1.20 1.56 2.02
17 2.40 0.78 2.00 6.59 3.57 2.91 1.27 0.81 0.72 1.20 1.46 1.85
18 3.00 0.74 1.95 22.80 3.75 2.27 1.15 1.43 0.76 1.32 1.63 1.77
19 3.98 0.81 1.93 15.50 3.42 1.81 1.10 0.96 0.73 1.44 2.51 1.68
20 5.79 0.96 1.86 10.90 3.06 2.95 1.07 0.81 0.72 2.25 1.96 1.60
21 7.89 1.43 1.79 7.18 2.82 2.25 1.46 0.72 0.77 1.88 16.90 1.60
22 6.95 1.46 1.72 6.07 2.51 1.88 1. 11 0.72 0.90 1.60 24.70 1.60
23 6.35 1.44 1.69 4.90 2.35 1.67 1.01 0.72 0.86 1.58 11.40 1.68
24 6.68 1.60 1.72 3.86 2.47 1.58 0.96 0.65 0.80 1.58 7.24 1.71
25 6.84 1.95 1.72 4.28 2.46 4.97 0.99 0.64 0.89 1.51 5.26 1.77
26 5.23 2.63 1.88 4.85 5.10 6.99 0.90 0.64 1.09 1.32 4.39 1.77
27 4.14 4.46 2.42 5.76 15.80 4.15 0.90 0.64 1.19 1.30 4.33 1.77
28 3.54 3.67 3.24 7.89 12.00 3.21 0.95 0.64 1.34 1.21 6.67 1.85
29 3.07 3.18 13.70 7.01 2.59 0.91 0.64 1.78 1.17 6.03 1.79
30 2.66 2.76 11.90 5.51 2.24 0.90 0.60 1.39 1.21 4.33 1.26
31 2.56 3.06 3.87 0.90 0.59 1.14 1.11
Suma 97.43 47.73 89.94 186.01 208.08 74.32 39.91 23.37 30.41 40.67 117.66 80.69
Media 3.14 1.70 2.90 6.20 6.71 2.48 1.33 0.75 1.01 1.31 3.92 2.60
Max 7.89 5.04 10.60 29.10 18.10 8.88 2.56 1.86 4.28 2.84 32.20 10.40
Data 21 27 3 18 27 26 1 18 9 12 22 1
Min 0.813 0.742 1.690 2.730 2.350 1.510 0.900 0.590 0.600 0.900 1.000 1.110
13-
Data 7 18 23 8.9 23-25 20(9) 30.31 1 3-5 1(8) 31
15
Media
2.84
anuală
Maxima
32.2 Data 22.XI
anuală
Minima
0.560 Data 30,31.VIII; IX.
anuală

22
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Tabel 2.
Fișa nivelurilor medii zilnice (cm) în anul 2015, la stația hidrometrică Rebrișoara
Cota “0 Miră”: 338,02 MN
Luna/ziua I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1 11 18 24 23 36 22 18 7 3 8 8 26
2 26 17 31 23 40 20 16 6 4 7 8 22
3 41 16 37 23 50 19 14 6 4 6 7 20
4 47 15 31 23 45 18 13 5 4 6 7 12
5 55 14 26 23 42 18 12 5 8 6 7 9
6 57 13 22 23 42 16 12 4 20 7 7 9
7 47 12 20 22 44 15 11 4 13 7 7 9
8 47 12 19 21 40 14 10 4 8 7 7 9
9 58 13 18 20 33 13 11 4 7 8 7 8
10 61 13 18 21 30 13 11 3 6 7 8 7
11 66 12 18 22 30 13 10 3 5 8 12 5
12 65 11 18 26 28 12 10 3 5 15 12 5
13 57 11 17 30 25 11 10 3 5 14 10 5
14 53 11 16 29 25 11 11 4 5 11 9 4
15 54 12 16 27 29 12 11 5 5 9 9 3
16 53 12 15 25 26 14 12 4 4 9 12 2
17 51 11 15 32 24 20 10 5 4 9 11 1
18 51 10 15 69 24 17 8 11 4 10 12 1
19 57 10 14 52 23 14 8 7 4 11 18 0
20 69 10 14 41 21 19 7 5 4 17 15 0
21 35 11 13 33 20 17 11 4 5 14 53 0
22 33 11 13 31 19 14 8 4 6 12 73 0
23 31 11 13 27 17 13 7 4 6 12 38 0
24 32 12 13 25 18 12 7 3 5 12 25 1
25 32 15 13 26 18 25 7 3 6 11 18 1
26 28 19 14 28 28 33 6 3 8 10 15 1
27 26 26 18 30 53 26 6 3 9 10 15 1
28 23 24 22 35 44 22 6 3 10 9 23 1
29 21 22 48 33 19 6 3 13 9 21 1
30 20 20 44 29 17 6 2 11 9 14 0
31 19 22 25 6 2 8 0
Suma 1326 382 587 902 961 509 301 132 201 298 488 163
Media 43 14 19 30 31 17 10 4 7 10 16 5
Maximă 69 26 41 83 58 37 19 14 26 21 90 35
Data 20 27 3 18 27 26 1 16 6 12 22 1
Minimă 9 9 12 20 17 11 6 2 2 6 7 -3
5-
Data 1 18 23 8.9 23-25 13-15 20(9) 30,31 1 Mar 10 30
Media
anuală 17
Maxima
anuală 150 Data 20.I
Minima
anuală -3 Data 30.XII

23
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

3. POSIBILITĂŢI DE AMENAJARE ECOLOGICĂ A SECTORULUI V:

COMUNA PARVA (KM 23) – MĂNĂSTIREA REBRA (KM 30), ÎN
VEDEREA PRACTICĂRII RAFTINGULUI

Aşa cum am amintit, Sectorul V este potrivit pentru școala de rafting și

pentru consolidarea scolii de caiac dar și cei avansați - care doresc să-și lase
mașina în camping sau în parcarea mănăstirii Rebra - pot continua tura până aici
fără sa aiba motive de regret.
De asemenea, perioada optimă pentru practicarea raftingului este martie –
aprilie, în perioada topirii zăpezilor. La un nivel al apei de peste 75 cm pe scala
de la Rebrișoara, valul de back-wash care se revarsa înapoi ca un adevarat
tzunami poate bloca chiar și o barca medie de rafting (Foto 7).

Foto 7. Râul Rebra pe sectorul V, în apropierea Mănăstirii Rebra

Este indicat pentru amenajări suplimentare, deoarece în această

zonă este mănăstirea Rebra, unde vin un numări relativ mare de turişti, existând
si facilităţi de cazare (Foto 8).

24
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Foto 8. Partea aval a sectorului V (Mănăstirea Rebra)

Deoarece sectorul V, este la o distanta de 15 km de staţia hidrologică

Rebrişoara, se pot face corelaţii acceptabile între citirile la miră la scala
Rebrişoara şi nivelurile de pe râu din sectorul V.
Pentru a mări gradul de atractivitate/spectaculozitate al râului se pot pune
în albie anrocamente de diverse mărimi (Foto 9)

25
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Foto 9. Anrocamente de carieră pentru mărirea gradului de spectaculozitate al

albiei

Malurile râului sunt stabile, existând în zona punţilor şi podurilor apărări

de mal din piatră naturală (Foto 10).

Foto 10. Apărare de mal din piatră naturală

26
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Pentru amenajarea unor căderi (minicascade) se propun amenajări din

lemn (Foto 11).

Foto 11. Fostul baraj din lemn pentru devierea apelor pe canalul morii din Rebra
(centrul comunei Rebra).

De asemenea, se propun apărări de maluri din lemn, în zonele în care

malul este instabil (Foto 12).

Foto 12. Aparare de mal din bârne de lemn pe pârâul Obârşia Rebrei (afluent al
râului Rebra)

27
Amenajarea ecologică a apelor de suprafață Grozav Maricica Ionela

Deoarece debitul pe râul Rebra variază foarte mult în decursul anului,

dacă se doreşte practicarea kayakingului tot timpul anului, sunt necesare
amenajări prin pompare pentru suplimentarea debitului, care sunt destul de
costisitoare.

Concluzii:
- râul Rebra are un bazin hidrografic întins și debit suficient pentru
turismul de aventură (rafting și kayak);
- din punctul de vedere al practicării raftingului și kayacului, râul poate fi
împărțit în 5 sectoare, în funcție de gradul de dificultate și punctele de acces,
toate împreună având un parcurs cumulat de 30 de km;
- râul Rebra este pretabil practicării raftingului şi kayakingului în perioada
martie aprilie şi octombrie noiembrie;
- pentru mărirea gradului de spectaculozitate în sectorul V, se propun
amenajări în albie din materiale locale (anrocamente), iar pentru realizarea
cascadelor si a apărărilor de mal se propune ca material de construcţie lemnul.
- pentru practicarea raftingului şi kayakingului tot timpul anului sunt
necesare amenajări prin pompare , pe anumite sectoare (destul de costisitoare);
- tipurile de ambarcațiuni pot fi utilizate în funcție de nivelurile măsurate
la stația hidrometrică Rebrișoara (la vărsarea râului Rebra în râul Someşul
Mare), corelaţiile fiind însă destul de empirice;
- nu există măsurători sistematice de debite pe râul Rebra, de aceea se
impun măsurători sistematice de niveluri şi debite, pentru o mai bună
prognoză a acestora.

28